7,752 matches
-
rând... ei vor să fie rădăcinile/ prin care ne prelungim pe sub pământ"; infinita depărtare: "A iubi aceasta vine/ tare de departe-n mine"; pe cerbul "cu stea în frunte" nu "crângul cu ciutele" nici "cărarea cu iezerul" îl cheamă, ci "depărtările... erele, sferele". Ca și la Eminescu, nemărginirea dă proporții de eveniment cosmic iubirii și celorlalte stări sufletești: În ceasul acela de alchimie cerească/ silirăm luna și câteva stele/ în jurul nostru să se învârtească"; "Patimă fără păcate/ ne răstoarnă-n infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
despre aspirația neînfrânată spre un Dincolo depășind diada amintită, unde se simte străin, așa cum s-au simțit și Heraclit, Leonardo da Vinci, Rimbaud, Eminescu. Nu izbutesc să-mi aflu hodină. Mi-e sete de nemărginire. Sufletul meu năzuiește spre neștiutele depărtări. O, Mare Dincolo, ... Sunt un străin în țară străină ! Tu murmuri la urechea mea o nădejde peste putință. Inima mea cunoaște glasul tău ca și cum ar fi al ei. O, Mare Necunoscut, O, chemarea sfâșietoare a flautului tău ! Nu-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
unui nebun. Să fiu alungat Din toate adevărurile! Numai nebun, numai poet! Poetul este ardere pură, care răspunde nerăbdării flăcării, ca simbol al adevărului etern. Sufletul poetului însuși este această flacără. Nesățioasă, ea se înalță mereu mai sus spre noi depărtări, spre tot alte adevăruri poetice. În una din cele mai expresive și dramatice mărturisiri ale bucuriei de a fi poet, Cecil Day Lewis scrie în Nu mă ispitiți: Tempt me no more: for I Have known the lightning's hour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lumina lunii, cu guri de fiare sălbatice căscate să-l înghită, îl făceau să tresară îngrozit. Mult după miezul nopții a reușit să adoarmă de-adevăratelea; și, în cele din urmă, imaginea translucidă a unei lupoaice care-l chema din depărtări, de pe-o creastă de stîncă, îndemnîndu-l să fie încrezător și să se apropie, reuși să-i potolească neliniștea și puiandrul căzu într-un somn adînc, odihnitor. Se trezi brusc, exact la ceasul din zori de zi la care-și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cîte locuri grozave ca ăsta am văzut! Lupino era mai bulversat decît la început. De unde știa bucățica asta de pui că el a plecat în lume? Cine să-i fi spus tocmai lui? Și cum a ajuns aici, la atîta depărtare de haită? Erau mistere care se cereau dezlegate fără întîrziere. Ce știi tu despre plecarea mea? îl iscodi Lupino, stăpînindu-și nervozitatea. Era doar un pui de lup fără minte, așa că nu avea pe cine să se înfurie. Știu tot! Ochii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în hangare. Un căpitan-aviator pornește motorul, regele urcă și, curând, pasărea de construcție autohtonă își ia zborul, câștigă înălțime și face viraje largi deasupra orașului. Regele are o figură mulțumită. Legănarea ușoară și zumzetul motorului îi dau o stare plăcută. Depărtarea de această mulțime gălăgioasă, care poate fi, vorba unui scriitor de aici, o hidră cu multe capete, îi face bine. Totuși, pentru această uriașă adunătură încearcă astăzi un gest generos, oferindu-i un sublim și inteligent spectacol. Pâine și circ
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de la Versailles, pe strada Grenelle, pentru a-și vizita ministerul și a constata starea în care l-a lăsat Comuna. L-am însoțit. Vizita odată terminată, dl. Jules Simon a coborît în grădină. Căldura era mare. Parisul părea gol. În depărtare, tunurile se auzeau bubuind. După ce am făcut câțiva pași, nu m-am putut împiedica să rup liniștea și să blestem această groaznică luptă care îi punea pe francezi unul împotriva altuia, în timp ce armata germană încă mai ocupa Saint-Denis-ul. "Sunteți tânăr
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
toată puterea de țesătura aceea diafană. Clamele cedară ușor rămânând cu ea în mână. Maxilarele îi erau încordate, respirația sacadată, ochii altădată blânzi, scăpărau săgeți printre genele lungi și dese. Ținând-o cu ambele mâini și cu privirea ațintită în depărtare, undeva în adâncuri, trase de pânza întunecată vrând să o rupă în bucăți, să o distrugă, dar aceasta se încăpățâna să reziste. O adună cu mișcări repezi, deschise fereastra și o aruncă fără să-i urmărească, cu privirea, căderea în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mici detalii. - Nu pot să nu analizez, așa e firea mea și nu reușesc să schimb asta oricât de mult aș încerca.” O adiere blândă răvăși șuvițele de păr, acoperindu-i o parte din față. Parfumul trandafirilor fu purtat în depărtări. „- Natura oferă tuturor din frumusețea ei. Oferă și tu! - Trandafirii au nevoie de apă și soare pentru a oferi parfum, nu de nori și furtună. - Acum a ieșit soarele. Bucură-te de el! - Acum s-au ofilit florile. - Te încăpățânezi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
