1,076 matches
-
care le substituie, cel mai adesea anaforic. MORFOLOGIA PRONUMELUI ORDINALTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI ORDINAL" Sub aspect morfologic, pronumele ordinal se distinge de pronumele de cuantificare, de la care se formează, prin structură și prin modul de desfășurare a flexiunii. Morfemul discontinuu al derivării de la pronumele de cuantificare, variabil în funcție de gen, se constituie în morfem distinctiv al subclasei pronumelui ordinal: al...le(a)/a...a: al patrulea/a patra Rămâne în afara acestei structuri, pronumele ordinal corespunzând pronumelui de cuantificare numerică de singular: unu - întâiul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticale diferite: lumină - substantiv a (se) lumina - verb întuneric - substantiv a se întuneca - verb cântec - substantiv a cânta - verb În dinamica permanentă a vocabularului limbii, familiile lexicale se caracterizează prin predominarea acestor cupluri corelative, motivate etimologic sau generate, fie prin derivare, fie prin conversiune: vis - a visa a ieși - ieșire noapte - a înnopta a merge - mers zbor - a zbura a culege - culegere cântec - a cânta - cules Marea frecvență și productivitatea deschisă a conversiunii, prin dezvoltarea infinitivului lung, mai ales, a supinului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se subordonează numai semantic și sintactic. Mai rar, adverbul determină interjecții cu sens verbal: „Hai acolo!” CLASE LEXICO-GRAMATICALE DE ADVERBETC "CLASE LEXICO‑GRAMATICALE DE ADVERBE" Adverbul este o clasă deschisă de unități lexico-gramaticale. Pe de o parte, prin mijloace interne (derivare, conversiune, compunere) și prin mijloace externe (neologisme), vocabularul limbii se îmbogățește cu noi adverbe. Pe de alta, numeroși termeni lexicali, bivalenți sub aspect lexico-gramatical, în planul paradigmatic al limbii, își anulează una din valențe, în planul sintagmatic al textului, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a gradului de complexitate a nucleului predicațional central și, prin aceasta, a unității sintactice care rămâne o propoziție complexă. Chiar dacă, teoretic, această dezvoltare se poate extinde până la limitele inteligibilului, practic, ea nu depășește, decât cu totul excepțional, gradul doi de derivare: „Și-ncepu să-i povestească acestui librar, care nu părea să fie ceea ce este, tot ce se întâmplase la Câmpulung.” (M. Preda) „Ce ne fu dat să auzim ar fi făcut să se cutremure inima cea mai păgână.” (I.L. Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai greu, dar operațiunea a reușit în cazul lui Camil Petrescu unde s-a impus de multă vreme camilpetrescian. Nu ne deranjează atât ideea că un nume propriu de scriitor poate da naștere unei forme derivate, ci tipul precis de derivare. Pentru că între cărtărescian și Cărtăreștii simțim o diferență majoră. Ambele deformează numele propriu, dar valorile care o justifică sunt diferite. În primul caz, cel al adjectivului, e vorba de o practică a scriitorului - un gest, o atitudine, o postură, o
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o topică specifică. Limba lui Gerard Manley Hopkins se caracterizează prin prezența unor cuvinte saxone și dialectale prin ocolirea cu grijă a vocabularului latin, susținută teoria și de mișcarea promotorilor germanismelor în limba engleză, precum și printr-o tehnică specială de derivare și compunere a cuvintelor. *18 239 Nu este greu să se analizeze stilul unor autori categoric "manierați" cum ar fi Carlyle, George Meredith, Walter Pater sau Henry James sau chiar al unor autori care, deși nu au mare importanță artistică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
care se adresează direct cetățenilor, fără a ascunde nimic. Folosind perspectiva semiotica a gesturilor, se observă cum mâna joacă un rol important în conturarea imaginii lui Traian Băsescu, devenind un gest simbolic, iar în funcție de diferite contexte situaționale electorale și prin derivarea componentelor fizice, această parte a corpului omenesc conduce către diverse semnificații: Configurația vehiculului corporal Direcția Poziția Campania electorală Semnificații simbolice contextuale palmă dreapta oblica, stânga, sus la nivelul umărului 2000 onestitate autoritatea mentorului politic palmă dreapta & palmă stânga orizontală la
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
funcționale pe gram de biomasă poate fi calculat cu relația: (4.1) în care m este masa (g) biomasei modificate, VHCl este volumul la punctul de echivalență obținut pe cale grafică. Valoarea pKa a grupărilor funcționale poate fi evaluată prin curba derivării grafice de ordin întâi. pKa pentru principalele grupe funcționale s-a calculat din valoarea pH1/2 și în acest caz este 6,2. 4.2.5. Biosorbenți modificați magnetic În momentul de față se constată că se desfășoară cercetări extensive
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
