1,919 matches
-
reprezentarea convențională sau neconvențională este, pînă la urmă, tot o convenție. Fiindcă nu iconografia o face convențională sau neconvențională, ci felul în care se structurează imaginea, în care este ea realizată. Același lucru, același reper, același motiv, pot fi realizate derizoriu, sau, dimpotrivă, în așa fel încît să nască bănuiala că ele nu fac parte din lumea asta. Un tînăr scriitor i-a cerut unui mare critic literar un subiect, adresîndu-i-se cam așa: "Maestre, am o energie enormă și vreau să
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
de anticariate Ex Libris oferea spectacolul unei înfiorătoare dezordini, cu o politică de prețuri care stîrnea zîmbete. Un volum de Julien Green, cu dedicația autorului către Modest Morariu, traducătorul său, nu costa mai mult decît mărunțișuri gen Shogun. Pentru sume derizorii, puteai achiziționa volume în stare bună, apărute în fascinanta Belle Époque. Exemple: La Cathédrale a lui Huysmans, Aphrodite a lui Pierre Lou˙s, o ediție din corespondența lui Heine, cu 10.000 de lei vechi. Frapează declinul anticariatului de la Librăria
Despre cartea veche franceză în anticariatele din București by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6605_a_7930]
-
și n-am râs niciodată mai mult ca atunci când am aflat de consiliul de război pe care l-au ținut anul trecut la Los Angeles, sub pretextul invitației aiurite din partea unei moștenitoare californiene atacată de melomanie megalomană. Rezultatele au fost derizorii dar imediate: poliția m-a interogat la Paris fără prea mare convingere. Mi-am recunoscut calitatea de iubitor de muzică, predilecția pentru instrumentele de coarde și admirația pentru marii virtuozi care mă îndeamnă să străbat lumea pentru a asista la
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
continua. Nu mai era o dezbatere de idei. Devenise una de cuvinte. De cuvinte tot mai grele, pe măsură ce, împotriva legilor fizicii, se goleau de conținut. Nu se mai răspundea la obiect. Sau, când se răspundea, obiectul nu mai conta. Devenise derizoriu. Polemica se ducea pe mărunțișuri. Și, paradoxal, era tot mai frenetică de parcă ar fi fost vorba de viață și de moarte. Porniți de-a binelea unii contra altora, participanții la dezbatere își căutau cu patimă nod în papură. Altfel spus
Polemică și mici mizerii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6508_a_7833]
-
-l la costum și cravată pe canicula aia, dar omul trebuise să dea interviuri, să-l vază nația încliftat. La patru ace" (Flacăra lașului, 9.06.2009). Cum se vede, cuvântul e folosit în mod ironic, pentru a duce în derizoriu, prin aerul său învechit și vag interlop, aparențele de eleganță desuetă. Există și verbul a desclifta, care a fost înregistrat în limbajul hoților de buzunare: „prietenul meu a zis că trebuie s-o «cânte» pe una de portofel, pe care
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
dezgolită de artificii, redusă la o vibrație dolorică. Printr-o reacție, am zice instinctivă, a spiritului, Întregul pierdut e căutat în începuturile mitice, în primordiile pe care le conține ființa aidoma unei fatalități. E un morb sublim care aruncă în derizoriu „înnoirile" compromise de facticitate: „oare nu este totul / inculcat de la început, adînc în noi, aidoma / necunoscutelor boli?/ izbucnind sub / o stea ori alta / în recluziune / de timp?" (și-ți mai aduci tu aminte). Anamneza platoniciană devine instrumentul restituției: „am putea
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
și ca sfinți sau al acelora suspectați că ar putea deveni cîndva ori una, ori alta. Ieșiți aproape cu totul din contemporaneitate, anesteziați de contemplația narcisiacă a unui trecut permanent recondiționat în cheie exemplară, nu facem altceva decît să recuperăm, derizoriu și mimetic, ce n-am reușit și nici n-am fost în stare să facem la vremea potrivită. Tot felul de organizații, zise civice, în numele cărora semnează nenumărați colonei și generali care și-au mutat lupta de pe frontul muncilor agricole
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
o întîmplare ieșită din comun, ci de-a dreptul ca un miracol. Pentru că doar ele, miracolele, se manifestă intempestiv și sfidează orice logică previzibilă, iar în cazul monumentului public, logic ar fi fost să sucombăm în ostentație și în propagandism derizoriu.