șuvițele pe față, apoi să le aranjeze din nou la locul lor, dar doar pentru puțin timp. Rafale puternice o loveau în față, biciuindu-i obrajii roșii. Trebuia să înfrunte orice atunci când își dorea să obțină ceva, să înainteze. În depărtare observă un lac. Cu pași mici, se îndreptă spre el, agale. Nu se grăbea. Lacul o aștepta oricum, indiferent de rapiditatea cu care ajungea la el. Și dacă s-ar fi grăbit și ar fi ajuns mai devreme, ar fi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
metafizici, mai încolo legea lui Malthus, acolo, tendința sociologică spre monogamie, și dincolo, în sfârșit, problema descendenților. Închegat totul într-un subtil țesut în care saltă imaginația în parte, lăsând să se întrevadă diavolul ispititor, iar mai încolo, în glorioasă depărtare, splendidul geniu. Citește și recitește expeditorul, corectându-o la fiecare lectură, o recită cu gândul la posteritate și când o vede gata, face o copie și păstrează originalul, așteptând conjunctura favorabilă ca s-o transmită adresantei. Dorește înainte să o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mai spre dreapta. Farurile din oglindă se măresc și se apropie amenințător. Un bolid trece pe lângă noi, iar Gagarin modifică puterea farurilor și trece la faza scurtă. Boli dul luminează tunelul de pomi prin care trece, apoi se pierde în depărtare. Vruuum. Dispare după o curbă, la vreun kilometru distanță. Capătul șoselei e iar invi zibil. Gagarin continuă să se târască fără să-și piardă calmul. Și gândul lui îi consolează lipsa de curaj. Mai bine-ajung puțin mai târziu. Dar ajung
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
varianta trei. Un om nevinovat își plimbă cățelul la ora două noaptea, și un telefon îi cade în cap de la etajul treizeci. Nasol. Nici nu vreau să mă gândesc la varianta asta. Sophia spune încet sunt bine. Apoi renunță la depărtările alea pe care doar ea le poate vedea și lasă capul în pă mânt. Se întoarce cu spatele la balustradă și se lasă ușor pe vine. Se așază pe jos și se sprijină de barele de oțel. Nu sunt bine. Nu sunt
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
s-au luminat și s-au încălzit la lumina lumânărilor. „Se stinse alba lampă căzând pe piatra tare Cu geamăt lung și jalnic de suflet chinuit, Și umbra fu ca plumbul în turnul urgisit, Iar corbii s-adunară strigând în depărtare”. (Ștefan Petică) Ninge! Parcă se aude vocea lui Adamo. Nu am trecut pe la Cascada Duruitoarea. Nu am identificat stâncile Panaghia,Căciula Dorobanțului și Piatra Lată. La întoarcere autocarul a oprit la porțile mănăstirii Agapia. A fost un moment unic, benefic
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
vesele, ceva ce nu pare purtător de calorii. îmi citește curiozitatea din priviri, își descheie vestonul și-mi arată: manualul de latină de a douăsprezecea. Pe urmă se rebutonează cu o cochetărie complice, își împinge bărbia în față și harponează depărtările cu ochii. Pare un cadru de film. Și probabil că Dan chiar la așa ceva se gândește, fiindcă-i văd trăsăturile recompunându-se în schița unui zâmbet. Zâmbetul acela e avanpremiera unui gând îndrăzneț, pe care mi-l dezvăluie după două
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cu ochii holbați. Dădu din cap, apoi încercă să articuleze câteva cuvinte din care reieșea că l-au lăsat frânele. Îndrăzni să se uite sub autobuz, pregătit pentru o imagine de coșmar. Nu văzu pe nimeni. Și leșină, în timp ce din depărtare se auzea o sirenă... Femeia se ridică de la masă și își spuse, nervoasă, că iar se va răci mâncarea. Puse mâna pe telefon, formă numărul, dar fu suprinsă să audă vocea robotului care o anunța că persoana apelată nu se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
măsură de organizarea liniară, legată, a poveștilor, a cărților pe care le lecturăm, a filmelor, a vieților cărora le admirăm închegarea și din care ne facem un ideal). Poate în faptul că reușim să legăm gânduri situate la o oarecare depărtare în timp stă identitatea noastră; eu sunt eu doar întrucât reușesc să continui un gând întrerupt în urmă cu un minut, cu o zi, cu un an, în măsura în care mă regăsesc cumva în acea idee pe care o reiau și pe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
