641 matches
-
gând sau o tărie ca să-i facă despărțirea ușoară. Cum puteam să-i spun?! Marile taine nu se dezvăluiesc nimănui.... Ne purtăm chiar cu cei mai apropiați, ca și când nu le-am avea, chiar cu riscul de a fi luați în derâdere, batjocoriți sau umiliți. - Mă rog, zise el atunci în fața tăcerii mele: Eu sper (și ți-o spun asta ca să mă ții minte) că m-ai înțeles!... Că dacă nu m-ai înțeles, exclamă el cu totul detașat de astă dată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
circumspect, inamic al efuziunilor deplasate și de gust îndoielnic, represiv contra sentimentelor lăbărțate, pe care cu un umor și o ironie ai fi zis amară (îl făcea pe feciorelnicul Untaru, care începuse să semneze Ierunca, să roșească) le lua în derâdere. În seara aceea părea chiar scârbit de ceva, poate de pata aceea de cerneală de pe mână, cu care se născuse și pe care o remarcasem de la prima noastră întîlnire. Era semnul unui destin? Poate că da, dar el îl privea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
el, așa cum nu sunt înțeleși și se râde de marii profeți. O să vă spun trei metamorfoze ale spiritului, continua filosoful, cum spiritul devine cămilă, cum cămila devine leu și cum în fine leul devine copil... Și filosoful continua luând în derâdere idolii, preoții, miloșii, virtuoșii, canaliile, înțelepții iluștri, oamenii sublimi, savanții, poeții. O poezie abia frânată, o poezie a gândirii însă, dar și a unei exaltări lucide, curgea ca un torent peste pagini. Era greu să spui că însăși gândirea era
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Miron Paraschivescu îmi ajungea, am început să fiu, dacă nu evitat de cei de la Popasuri, cel puțin ignorat. Numai Orleanu, citind Pagina a doua, mă intriga prin clătinările lui din cap: ăștia, spunea el, or s-o pățească. Luau în derâdere producția literară a unor reviste ca Gândirea, Meșterul Manole, Dacia rediviva, Dacia și altele, unde pe lângă tracisme și un ridicul imperialism, era elogiat soldatul german și războiul de cruciați pe care îl duceam alături de el. Alteori Orleanu ne citea râzând
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
voioase, bine întipărite în memorie, ale lui Rabelais. Când au apărut, și după aceea, cu o ciudată pudibonderie înscorțoșată de tâmpenie, au fost ocolite de comentariile critice sau pe nedrept diminuate în importanță, zbenguielile și scamatoriile ortografice luându-se în derâdere, privite ca o bizarerie trilulilistică a autorului tumultuostaltic, dornic de a se elibera, de a respira vocala și consoana cu paișpe plămâni deodată, de a spune pe șleau socoteala plus daravela, de a se debarasa de pruderii inutile-n catifeaua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
deplin conștient, de a mă menaja, de a-mi ușura situația în propriii mei ochi sau de a pune măcar o îndoială în locul explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau în derâdere pe cei ce vorbesc de infern; există infernuri trăite și nu totdeauna cei care le-au străbătut sânt inocenți. În semn de penitență, m-aș putea condamna să rămân aici, dar cât s-ar putea trăi așa? Pentru dinții ascuțiți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să fie binevoitor cu mine. Dar de fiecare dată se întîmpla că făceam o gafă care strica totul și ne readucea pe poziția inițială de combatanți; el pentru a-și impune ideile cu forța, eu pentru a le lua în derâdere. Când mă certa, trânteam ușile prin toată casa până ce biata mama, care era din ce în ce mai bolnavă și abia se mai ridica din pat, izbucnea în plâns. Asta ne înstrăina și mai mult unul de altul și ne-a fost și mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bolborosea "Doamne, iartă-mă", pentru ca, dintr-odată, să înceapă cu cântece deocheate. Se vorbea că din pricina asta fusese alungat din mânăstire. Purta un fular soios de lână, de care nu se despărțea niciodată, nici vara, și se poreclise singur, în derâdere, "Cobaiul lui Dumnezeu. " Dar nu era un șarlatan. Credea, din câte mi-am dat seama, cu aceeași pasiune și în plăcerile lumești și în împărăția cerească și tocmai aceasta era drama lui, că nu putea împăca aceste pasiuni și nici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe pat, scrisori de amenințare, compuse cu litere tăiate din ziar prin care era anunțat că dacă nu-și ținea gura și-și permitea în continuare să etc. etc. va trage consecințele. Nu dăduse atenție acestor scrisori, le luase în derâdere, le arătase