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
soră,/ N-a mai bătut nici o oră." (Ceasul de-apoi). Pierzând puteri, și înfundându-și glasul, cu fiecare coborâre mai aproape, ora dării în vileag, când vraja se rupe și condamnarea își cheamă osândiții, e lovită, ea însăși, de tăvălugul derizoriului. De insuportabila ușurătate. A vieților, luate și plătite, niciodată pe de-a-ntregul, a sentimentelor, descărcări brutale de energie, și atât, a gândurilor care zboară în gol. Firul cu plumb, sondând această atmosferă de aburi sulfuroși, e poezia. Descumpănită și totuși
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
și Victor Eftimiu, iar conceptual regizoral marca Radu Botar este inspirat din spectacolul "Hamlet", regia Gelu Badea. “Bufonul Regelui” este un spectacol care incearca sa vorbeasca direct despre nevoia de adevăr într-o lume în continuă alergare după facil și derizoriu, într-o lume în care valorile sunt pervertite, o lume în care Omul generic este devorat de Homo-politicus. Simplitatea sufocata de stufos, lipsa de atitudine devenită modus vivendi iar libertatea de a spune "Nu" începe să fie considerată obrăznicie și
BUFONUL REGELUI, un one man show cu Radu Botar () [Corola-journal/Journalistic/65610_a_66935]
-
bacteriene pe plăcile cu medii de cultură. De aceea, despre orice se poate scrie bine, chiar despre urîțeniile iremediabile. Dar problema nu este dacă se poate scrie frumos despre orice, asta e indubitabil, ci dacă nu cumva frumosul acesta e derizoriu prin efectul pe care îl are asupra cititorului. Bacteriile nu te pot predispune la reverie decît dacă ești din aceeași categorie morbidă cu ele. Și încă o dată: cauza nu stă în lipsa de inspirație a creatorului sau în slăbirea talentului de
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
orizont reflexiv. Niște drugi soioși de pe care picură zeama maidanelor urbane, pe care îi citești cu aerul că ai vizitat un ospiciu în aer liber, pitoresc pînă la încîntare și gol pînă la îngrețoșare. Un univers minor și fatal plat, derizoriu prin conflictele iscate și cleios prin patimile dezlănțuite. O foșgăială ineptă de tîrîtoare abrutizate, în a căror sensibilitate nu s-a strecurat ambiția ierarhiei sau gustul idealului. Paradoxul cărții Georgianei Sârbu e că te face indirect să constați toate aceste
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
Miza societății pe care încercam să o redefinim era foarte mare. Cu toate astea, eram mult mai atenți unii la ceilalți și, împreună, mai întorși cu fața la valori. Unde s-a greșit, oare? De ce am lăsat să cadă unele povești în derizoriu, de ce legendele și bîrfele au luat locul chestiunilor adevărate și solide? Acum, mai mult ca oricînd, discursurile s-au înveninat, s-au transformat în atacuri și nu în polemici, vanitatea este pe tron, cu orice preț, intoleranța a substituit toleranța
O gală cu nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6379_a_7704]
-
derivă pe o bucată de gheață pe care Neva o duce către mare, Victor Ivanovici trăiește apogeul existenței sale căreia îi conferă o ieșire memorabilă din scenă, la finele operei la care a contribuit într-un anumit sens. Granița dintre derizoriu și esențial a fost anulată; ca și filmul, apele Nevei poartă cu ele gestul testamentar al unui posedat de spiritul cinematografului.
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
societate care-și caută făgașul. Cu timpul, inși de felul lui Rîmătorian - penitența fostei amante care l-a trădat e să-și oblige soțul să vândă, în memoria lui, carne de porc, semn că așa-zis dispărutul e urmărit de derizoriu pe veci - se așază undeva mai la mijlocul societății, prin dregătorii de provincie, și devin ceva mai puțin stridenți. Așa îi găsește Caragiale. Și greu de zis cine, între el și înaintașul lui, are mai multă dreptate. Romanticul, pentru care rămân
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
lui Paul Călinescu, erau difuzate „maselor largi populare" de la sate. Tema anticomunista există aluziv și în povestirea lui Groșan, insă prozatorul privește parcă în altă parte, la o lume ale cărei dimensiuni mărunte face că orice ideologie să cadă în derizoriu, unde curgerea anotimpurilor și curgerea caravanelor și comisiilor de la centru urmează același flux și reflux al neantului, iar ivirea unui Făt-Frumos cum este activistul de la centru călare pe mașină de iluzii nu salvează de la adormire nici prințesa deghizata în învățătoare
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
Regizorul încearcă cu parțial succes să utilizeze registrul frivol al burlescului, pentru a accesa un strat mai profund, dar extrem de activ la nivelul reflexului mentalitar. Nuntă în Basarabia este o comedie cu accente grave, care-și au contraponderea într-un derizoriu existențial. Intriga este simplă, un cuplu, tineri însurăței, fata basarabeancă, de profesie pianistă, băiatul bucureștean, de profesie dirijor, își propun să mai facă o nuntă la părinții fetei, în Basarabia, cu scopul de a strânge bani și a-și cumpăra
Nuntă peste podul de flori by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6112_a_7437]
-
pe la diferite monumente celebre. Istorioara este de un haz nebun, mirobolant, comparațiile făcute de personaj sînt duse cu pluta pe apele ignoranței. Teribil de tușant aici este felul cum, prin clasa pe care o are actrița, personajul este salvat de la derizoriu. Într-un fel, actrița își învăluie în tandrețe eroina, asumîndu-și fiecare cuvînt rostit, aiureala relatării, amalgamul lipirii unor fotograme incredibile despre locuri cu o anumită vibrație spirituală. Cascada verbală este dublată de un comentariu vizual, la fel de naiv, care compune una
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
ridica, ci consemnarea unor episoade care au fost tot atît de insipide ca temperamentul celui care le-a trăit. E ca și cum placiditatea autorului ar molipsi întîmplarea evocată, împrumutîndu-i serbezimea deprimantă a unei fibre vlăguite. De aceea e ceva dureros de derizoriu în toată amestecătura de informații, considerații și exclamații care umplu cele 400 de pagini ale acestui neizbutit tom.
