512 matches
-
limba română, la școală, învățând-o doar pe cea ucraineană. În Rusia, populația românească este prezenta în Moscova și regiunile adiacente (originari din Republica Moldova sau urmași ai deportaților ori ai prizonierilor de război), în Siberia (urmași ai basarabenilor sau nord-bucovinienilor deportați sau ai prizonierilor de război) și în Caucaz (urmași ai țăranilor basarabeni ce au venit după anul 1817 și care au fondat 10 localități în regiune). În Belarus nu există o comunitate româneasca compactă. În această țară locuiesc aproximativ 10
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
regimului american de transhumanță a fost legalizată prin decretul de lege „"Indian Removal Act"” din 1830 din perioada președintelui Andrew Jackson. Deportarea a fost realizată forțat, cu ajutorul armatei. Pe drum spre rezervații au murit peste un sfert din numărul amerindienilor deportați; această decimare a lor fost cauzată de boli, frig, epuizare și foame. Pe lângă decimare s-a produs și dezrădăcinarea lor din punct de vedere spritual și cultural, triburile din est fiind diferite de cele din vest. Cu toate revendicările pretinse
Drumul lacrimilor () [Corola-website/Science/315564_a_316893]
-
supei etc. În decembrie 1943 au sosit în lagăr delegați ai Comisiei pentru ajutorarea evreilor din Transnistria (ce ținea teoretic de Centrala Evreilor din România), având sprijinul Crucii Roșii și permisiunea autorităților române pentru evacuarea a 1400 de copii evrei deportați. A fost eliberat și el, deși nu figura pe listă, purtând numele și documentele altui copil decedat între timp. Apoi, prin mijlocirea organizației de asistență "Aliyat Hanoar" la 6 martie 1944 a emigrat, cu identitate falsă, în Palestina, pe atunci
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
nu s-au mai întors, daca nu ar fi avut destulă voința ca să supraviețuiască. Autohtonii au fost ospitalieri cu străinii aduși forțat în mijlocul lor și, cu sprijinul lor modest, Frieda Vigder și-a transformat locuința în școală. Toți copii familiilor deportate au învățat, pe diferite niveluri de studiu, datorită cunoștințelor profesoarei Vigder care se străduia să acopere toate domeniile existente într-o programa școlară. Târziu, după ce conflagrația își stabilise învingătorii și învinșii și cei din exil s-au putut întoarce, foștii
Frieda Vigder () [Corola-website/Science/316600_a_317929]
-
a fost ales ca membru în Consiliul municipal al orașului Cernăuți. În zilele Primului Război Mondial, dupa ce trupele rusești au pătruns în Cernăuți, Ebner a fost luat ca ostatic, împreună cu primarul Salo Weisselberger, cu Philipp Menczel și cu cantorul Schachter, și deportat ca și ei în Siberia. După întoarcerea sa din deportare în august 1917, prin Petrograd și Viena, Meir Ebner a fost ales la 10 noiembrie 1918 ca președinte al Consilului Național Evreiesc din Bucovina și, în această calitate, a acționat
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
persecuție pentru populația evreiască din teritoriul ocupat. La 5 aprilie 1944 s-a instituit obligația ca evreii să poarte steaua galbenă, iar la 3 mai s-a înființat un ghetou în perimetrul delimitat de străzile Petöfi, Tompa, Avântului, Báthory, Martirilor Deportați, Zrinyi, Retezatului, Kert, Golescu, Károlyi Köz și Kogălniceanu. Acolo urmau să locuiască cei 18.863 evrei concentrați în oraș. În interval de o lună au fost deportați pe rând evreii din ghetou, astfel: 19.05 - 3.006 evrei, 22.05
Templul Mare din Satu Mare () [Corola-website/Science/317412_a_318741]
-
pentru câteva minute afară, la aer curat. Cineva era trimis după apă potabilă. În cazul tentativelor de evadare, imediat se dădea ordinul de împușcare, astfel că nu era nicio posibilitate reală de a scăpa din acel tren al morții. Contingentul deportat era distribuit în felul următor: capul familiei, arestat, era izolat de soție și copii și dus în lagărul de muncă forțată, în GULAG. Ceilalți membri ai familiei erau trimiși în Siberia sau Kazahstan. Cei deportați în Siberia sau Kazahstan, de la
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
