KorAP: Find »[drukola/base=deporta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...139 >

3,462 matches

Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191

introductiv, se dorește a fi o posibilă prefață a viitoarei monografii a americanilor care se revendică a face parte din grupul etnic român. Jill MASSINO „Ei ne-au spus că trebuie să reconstruim ceea ce au distrus nemții” Povești ale femeilor deportate 1. Introducere: victime, istorie și memorie colectivă Și, a doua zi... a venit mama [plîngînd] cu fratele meu și cu soru-mea cu sacu’ și ne-a adus de mîncare că n-aveam nimica, și tot striga „Sofi, Sofi, Sofi” că

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
comunistă, o dată cu căderea comunismului aceste povești au ajuns În centrul atenției a numeroși oameni de cultură, În special istorici și antropologi. De exemplu, istoricul român Doru Radosav oferă o importantă perspectivă asupra experienței și condițiilor de viață ale etnicilor germani deportați În Donbas În lucrarea Donbas, o istorie deportată. Abordînd tema din perspectiva istoriei orale, autorul introduce În studiul său mărturiile persoanelor care au trăit aceste experiențe, fiind sensibil la variabile precum gen, clasă, vîrstă și etnie, oferind o viziune detaliată

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
și esențializarea experienței femeii. „Femeia”, ca particularitate fizică, precum și ca o categorie culturală și construcție a identității de sine, nu este o noțiune rigidă și se poate schimba În funcție de context și relațiile sociale. Acest aspect este evident În cazul femeilor deportate În URSS, angajate Într-o varietate de activități ce puneau sub semnul Întrebării noțiunile lor anterioare cu privire la identitatea de gen și relațiile sociale dintre sexe. În plus, femeile erau tratate În aceeași manieră cu bărbații și demonstrau În mod frecvent

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
foarte multă importanță, cel puțin pentru Vest. Ca o crudă ironie, În momentul În care se luau deciziile la Nürnberg, URSS trimitea deja etnici germani să muncească ca sclavi În URSS. Deși nu se știe cifra exactă a etnicilor germani deportați din România În URSS, se estimează că au fost deportați aproximativ 70.000, dintre care 15-20% au dispărut acolo. Din păcate, România a fost numai Începutul, urmînd Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria și Germania de Est. Numărul total de est-europeni deportați de

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
ironie, În momentul În care se luau deciziile la Nürnberg, URSS trimitea deja etnici germani să muncească ca sclavi În URSS. Deși nu se știe cifra exactă a etnicilor germani deportați din România În URSS, se estimează că au fost deportați aproximativ 70.000, dintre care 15-20% au dispărut acolo. Din păcate, România a fost numai Începutul, urmînd Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria și Germania de Est. Numărul total de est-europeni deportați de URSS după război a atins 350.000, deși mulți susțin

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
germani deportați din România În URSS, se estimează că au fost deportați aproximativ 70.000, dintre care 15-20% au dispărut acolo. Din păcate, România a fost numai Începutul, urmînd Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria și Germania de Est. Numărul total de est-europeni deportați de URSS după război a atins 350.000, deși mulți susțin că cifrele depășesc 500.000. 3. Dimineața la ora cinci am fost luată, ridicată, despărțire de la familie...”. Arestarea sașilor și șvabilor Majoritatea arestărilor și deportărilor au Început la 22

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
strămoși fuseseră prezenți În Transilvania Încă din secolul al XVIII-lea. Localitatea Satmărena, o comunitate rurală supusă procesului de maghiarizare și care a luptat pentru Înființarea școlilor de limbă germană În anii ’20, era tipică pentru multe comunități; au fost deportați 4.000 dintre locuitorii săi, din care aproximativ 1.000 au dispărut În URSS. Deoarece o parte importantă din populația masculină fie dispăruse În război, fie era Încă pe front, peste 60% dintre deportați au fost femei. De obicei, erau

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
4.000 dintre locuitorii săi, din care aproximativ 1.000 au dispărut În URSS. Deoarece o parte importantă din populația masculină fie dispăruse În război, fie era Încă pe front, peste 60% dintre deportați au fost femei. De obicei, erau deportați tinerii adulți, necăsătoriți, deoarece erau considerați a fi muncitori mai abili. Cu toate acestea, nu surprindea pe nimeni dacă printre deportați se Întîlneau și bolnavi, bătrîni, adolescenți și femei Însărcinate sau cu copii de doi ani sau mai puțin, În ciuda