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
ideile întortocheate, dat în vileag în clipe de neatenție sau de mare efuziune. Petru Dumitriu l-a numit «Malvolio» și a făcut din el prototipul intrigantului perfid. N-a fost numai atât: omul întruchipa o dramă, din păcate cea mai derizorie posibilă, a celui ce se confundă într-atât cu o îndatorire precară, încât ajunge să uite că nu crede în ea”. (Angoasa putrefacției, Memorii, Vol. IV, Curtea Veche, 2006, pp. 10-11). Scriind despre Răutu, Dumitru Popescu vorbește de fapt despre
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
dar și dintr-o nouă abordare a relației medicului cu pacientul sub raport psihanalitic. Cronenberg încearcă să creeze oameni în carne și oase și nu teorii pe două picioare. Riscul care survine numaidecât este acela ca anecdota să coboare în derizoriu un impresionant orizont de reflecție și expertiză medicală să creeze doar un efect precum cel al broșurilor de popularizare a științelor. Însă regizorul canadian definește bine câmpul de tensiuni sociale, demonul sexualității bântuie pretutindeni, caracterul i se opune, îi limitează
Sex și caracter by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5025_a_6350]
-
atât de obosit. atât de obosit. atât de obosit.” Două feluri de oboseală. O stare de sfârșeală fără motiv determinat. După o oră, două de stat întins, cu ochii pe pereți, trece. Și oboseala după un lucru făcut. Tot mai derizoriu. Mă bărbieresc, mă spăl - și am obosit. Și, totuși, cât de mult mi se potrivește să mă fac una cu solul pe care stau întins, să mă cufund în el! Decât că mi se întâmpla, cu Feri, la două mii de
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4787_a_6112]
-
actului teatral, încălcînd orice regulă minimă a acestei meserii - față de actori, pe care eu îi respect, față de teatru. O copleșitoare pledoarie, valabilă astăzi, a reușitei prostiei și tupeului. Este o sumă de „citate”, de false găselnițe, de încîntări pe ceva derizoriu și nesubstanțial ca „Veta e nimfomană”, „Jupînul e impotent”, Spiridon este omorît de un complot mîrșav, Rică Venturiano este un bătrîn obsedat care face amor cu Veta în baia căminului conjugal. Nu vreau să continui pentru că aș participa la blasfemie
Atitudine impardonabilă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4677_a_6002]
-
prin legea monetară din 7.ÎI.1929 - nu mai poate fi socotita în vigoare, întrucît, nefiind majorata corespunzător în timpul inflației care a premers legea nr. 287 din 16.VIII.1947 pentru reforma monetară, această sumă ar fi redusă la cifre derizorii prin efectul art. 6 și 22 al acestei legi. Partea III Responsabilitatea căilor ferate pentru transportul călătorilor și bagajelor. Acțiuni Capitolul 1 Articolul 31 Responsabilitatea căilor ferate. 1. Calea ferata răspunde pentru moartea sau rănirea călătorului provocată prin accident de
REGULAMENT din 27 august 1929 privind tranSportul Căilor Ferate Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106065_a_107394]
-
din anii ‘70-’80. Cititorul face cunoștință cu figuri antologice din scena cu deșertăciuni culturale ale lumii de peste Prut. Igor Isac e un înzestrat portretist, căci personajele ți se întipăresc în memorie prin pitorescul lor strident și prin idealurile lor derizorii, la fel cum episoadele erotice prin care trece autorul au o tentă romanescă cu accente macabre: la moartea tatălui face dragoste cu soția chiar în camera în care, pe năsălie, cadavrul aștepta zorii spre a fi îngropat, iar altădată se
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]