tuturor susținând că erau o glumă, proastă a cuiva dintre ei. Zicea că nu pricepe cum poate sta cineva închis într-o sală cu oglinzi, ca o cloșcă în cuibarul ei, clocindu-și într-un deșert gândurile și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă înfierbînta, mă făcea alt om, pe măsura Laurei. Și poate chiar am fost alt om atunci, cu o existență de împrumut mai adevărată decât cea reală. La început m-a emoționat ― eu care nu ezitasem altădată să iau în derâdere emoțiile altora! ― metamorfoza ciudată care se petrecea cu Laura, de la o clipă la alta, de cum începea să vorbească despre furtună și despre piloții care înfruntă furtunile. Orice urmă de ironie se topea atunci, ochii îi scânteiau, obrajii i se împurpurau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fiu de cățea, nu încapi de "mine?", când deodată, poate chiar din pricina acestei porniri, mi s-au luminat nedumeririle. Da, asta era. Nimeni nu suporta, probabil, o dragoste cât de cât adevărată în azilul acela unde totul era luat în derâdere și totul era ratat. Nimeni nu iubea pe nimeni, iar bârfelile și minciuna erau unicul antidot al singurătății. Și mirosiseră, cum miros animalele pericolul, că legătura mea cu Laura avea ceva serios, sincer, nu era una în stilul lui Aristide
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fragil, gata să se rupă parcă la o mișcare prea bruscă a capului. De câte ori zâmbea, întinerea. Obrazul i se lumina și ridurile dispăreau. După aceea, peste chipul ei cobora din nou, ca o cortină mizerabilă, adevărul. Cineva o poreclise în derâdere "Taifunul Victoria", iar Dinu îmi spusese odată că i-ar fi plăcut să voiajeze prin lume până și într-un cărucior de infirm. Am râs și eu. ― Nici un abuz? Asta, dragă Dinule, nu e pentru un om ca mine. Știi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în felul acesta și-ar pierde orice speranță sau credință, și se năștea un zbucium în el. Lumea din afară acționând asupra lăuntrului individului, făcându-l să se închidă, să se înrăiască, să nu mai spere, să ia totul în derâdere și zeflemea. Iar el cu nimic altfel, întocmai celor din jur. Toată trepidația și întreg trenul vieții împiedicându-l să fie sincer. De parcă acum ar fi înțeles - sau ar fi înțeles mai demult, dar abia acum ar fi reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
memorie. Sufletul. Ceva există, nu știu ce, n-o să mă lansez acum în teorii absurde, dar până și oamenii de știință încep să admită că există ceva ce le scapă. E toată povestea asta cu parapsihologia, care nu mai e luată în derâdere astăzi. Adică există niște forțe bioelectrice sau magnetice sau dracu știe cum pe care biofizicienii încearcă să le înțeleagă. Nu pot să-ți explic.“ Brusc își amintea cum îi vorbea cândva Ioanei Sandi despre aceleași teorii. Nu mai era atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
arme. — ... Ah... ah... — Nakajima, spuse Jim. Nakajima Hayabusa. — Nakajima...? Soldatul oftă adînc, de parcă subiectul aviației militare era mult peste Înțelegerea acestui băiețaș englez. De fapt, Jim recunoștea aproape toate avioanele japoneze. Filmele de actualități britanice despre războiul chino-japonez luau În derîdere avioanele japoneze și piloții lor, dar tatăl lui Jim și domnul Maxted vorbeau Întodeauna cu respect despre ele. Jim se Întreba cum ar putea să-l vadă pe tatăl lui, cînd caporalul de gardă urlă o comandă În casa scării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Puternicul și temutul rege este redus aici la o mască schimonosită, a unui soi de demon antropofag care nu reușește niciodată să-și înșface prada. Ky:gen-ul Asahina (după numele fiului neîmblânzitei Tomoe) este construit pe ideea luării în derâdere a împărăției morților. Cum în Infern foametea face ravagii, Emma e nevoit să-și cerșească hrana zilnică și, în acest scop, așezat la răspântia a șase drumuri, pândește trecerea pe acolo a vreunui pescar pe care l-ar putea înfuleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fusese sincer interesat de Jurnalul de campanie cu autograful lui Lažecinikov, În clipa În care se aplecase deasupra valizei din piele, În jalnica Încăpere a hotelului „Royal“ (nu cel din centru, celălalt, a cărui emblemă rufoasă o purta parcă În derîdere). „Dar ce va rămîne după noi, domnilor?“ va spune cu acel prilej cu jumătate de gură, ca pentru sine. „Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate“, va striga celălalt. Lista nu era exagerat de lungă. De Las Cases: Mémorial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