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
au fost de asemenea deportați, deși guvernul român cerea ca aceștia să fie exceptați. Chiar etnici maghiari și români au fost arestați și deportați. La sfîrșitul lui decembrie 1944, mulți etnici germani erau conștienți că există posibilitatea de a fi deportați, dar nu știau unde. S-a instalat panica și mulți dintre ei s-au ascuns În munți, la casele prietenilor sau vecinilor români sau chiar au Început pregătirile pentru a pleca din România definitiv. Într-un sat, un poștaș a

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
panica și mulți dintre ei s-au ascuns În munți, la casele prietenilor sau vecinilor români sau chiar au Început pregătirile pentru a pleca din România definitiv. Într-un sat, un poștaș a găsit lista celor ce urmau a fi deportați și i-a avertizat pe aceștia. Cu toate acestea, persoane precum Hilde Stoinescu au fost luate prin surprindere, poate pentru că orașul lor natal, Brașov, a fost unul dintre primele locuri de unde au Început deportările. Deoarece nu a fost martora unor

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
tu ești cutare”. Dar lovitura am primit-o la optișpe ani, optișpe ani și ceva aveam, cînd din cauză că m-am născut nemțoaică... pe data de unșpe ianuarie 1945, noaptea, la unșpe am fost ridicată.... În unele cazuri, familiile Întregi erau deportate, incluzînd copiii, deși ordonanța prevedea o vîrstă minimă. De exemplu, dintr-o familie cu nouă membri, șapte au fost deportați. În momentul arestării, li s-a spus că sînt duși În oraș, la primărie, pentru o Întîlnire cu primarul. Faptul

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
născut nemțoaică... pe data de unșpe ianuarie 1945, noaptea, la unșpe am fost ridicată.... În unele cazuri, familiile Întregi erau deportate, incluzînd copiii, deși ordonanța prevedea o vîrstă minimă. De exemplu, dintr-o familie cu nouă membri, șapte au fost deportați. În momentul arestării, li s-a spus că sînt duși În oraș, la primărie, pentru o Întîlnire cu primarul. Faptul că li s-a spus să Își aducă haine și provizii a trezit suspiciuni. La fel și faptul că unii

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
pornind de la cîteva incidente documentate. Deși există surse care au evidențiat faptul că unele persoane au devastat casele și valorile lăsate În urmă de deportați, realitatea este că unii români au luat În grijă copiii ai căror părinți au fost deportați, crescîndu-i pînă la Întoarcerea acestora, În unele cazuri mulți ani mai tîrziu. Superioritatea tradițională deținută de germani În domeniul agriculturii și comerțului, tratamentul preferențial de care au beneficiat etnicii germani ca urmare a alianței României cu naziștii și cedarea Transilvaniei

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
erau tinere, necăsătorite și aveau o experiență restrînsă În relațiile cu sexul opus, dezvelirea trupului În fața nu doar a unor străini, ci În fața vecinilor, prietenilor și membrilor familiei a fost o experiență traumatizantă, cu certitudine. Într-adevăr, În povestirile femeilor deportate din alte țări, ca și În cele ale femeilor Închise În perioada comunistă, atentarea la modestia și demnitatea lor este o temă recurentă, amintită permanent În mărturiile lor. În timp ce multe femei au evocat În discuțiile lor astfel de atentate la

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
amintit. 5. „Scînduri groase... pline de gheață”. Condițiile din lagăre Mulți deportați au ajuns În regiunea Donbas, lîngă Nistru și Urali, iar unii dintre ei au fost duși În Siberia sau Bărăgan. Interviurile supuse analizei au avut ca subiecți foști deportați În Donbas și, deoarece o mare parte din literatura de gen se centrează pe acest loc, discuția mea despre experiența deportării va avea În principal ca referință Donbasul. În perioada deportărilor, Donbas era o regiune industrială, minieră, localizată În estul

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
le-a Îngrozit. Reacția imediată a fost Încercarea deportaților de a-și explica astfel de absurdități. Pentru a face față realității și pentru a supraviețui, femeile au trebuit să găsească o explicație rațională nu doar pentru faptul că au fost deportate, ci pentru Întreaga lor existență. Unele, precum Șimon, au găsit un sens prin credința În Dumnezeu, rugîndu-se continuu pe toată perioada deportării În Donbas. Pentru deportați, colegii de suferință au fost o altă sursă de alinare. Pentru Cocîrlă, această comunitate

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
În timp ce genul nu era un criteriu de distribuire a sarcinilor de lucru, pentru majoritatea femeilor, experiența muncii nu a fost În concordanță cu noțiunile tradiționale ale românilor și germanilor privind identitatea de gen. De exemplu, În studiul ei asupra polonezelor deportate În URSS, Jolluck a descoperit că munca prestată de femei, de multe ori similară cu cea a bărbaților, crea disconfort, deoarece „ataca ceea ce ele considerau a fi potrivit pentru o femeie, Împiedicîndu-le să-și Îndeplinească sarcinile cu care ele fuseseră