căror principii au fost prezentate în subcapitolele 2.3.3.3. și. 2.3.3.5. În cazul modelului Yoon și Nelson, conform Ecuației (2.81), din reprezentarea grafică se pot determina parametrii kYN și t1/2 pentru adsorbat. Prin derivarea Ecuației (2.81) și ținând cont că străpungerea de 50% se produce când t = t1/2, înseamnă că adsorbția unui strat atinge saturarea la t = 2·t1/2, iar capacitatea de adsorbție a coloanei (q0YN), se determină conform Ecuației (4
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
de după război, la München, cu toate că începurile sale își au originea în Viena de dinaintea războiului. Kenneth Burke remarcă factorul psihologic pe care Hitler a mizat în realizarea unui astfel de efect: dacă starea proastă a națiunii, după război, făcea, practic, imposibilă "derivarea demnității din stabilitatea economică"427, singura posibilitate rămasă pare să fie, firesc, cea "spirituală": "astfel, demnitatea categorială a rasei superioare era rețeta perfectă în această situație"428, apreciază criticul. O "spiritualitate", oximoronic, "materială": partea "spirituală" vine din caracterul său ce
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
și de emendarea textului oare, desigur, vor fi bazate pe aceste clasificări, dar vor trebui să ia în considerație și alte puncte de vedere și criterii decât cele legate doar de tradiția manuscrisului. *13 Emendarea poate fotei criteriul "autenticității", adică derivarea unui anumit cuvânt sau pasaj din manuscrisul cel mai vechi și mai bun (adică cel care are cea mai mare autoritate) ; dar va trebui să introducă și alte criterii de "corectitudine" ca, de exemplu, criterii lingvistice, criterii istorice si, în
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
simbolice a durerii. Din punct de vedere psihanalitic, durerea este un fenomen strâns legat de sadomasochism. Orice durere localizată Îl face pe bolnav să-și pipăie organul sau zona dureroasă, să o maseze. Acest gest are semnificația unui act de „derivare psihică a durerii”, o „derivare a acesteia În domeniul somaticului” (M. Schilderă. Durerea antrenează, de regulă, o stare de regresiune psihologică a bolnavului, la stadiul sadic-anal sau narcisist, Întrucât orice durere conține un element narcisist. În ceea ce privește durerea, atenția noastră este
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de vedere psihanalitic, durerea este un fenomen strâns legat de sadomasochism. Orice durere localizată Îl face pe bolnav să-și pipăie organul sau zona dureroasă, să o maseze. Acest gest are semnificația unui act de „derivare psihică a durerii”, o „derivare a acesteia În domeniul somaticului” (M. Schilderă. Durerea antrenează, de regulă, o stare de regresiune psihologică a bolnavului, la stadiul sadic-anal sau narcisist, Întrucât orice durere conține un element narcisist. În ceea ce privește durerea, atenția noastră este mai puțin orientată către obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
După el, o formă de comportament „precurent” poate preceda diferite feluri de întăriri în diverse ocazii. Stimularea imediată de la asemenea comportament va deveni așadar o întărire generalizată. Noi am fi în mod automat întăriți, departe de orice fel particular de derivare, ori de câte ori controlăm cu succes lumea fizică. Aceasta ar explica tendința noastră de a practica meserii calificate, creația artistică și sporturi, precum bowling, biliard sau tenis. Dar ar explica și faptul că oamenii pot fi manipulați, controlați, conduși etc. de către „cel
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care pot fi folosite în mod pragmatic. Evită „machiaverlâcurile”, dar invită insidios la ele (vezi Skinner, 1953, în special „Drives: Deprivation and Satiation”). El crede că o nevoie sau o dorință poate fi redefinită ca fiind o condiție rezultată din derivare sau caracterizată de o probabilitate specială de răspuns. Din moment ce este dificil să acoperim suspiciunile ce planează asupra acestor termeni mai vechi, ar exista un avantaj sigur în utilizarea unui termen care are mai puține conotații. După Skinner, o „pornire” (drive
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
puțin în același fel. Ar fi convenabil, deoarece nu ne dă posibilitatea de a manevra mai multe cazuri în același timp. Există multe modalități de schimbare a probabilității că un organism va mânca; în același timp, un singur fel de derivare poate întări mai multe comportamente. Conceptul de furie ca drive aduce câteva relații variate într-un singur termen. Simplitatea conceptului de drive este numai aparentă. Apare în cazul nevoii, cât și al dorinței. Nici un concept nu poate elimina o diversitate
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de forță și nu poate răspunde unor întrebări experimentale. Nu putem controla comportamentul unui organism schimbându-i furia, setea sau pornirea sexuală. Pentru a schimba aceste stări în mod indirect trebuie să avem de-a face cu variabilele relevante ale derivării și saturației și trebuie să avem în vedere toată complexitatea acestor operații. Deprivarea este evidentă, ca tehnică manipulatorie în practică, atunci când un copil dorește să bea lapte pentru că i s-a restricționat apa în schimb; când oaspeții sunt determinați să