cu fuga au fost împușcați. Gospodarii arestați împreună cu familiile lor, cu copiii, cu bătrâni, fără a li se permite să ia rezerve cu ei, au fost urcați cu forța în vagoane pentru vite și duși. Toate bunurile - casele, utilajul țăranilor deportați - au fost transmise colhozurilor, iar o parte din ele au fost furate, vândute de către organele financiare ale raioanelor respective. Multe din aceste edificii au fost oferite ofițerilor care erau aici în NKVD, nomenclaturii etc. Mulți dintre gospodarii deportați nu au
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
utilajul țăranilor deportați - au fost transmise colhozurilor, iar o parte din ele au fost furate, vândute de către organele financiare ale raioanelor respective. Multe din aceste edificii au fost oferite ofițerilor care erau aici în NKVD, nomenclaturii etc. Mulți dintre gospodarii deportați nu au mai revenit în patrie, au fost împușcați pe drum, au murit de foame, de boli, de durere sufletească, de muncă peste puterile lor. În urma deportării din iunie 1949 impactul dorit de autoritățile comuniste sovietice a depășit toate așteptările
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
câteva persoane bolnave. Abia pe 10 aprilie 1989 a fost adoptată hotărârea Consiliului de Miniștri al RSSM, prin care deportații au fost complet reabilitați. Ulterior, atât Executivul, cât și Legislativul Republicii Moldova au emis, în contextul luării măsurilor reparatorii față de cei deportați și familiile acestora, peste 20 de modificări și acte normative contradictorii. Din această cauză, până în prezent, o mare parte dintre persoanele reabilitate încă nu-și pot primi compensațiile pentru averea confiscată sau naționalizată în 1940-1941 și după 1944. Totodată, persoanele
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
plecarea din orașul care devenise mic și îngust pentru că mai avea o altă problemă, era homosexual. După cinci ani petrecuți în lagărul de muncă din Ucraina Sovietică, plini de privațiuni, urmărit pretutindeni de gardienii lagărului și de "Tur Priculici", un deportat colaboraționist, dar însoțit permanent de „"îngerul foamei"”, "Leo", eroul principal revine în Sibiul natal. Împreună cu el se întorc în țară și o parte dintre supraviețuitorii lagărului. Romanul se compune din 64 de capitole.
Leagănul respirației () [Corola-website/Science/317484_a_318813]
-
1916 - d. 16 noiembrie 2009) a fost o actriță evreică, originară din România, care a slujit deopotrivă teatrul românesc și teatrul evreiesc. Din anul 1968 a trăit în Israel. S-a născut în Siberia, într-o familie de burghezi evrei deportați, care au ajuns ulterior în România. Mama era actriță, unchiul bijutier, dar și complice la diverse afaceri necurate, cu unele relații în lumea interlopă. s-a făcut remarcată atât ca interpretă de teatru, cât și pentru vocea ei, fiind o
Agnia Bogoslava () [Corola-website/Science/321476_a_322805]
-
li s-a permis să-și ia cu ei doar câteva lucruri, apoi au fost despărțiți de familii, urcați în dube în care se aflau însoțitori din cadrul forțelor de represiune și transportați în localitățile unde li se fixase domiciliul. Muncitorii deportați au fost dispersați la întreprinderi de pe tot cuprinsul țării, în orașe precum Filiași, Târgoviște, Brăila sau Bârlad. În aceste localități ei au intrat sub supravegherea continuă a organelor de Miliție și Securitate locale, fiind obligați să se prezinte periodic pentru
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
divorțeze de aceștia. Corina Iacob, soția lui Dănuț Iacob, își amintește: Pavel Nicușari și soția sa chiar au decis să divorțeze, pentru a nu pierde apartamentul asupra căruia se pusese sechestru. Ei s-au recăsătorit după 1989. În general, muncitorii deportați și familiile lor au fost supuși unor presiuni puternice și unei supravegheri constante. Unii din cei deportați n-au mai revenit niciodată în Brașov, decedând în localitățile unde li se stabilise domiciliul forțat. Deși revolta de la Brașov nu a condus
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
Sándorháza; - 1843 - trăiau în satul Șandra 1231 de germani, 16 sârbi și români; - 1843 - a luat ființă satul Uihei prin colonizarea a 140 de familii germane provenite din localități învecinate Șandrei; - 1929 - se înființează brigada voluntară de pompieri; - 1945 - sunt deportați 174 de etnici germani din Șandra în Uniunea Sovietică, iar 48 de persoane sunt deportate în Bărăgan; - 2002 - comuna Șandra avea un număr de 2808 locuitori; - 2004 - comuna Șandra a fost reînființată prin desprinderea de comuna Biled.
Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/324506_a_325835]
-
Wannsee, germanii au fost de acord cu propunerea slovacilor și între cele două părți s-a încheiat un acord prin care Republica Slovacă trebuia să plătească pentru fiecare evreu deportat o sumă fixă, iar, în schimb, Germania promitea că evreii deportați nu aveau să se mai întoarcă niciodată în Slovacia. Slovacii au purtat război cu englezii și americanii. În septembrie 1944, a izbucnit insurecția națională slovacă, trupele germane au ocupat Slovacia. În țară, trupele de ocupație au reînceput aplicarea soluției finale
Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323196_a_324525]
-
un deziderat al viitorului, ci că lucrurile trebuie lăsate să își urmeze propriul curs, Lila își ucide fata nou-născută. Trimisă într-un penitenciar din Antarctita, Karma 22, Lila rămâne cu speranța că Maimouna - căreia îi dezvăluise adevărul înainte de a fi deportată - va reuși să saboteze planul organizației Bardo. Romanul face dese referiri la "Cartea tibetană a morților" (Bardo Thodol). De fapt, întreaga poveste a comunicării cu cele trei rase extraterestre este creată prin analogiile cu lumile prin care trece sufletul după
Ambasada extraterestră () [Corola-website/Science/323331_a_324660]
-
faciliteze cucerirea Caucazului prin rebeliuni împotriva armatei țariste. Jakob Künzler, șeful unui spital misionar din Urfa, a adus dovezi cu privire la purificarea etnică a armenilor și kurzilor înfăptuită de Junii Turci în timpul Primului Război Mondial . El a prezentat dovezi detaliate cu privire la numărul kurzilor deportați din Erzurum și Bitlis din iarna anului 1916. Kurzii erau considerați de către autoritățile otomane elemente subversive, care ar fi luat partea rușilor în caz de război. Pentru eliminarea unei asemenea amenințări, Junii Turci s-au implicat în acțiuni ample de
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
colaboraționist al mareșalului Philippe Pétain a dus o politică de „stârpire a paraziților străini” și îndeosebi a evreilor (între 1940 și 1944). Micul Boris a fost atunci dat de părinții săi la o pensiune pentru a nu fi arestat și deportat, în timp ce aceștia au fost deportați în Germania pentru a fi „stârpiți” (ceea ce s-a și întâmplat). Fără bani, Boris este dat afară din pensiune și ajunge într-un cămin de orfani unde are norocul de a fi primit de o
Boris Cyrulnik () [Corola-website/Science/326554_a_327883]
-
noi deportări de evrei și țigani. Ultimele deportări au avut loc în decembrie 1943. Practic, pe lângă cei 24.686 țigani deportați în cele două etape, au mai fost evacuați cu aprobări speciale 69 țigani, și cele câteva sute de persoane deportate ulterior formate din cei care s-au sustras celor două etape amintite, cei eliberați din închisori și din cei trecuți de autorități pe lista indezirabililor. În 1942 Ion Antonescu a ordonat deportarea în Transnistria a 24 617 de cetățeni români
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
trăiesc și au copii. Măsurile autorităților împotriva țiganilor nu s-au bucurat de sprijinul populației. Criteriile relative de triere a țiganilor au condus la numeroase abuzuri, iar administrația a fost bombardată cu proteste și cereri fie din partea celor afectați, fie deportați, fie din partea rudelor din țară sau a celor de pe front. Au existat numeroase gesturi de solidaritate cu țiganii în pericol de a fi deportați sau care au fost deportați, din partea populației din localitatea respectivă, exprimate prin memorii și cereri pentru
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
lucrat o vreme la editura "Schalom-Aleichem" (Șalom Aleihem), unde, sub supervizarea sovieticilor, a publicat, ca editor, cărți și volume de poezie în limba idiș. În 1941, după intrarea în Cernăuți a trupelor germane și române, Dr. Weinstein a fost arestat, deportat și internat în lagărul de tranzit din Edineț, unde urma să fie omorât. În ultima clipă a reușit să fugă din lagăr, într-un autocamion militar românesc, ascuns într-un butoi gol, și să se întoarcă la Cernăuți, unde a
Elias Eliahu Weinstein () [Corola-website/Science/325829_a_327158]
-
Stéphane Frédéric Hessel (n. 20 octombrie 1917, Berlin - d. 27 februarie 2013, Paris), a fost un diplomat, militant politic și scriitor francez, erou al Rezistenței franceze din Al Doilea Război Mondial, deportat apoi în Lagărul de concentrare Buchenwald. s-a născut la Berlin în timpul Primului Război Mondial, la 20 octombrie 1917. Părinții săi erau Helen Grund, o jurnalistă de modă, venind dintr-o familie prusiană, și Franz Hessel, eseist și traducător german, descinzând dintr-
Stéphane Hessel () [Corola-website/Science/325213_a_326542]
-
Comunist de Ocupație și a Veteranilor de Război ai Armatei Române din 11 iunie 2000 partidul a fost denumit Partidul Național Român. Fiind succesorul de drept al AVRCO VRAR, PNR exprimă și apără interesele și năzuințele foștilor deținuți politici și deportați, ale veteranilor de război ai armatei române, ale urmașilor acestora, precum și ale altor cetățeni ai Republicii Moldova. Astfel, PNR activează în scopul redobîndirii drepturilor legitime ale persoanelor care au suferit în timpul regimului comunist; "apărării demnității, drepturilor și libertăților democratice ale membrilor
Noua Opțiune Istorică () [Corola-website/Science/329647_a_330976]
-
un lagăr de prizonieri de război, după care este judecat Nürnberg ca fiind criminal de război. După ce avocatul apărării prezintă o scrisoare de la soția lui, Suzanna, în care aceasta explica ce se întâmplase, cum soțul ei a fost pe nedrept deportat, și prin câte a fost nevoită ea să treacă (inclusiv prin faptul că fusese violată de soldații ruși, viol în urma căruia se născuse un copil), Johann Moritz este eliberat în 1949, la zece ani după ce intrase în sistemul lagărelor de
La Vingt-cinquième heure (film) () [Corola-website/Science/330114_a_331443]