857 matches
-
uită sus, la o rețea metalică rotundă din mijocul tavanului și zise: — La puț, vă rog. Orice intrare. Se auzi un murmur slab, dar nu se simțea nici un semn că liftul s-ar fi mișcat. — Coridoarele noastre au o acustică derutantă, zise el. M-ai întrebat ceva? — De ce merg oamenii doar într-o singură direcție? — La fiecare salon sînt două coridoare, unul care duce înăuntru și celălalt în afară. Asta permite circulația aerului, și nimeni nu merge împotriva curentului. — Cine erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
punctul de atracție, al unor cauzalități pe care, în lipsa unui alt cuvânt la fel de aproximativ, le-aș numi aberante. Încă de a doua zi lucrurile au început să se desfășoare anapoda. Obișnuitele aparențe simple se întorceau parcă împotriva mea. Totul devenea derutant. Era ca și cum o forță puternică și iresponsabilă ar fi vrut să-mi cuprindă mișcările în inocența sa. Orice aș fi făcut (pentru că mai depindea într-o măsură și de mine) mi se părea subminat cu viclenie de forța sau natura
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întreprins de fratele său. Asta da, informație - și privind expresia lui Crang Gosseyn își dădu seama că omul i-o dăduse deliberat. - Firește, zise Crang, în calitatea mea de soț, și eu mă opun războiului fără restricții. Mai întâi era derutant. Deși aceasta era îndrăzneala lor, diferită de a lui, dar bazată pe faptul particular al înrudirii Patriciei cu Enro. Apoi Gosseyn se făcu critic. Această metodă prezenta aceeași lacună ca și opoziția adoptată de el în acest moment. Cum vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
duioase de femei - dar se destindea și o lăsa să-i maseze picioarele, brațele, spatele. Ea se dădu la o parte în sfârșit și observă tentativele lui ezitante de a se ridica în capul oaselor. Pentru Gosseyn, această neputință era derutantă. Nu pentru că nu s-ar fi așteptat, dar va trebui, pe viitor, să aibă în vedere acest lucru. În timp ce încerca să-și pună mușchii la treabă, Leej îi scoase hainele dintr-un sertar. - Am curățat totul la spălătoria navei, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și ale omului”, pe care voi încerca să-l concretizez în zilele următoare. Sper să corespundă așteptărilor mele. Urmăresc cu intermitență emisiunile de la diverse posturi T.V. E mai mult ca sigur că va predomina ciorovăiala politică - interminabilă, obositoare, cu rol derutant pentru telespectatori. Asta e realitatea predominantă în politica noastră, totul mediatizat intens de anumiți inși cu interese de apărat. La o oră puțin cam târzie, m-a sunat consăteanul meu N. Cornici, care mi-a spus că a fost plecat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu o voce puternică, izbucnind ușurat: —La Ierusalim, vă rog. În piața Orașului Vechi. Capitolul 26 Tel Aviv, Israel, miercuri, 8.45 p.m. Pentru o țară mică, nu se putea abține Maggie să nu gândească, Israelul nu putea fi mai derutant de-atât. Mergeau de mai puțin de jumătate de oră și totuși se simțea de parcă ar fi călătorit prin timp. Dacă Ierusalimul era un oraș cioplit în piatra cenușie din vremurile biblice, fiecare cărămidă, fiecare drumeag pietruit fiind învăluit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Acesta era modelul vechiului Ierusalim, iar acela era Templul, înfățișarea sa impozantă, grandoarea sa atotcuprinzătoare fiind acum mai clare ca niciodată. Așa arăta orașul cu două mii de ani în urmă, când Templul evreilor încă era în picioare. Era cu siguranță derutant; elementul cel mai vizibil al Muntelui Templului - Domul aurit al Stâncii - încă nu fusese construit; avea să apară douăsprezece secole mai târziu. Dar cât de teribil trebuie să fi fost pentru oamenii care trăiseră chiar pe acest pământ acum două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
securității globale, întreprinse de țările importante din această lume - mari și mici, bogate și sărace - precum și provocările viitoare care stau în fața noastră în calitate de unică superputere mondială, responsabilitatea stopării unor crize cum ar fi conflictul acesta între India și Pakistan este derutantă, dar majoră. Prejudiciul ireversibil adus propriei populații în termenii numărului de decese, de cazuri de cancer, de malformații înregistrate la naștere și a altor efecte permanente ale impactului negativ asupra sănătății, pricinuit de radiații ar putea face dintr-un război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