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
plîngi”. Știam cîteva cuvinte, puteam să Înțeleg, zice să fac curat la biroul lui. Deși Cocîrlă a fost cruțată pentru o perioadă de timp, În cele din urmă a fost nevoită să se reîntoarcă În mine. Ca și ea, polonezele deportate În URSS afirmă că „femeile se așteptau să fie tratate mai bine, sau cel puțin diferit de bărbați” și au fost surprinse cînd și-au dat seama că realitatea e diferită de ceea ce se așteptau ele. Cu toate acestea, majoritatea

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
să sară pe geam și a fost aproape Împușcată. Doar la ceva vreme după acest incident și-a dat seama care erau adevăratele intenții ale ofițerului. Pe lîngă vulnerabilitatea sexuală, o adevărată problemă a fost graviditatea femeilor care au fost deportate cînd erau Însărcinate sau au rămas Însărcinate În lagăr. Posibilitatea de a purta În pîntec un copil, cu atît mai puțin de a-l crește, era foarte mică, date fiind condițiile precare: lipsa hranei, a medicamentelor, a hainelor, a unei

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
de pe urma a ceea ce Radosav numește „stigmatul lagărului”. Ceea ce Înseamnă, potrivit mărturiilor lor, că nici una nu a avut probleme În a-și găsi un loc de muncă sau În a se reintegra În comunitate ca urmare a faptului că au fost deportate În URSS. Cu toate acestea, la cîțiva ani de la reîntoarcerea În România, Cocîrlă era urmărită Îndeaproape de Securitate, Întrebată unde a fost În toți acei ani și de ce nu este Încă membră de partid. Răspunsul ei: „am fost În Rusia

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
ani și de ce nu este Încă membră de partid. Răspunsul ei: „am fost În Rusia la universitate” - și că este mai comunistă decît cel care o interoga. DÎndu-și seama că ar putea avea probleme dacă ar recunoaște că a fost deportată, Cocîrlă Încearcă doar să insinueze acest lucru, afirmînd „am fost acolo și am văzut”. Ca și alți deportați, Cocîrlă era conștientă de faptul că orice mențiune cu privire la acest subiect era tabu În perioada comunistă. Oamenii știau, dar nu vorbeau despre

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
și deci nu ar trebui să emigreze -, statul a profitat de pe urma emigrării germanilor, vînzînd În jur de 10.000 (de germani) pe an guvernului Germaniei de Vest În anii ’80. După căderea comunismului, statul a Început să ofere despăgubiri foștilor deportați prin decretul din 1990, dar, avînd În vedere situația economică generală a României, acest ajutor material era mai mult simbolic. 5. Concluzii Deși tragică, soarta etnicilor germani din România de după cel de-al Doilea Război Mondial nu a fost nici

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
p. 28). După rebeliunea legionară, conducătorul statului, Ion Antonescu, a continuat „opera” de românizare, care Însemna În fapt restructurarea etnică a societății românești. Luările de cuvînt din cadrul ședințelor Consiliului de Miniștri demonstrează concepția rasistă a mareșalului, precum și intenția de a deporta evreii din teritoriile eliberate de sub administrația sovietică. Autoarea Lya Benjamin arată că documentele nu menționează numărul evreilor uciși În timpul războiului sau modul În care au fost uciși. Capitolul al doilea, semnat de Dalia Ofer, se ocupă de emigrația și imigrația

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
decembrie 1941, ultima zi de Hanuca” (p. 148). Evreii din Chișinău au avut, din păcate, aceeași soartă cu cei din Transnistria. În cartierul sudic Vistriceni, transformat În ghetou, au fost Înghesuiți peste 10.000 de evrei ce urmau a fi deportați către est. Deși În lagăr s-a format un comitet evreiesc, acesta nu a avut competența și nu i s-a permis să acționeze, fiind utilizat pentru a informa despre starea evreilor și pentru a-i ține sub supraveghere pe

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
iudaică au primit ștampila cu inscripția „Evreu”. Așa cum arată autorul articolului, cunoscutul cercetător Radu Ioanid, situația evreilor români, locuitori ai statelor europene, nu era diferită de soarta coreligionarilor lor. Evreii români din Germania, Austria, Cehoslovacia, Polonia, Olanda sau Franța sînt deportați În lagăre sau uciși. Totuși, Ioanid precizează (conform estimărilor lui Jean Ancel) că „peste 4.000 de evrei români ce trăiau În Franța au supraviețuit mulțumită intervenției diplomaților români” (p. 272). Despre activitatea mișcărilor sioniste și percepția situației din perioada

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]