coloniile americane, așa cum luptase Confederația. În noaptea aceea n-a Închis un ochi, ci i-a ascultat pe străinii aceia grohăind sforăind și umplând compartimentul cu miasma grea a celei mai noi Americi. La Princeton tot omul lua războiul În derâdere În public, dorindu-și Însă În particular ca moartea să-i fie cel puțin eroică. Studenții de la litere Îl citeau cu pasiune pe Rupert Brooke; stâlpii de cafenea se Întrebau dacă guvernul va aproba croiul englezesc al uniformelor ofițerești; câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de saxonă, și- ar avea înce- puturile în paradisul terestru și ar fi mama tuturor celorlalte limbi”. „închipuirea aceasta - a conchis Vico - i-a făcut să râdă pe toți învățații” (5). Unul dintre învățații care, pe la 1700, au luat în derâdere această teorie a fost Gottfried Wilhelm Leibniz. Dar, până la urmă, a căzut el însuși în aceeași capcană. „Se pare că [limba] teutonă - a susținut Leibniz peste câțiva ani - a păstrat într-o mai mare măsură un aspect natural și (pentru
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
am fi reacționat după o noapte nedormită, cu nervii, cu amărăciunea interioară, și poate chiar puțin cu ideea că Domnul ne-a abandonat, că după atâtea cuvinte ne-a lăsat de izbeliște. Eu îmi închipui trei răspunsuri. - Primul: refuz și derâdere: „Ce știi tu, ce vrei să ne înveți pe noi care suntem pescari, ce știi tu despre acest lac?” Este atitudinea omului care spune: „Ce știe Dumnezeu despre viața mea? Știu doar eu: greșesc, greșesc eu, El nu intră în
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
propune la premiul Nobel și îl și iei...! Cam care ar fi primele fraze ale discursului tău de recepție? (Aplauze prelungite). Uite, asta îmi place mult la tine, că ai umor, acel dulce umor moldovenesc postmodern în care râderea și derâderea sunt tandre, au acea gratuitate și plăcere a amuzamentului fără venin, încât cel care-l percepe e tentat numaidecât să intre în joc spre a com-părtăși la tot felul de scenarii funambulești etc. Așadar, am luat deja premiul Nobel, sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fără a avea măcar timp să-l citească, permițându-i președintelui să folosească forța. Bush a invadat Irakul sub motive false. Când cea mai puternică națiune de pe glob distorsionează adevărul, nu ține cont de opinia restului lumii și ia în derâdere legile internaționale, ordinea mondială este în pericol. Aceste evenimente m-au luat prin surprindere. Cine ar fi crezut că Statele Unite, pe care învățasem să le consider simbolul democrației și al societății deschise, ar putea deveni o amenințare pentru ordinea mondială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
trei calități: să fii sănătos crescut, să fii bine educat, să fii mult învățat. * Când ai ajuns pe prima treaptă, nu te uita de sus la cei de jos. * Nu cedați în fața eșecurilor, dar evitați înmulțirea lor. * Nu luați în derâdere lucrurile serioase, pentru că totul se poate transforma într-o glumă proastă. * Dacă aveți idealuri înalte, ridicați-vă la înălțimea lor, nu le coborâți pe ele la înălțimea voastră. * Nu întotdeauna forma și conținutul se armonizează optim. Comoditatea tot lene este
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
În orice naufragiu, unii primesc colaci de salvare, alții colaci de pomenire. * Sacul se leagă la gură când este plin, nu când ai dat de fundul lui. * Memoria este o bogăție fastă, care unora le joacă feste. * Cine ia în derâdere naivitățile copiilor, dovedește lipsă de maturitate. * Copilul nu trebuie dădăcit; lui trebuie să-i oferi modele. * Nu da în mintea copilului, ci în spiritul copilăriei. * Nuiaua este argumentul lipsei de argumente. * Copiii râd ca niște clopoței; maturii ca niște clopote
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
va trebui să sufere pentru a se transforma. Cealaltă parte a familiei sale se află, hotărât, de partea răului. Aleoșa este fiul Sofiei și al lui Zosima, dar este și fiul lui Feodor Pavlovici Karamazov, un blasfemiator care ia în derâdere chiar și lucrurile sfinte (la mănăstire este interesat de amănuntele picante, de anectodele care circulă pe seama călugărilor, scuipă icoana făcătoare de minuni pentru a arăta că nu va păți nimic) numele fiind sugestiv pentru caracterul său (este compus dintr-un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]