persoana aflată la celălalt capăt al firului; sunăm și salutăm parcă în același timp pe cel cu care vorbim), ne deplasăm prin intermediul mijloacelor tehnice, scurtând astfel distanțele. Tehnica anulează distanțele fizice dintre oameni, dar creează, în același timp, alte în(depărtări). Ne învecinăm cu ceilalți prin intermediul tehnicii uitând totuși să fim în apropierea lor, ratând modul esențial al apropierii. Pentru noi apropierea înseamnă predominant dez-depărtare (ca înlăturare a distanțelor spațiale) și nu empatie, privire atentă, lăsarea celuilalt să vină în vecinătatea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
același timp, ea te face să întrezărești fața pe care idealurile împlinite ar putea-o avea, dacă n-ar rămâne la stadiul de simple idealuri inadecvate la posibilii unei realități. Cred că femeia frumoasă aduce cu sine presimțirea a două depărtări: raiul și iadul, în intervalul dintre ele urmând a-ți țese existența; pe primul îl dorești iar celălalt de vrea. Uneori cele două sunt extrem de apropiate, fiind despărțite doar de zâmbetul ei. În manea asistăm la o decădere a limbajului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
aprindă câte un foc pe dealuri, dând de veste tuturor că-i paște vreo primejdie. Nu a trebuit să-i spună de doua ori, căci Sânzâiana era foarte curajoasă În Îndatorirea ei: aprindea pe deal câte un foc ce din depărtare se vedea ca o făclie galbenă și atunci știau satele că se apropie vreo urgie. Ioan era tare mândru de eleva lui. Într-o zi plecă Sânzâiana de acasă Într-un sat ăndepărtat la o rudă a ei care născuse
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
caraghios, că au Început să râdă unul de altul. Apoi au Început să plângă de neputința lor, că ei, oamenii, nu puteau vorbi. Cum stăteau ei acolo, În mijlocul naturii, auziră două păsări ciripind, auziră greierii, auziră doi lupi urlând În depărtare, auziră un mistreț grohăind și multe altele auziră. Au fost foarte surprinși de descoperirea pe care au făcut-o, urmărind viețuitoarele. Luându-se dupp animale, paspri și insecte, imitându-le, au Început și ei să scoată sunete, au Început să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
răspândea o lumină caldă, plăcută... Își ridică perna mai sus și observă, în fața lui, un tablou înfățișând un peisaj marin, cu o stâncă golașă într-o margine. Era frumos, te predispunea la calm și reverie. Mintea i se ducea spre depărtări, spre infinit... Cerul era senin așa cum ar fi dorit și el să fie, liniștit. Dar nu era. Avusese chiar de la început, în această casă, o stare stranie, de neliniște, de când intrase pe aleile parcului, alei neverosimil de albe, cu acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
popas înainte de a porni pe drumurile Moldovei de la 1800. Proprietarii localității Lespezi câștigau prin închirierea caselor acestor drumeți. Iarmarocul anual de Sf. Ilie oferea un tablou deosebit, ca și astăzi, prin mulțimea de oameni adunați din împrejurimi și chiar din depărtări. În afară de schimbul de mărfuri aveau și încă mai au loc adevărate spectacole populare cu muzică, dans sau numere de circ. În timp, târgurile săptămânale și anuale au cunoscut urcușuri și coborâșuri, reușind să dăinuie până astăzi, ca o tradiție veche
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
După aceea, pentru a preveni deochiul, moașa sufla peste capul mamei și spunea un descântec: „Fugi deochi, dintre ochi, Peste grochi Că te ajunge o vacă neagră Cu coarnele să te spargă, Să te-azvârlă peste mare, În pustiu, în depărtare! Acolo să chei, Ca ziua de ieri, Ca roua de floare, Ca spuma la soare, Iar capul cel deocheat Să rămâie luminat Și curat Și de boală scăpat!” Apoi lega copilul cu un fir de ață roșie la gât și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
relațiile cu aceștia, o compensație, deși firavă, pentru frustrările la care era supus. În fine, citez mișcătoarea întoarcere a diaristului înspre memoria mamei, mărturie a unui absolut sufletesc la care făcea apel în clipele cele mai grele: Ce ciudată este depărtarea de cei morți. Ca de un țărm drag la care nu te mai poți întoarce. O fotografie a mamei nu îmi mai trezește dureri mistuitoare, ci o melancolie adîncă. Apoi cimitirul pe lîngă care trec de două ori pe zi
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]