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
simple de la particular la particular. • Stadiul intuitiv (4-7 ani) în care capacitățile precedente devin mai complexe, copilul poate înțelege „ce se vede” , dar nu poate înțelege logica ascunsă a realității ( ceea ce nu este intuitiv - „nu se vede” ); poate face interferențe (derivarea unui enunț din altul sau deducerea consecințelor unui fapt ) dar numai la nivelul intuitivului. 3) Stadiul gândirii operatorii • Stadiul operațiilor concrete ( 7-10 ani) în care elevul poate învăța orice, cu condiția ca ceea ce i se explică săi fie demonstrat pe
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
unui text dramatic din care lipsesc cu desăvîrșire toate indicațiile scenice și regizorale absolut necesare unei puneri În scenă. Sarcina de a suplini această lipsă revine În totalitate cititorului. O alegorie laconică Conform etimologiei latine, alegoria este o vorbire figurată. Derivarea unor sensuri figurate din sensurile proprii ale cuvintelor este de fapt unul din modurile cele mai productive de Îmbogățire și variație a semnificațiilor, de amplificare a polisemiei cuvintelor. Vorbim așa În modul cel mai firesc: din sensul propriu, de obicei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
polisemiei cuvintelor. Vorbim așa În modul cel mai firesc: din sensul propriu, de obicei mai neutru, al cuvîntului izvorăsc felurite interpretări contextuale ale lui (mai colorate și mai conotative). Unele devin sensuri secundare ale cuvintelor și nu le mai simțim derivarea (ex. capul podului, piciorul mesei, limba ceasului, gura rîului etc.). Altele păstrează Însă acea uzanță neobișnuită care le diferențiază de cele ale comunicării comune, făcîndu-le apte să transmită nuanțe În care ființa noastră este implicată emoțional și nu colportează doar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
formală, sonoră (omofonie), deși, contextual, ele pot avea Înțelesuri diferite. În cazul polisemiei, de obicei, cuvîntul dezvoltă sensuri noi pornind de la un sens principal. Spunem că există un sens propriu și (măcar) unul figurat. În cazul omonimiei această legătură prin derivare nu există, iar semnificațiile nu sînt Înrudite. Exemple de omonimie: bandă (de răufăcători) bandă (adezivă), crud (necopt, proaspăt) - crud (violent, necruțător), banc (glumă) - banc (de pești, de nisip), leu (animal) - leu (ban). Cele mai productive În haiku ( În sens larg
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
semnele alienării, ca pierdere în multiplul dezrădăcinat, sunt evidente: sedentarismul, acumulările, proiectele, asigurările, arhivele, bibliotecile, instituțiile, agendele, strategiile etc. în lumea academică, inovarea și creativitatea sunt sufocate prin studii care reiau infertil moștenirile supraevaluate, orice contribuție fiind posibilă numai ca derivare secundă și „riguros argumentată“ din țesătura „științifică“ a descoperirilor trecute. Atâta vreme cât știința se bazează pe memorie și pe duplicarea ori multiplicarea constelațiilor de legături (ca decupaje parțiale, muti lante ale multiplului), legătura cu Unul și transgresarea viziunii fragmentare sunt imposibile
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Elementele din lexicon sunt formate din trăsături, fiind seturi de trăsături asamblate dintre trăsăturile care există în gramatica universală. O structură este bine formată, corectă, dacă sunt îndeplinite două condiții: sunt împlinite trăsăturile combinatorii și structura este interpretabilă (are sens). Derivarea sintactică este dirijată de operația de împlinire a trăsăturilor: o trăsătură trebuie să fie împlinită prin diverse operații sintactice. În plus, există și trăsături care nu trebuie împlinite, dar care intră în descrierea posibilităților combinatorii ale altor trăsături. Este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ale unității țintă, într-un domeniu strict delimitat (fără mutare). În versiunile mai vechi ale programului minimalist, acest domeniu este reprezentat de configurațiile Specificator-Centru și Centru-Centru. Trăsăturile interpretabile rămân active și pot fi folosite de mai multe ori în cursul derivării. S-a propus uniformizarea configurațiilor în care are loc relația de acord, astfel încât aceste configurații să fie întotdeauna de tip Specificator-Centru. Astfel, Koopman (2006) afirmă că Specificator-Centru este singura configurație a acordului posibilă: (8) Dacă Y se acordă cu XP
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să fie întotdeauna de tip Specificator-Centru. Astfel, Koopman (2006) afirmă că Specificator-Centru este singura configurație a acordului posibilă: (8) Dacă Y se acordă cu XP, înseamnă că XP și Y sunt sau au fost într-o relație Specificator-Centru în cursul derivării. Pentru a explica toate situațiile de acord, inclusiv acordul complementizatorilor și acordul complementelor indirecte în nominativ din islandeză, prin ipoteza din (8), trebuie să presupunem existența mai multor proiecții funcționale și mai multe mutări ale unor elemente până când se obține
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]