globalizare, cei mai mulți dintre noi au în minte idei sau imagini diferite și deseori incompatibile, în funcție de locul de unde provin, fie că sunt din Statele Unite, Europa, Asia sau din alte locuri ale lumii. Concluzia evidentă este că globalizarea este greșit înțeleasă și derutantă pentru cei mai mulți oameni. Subiectele generoase care pătrund această carte sunt legate de viteza explozivă a schimbărilor și convergența diferitelor tendințe, care vor modela viitorul. Globalizarea se găsește în epicentrul acestor subiecte. Globalizarea se referă la o nouă sinteză de idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
să Înțeleg. Doamna cu care ai venit la aeroport, cea cu inelul În nas. Armanoush a chicotit, Însă s-a stăpânit imediat. Zeliha... e mama ta, nu-i așa? Însă nu-i spui mamă... așa-i? — Așa e. E puțin derutant. Și eu sunt derutată uneori, a spus Asya aprinzând prima țigară din ziua aia. Până În momentul ăla Își dăduse deja seama de aversiunea lui Armanoush pentru țigări. Deși lucra Încă la profilul noii sale prietene, Asya a clasificat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
când vorbim de întors capul, se înțelege într-o parte și în alta, pentru că, altădată, Cipriano Algor se uitase uneori ca să vadă dacă vede, alteori unde era sigur că nu va vedea. Se gândi să se întrebe cum interpretează această derutantă indiferență, dar o piatră din mijlocul drumului îi abătu atenția și pierdu ocazia. Călătoria spre oraș a decurs fără incidente, dar a suferit o întârziere provocată de un baraj al poliției care oprea mașinile din două în două ca să examineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
posibilă degradarea culturală a căror martori suntem și pe care din nepăsare sau nebăgare de seamă o sprijinim să-și continue descendent “evoluția”. De asemenea canalele de radio și de televiziune din România și din întreaga lume abundă de informații derutante pentru psihicul uman; internetul, care a acaparat nu numai tineretul, dar și o parte considerabilă din generația ”matură” influențeză în mod constant și denaturant psihicul uman modificându-l negativ. În acest sens Matei Călinescu afirmă că ”un factor substanțial în
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
grădină, curățând trandafirii de frunze uscate, purtând un șorț înflorat și mănuși de cauciuc de un galben strălucitor. Fără îndoială și-ar fi cumpărat și mănuși înflorate dacă ar fi existat. Contrastul dintre cauciucul galben și florile delicate, înmiresmate, era derutant. — Unde e tata? În birou? întrebă Fran. Phyllis continuă să taie uscăturile. — A plecat la plimbare acum câteva ore bune. Știi cum e, pleacă întruna de nebun. — Nu crezi că e posibil să se fi rătăcit din nou? — Mă îndoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
CAPITOLUL DE ÎNCHEIERE. PLECAREA: CÎT MAI LITERARĂ. TITLU: PUTANA LA PERSOANA I” în care convenția literară e demascată teatral și insolent. Altfel spus: „Jos Arta, căci s-a prostituat”... Segmentarea pe secvențe - uneori de cîteva rînduri - a textului prin intertitluri derutante sau simboluri grafice e un alt procedeu prin care Vinea se adaptează la „rigorile” avangardiste ale Contimporanului. Cel care declara, în 1915, „Literatura mă persecută. Îmi e iremediabil antipatică” („Chronique villageoise“, în Cronica, nr. 28, 1915) „deliteraturizează” în proză pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
intarsii onirice și cruzimi perverse, populate de personaje tarate. La Mateiu Caragiale însă dominanta e dată de bizantinismul arhaizant, de armonia compozițională, „heraldică”, și de limpezimea frazei baroce, în vreme ce la Ion Vinea primează sondajul psihanalitic, disonanța și nota experimentală, amestecul derutant de formule narative. De o parte - o modernitate întoarsă, voit vetustă, „reacționară” (dar, paradoxal, valorizată drept radicală în ultimele decenii, după ce fusese considerată de un decadentism vetust), de cealaltă - o modernitate strident-novatoare, scindată totuși între impulsul avangardist și rafinamentul liric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
intim al d-lui Aurel“), Filip Corsa („Fantome“), F. Brunea („Povești pentru bolnavii de ochi“), G. Mănciulescu („Absint anonim“). O trăsătură particulară a avangardei istorice constă în persiflarea categoriilor tradiționale de specie și gen prin parodieri minimaliste și precizări „generice” derutante, cu caracter ludic și iconoclast. Principala victimă este, desigur, romanul - specie „burgheză” prin excelență: romanul clasic, romanul foileton, romanul de consum (polițist, sentimental, de aventuri). Astfel, urmuzianul „Pîlnia și Stamate“ e subintitulat „roman în patru părți”, iar un poem al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
răsucesc, se foiesc, se-adună și se topesc deodată într-un mic pătrățel luminos din chenarul căruia clipește, ușor speriată, Reluța, nevastă-sa. N-o recunoscu de la bun început, dar insul îi șopti, conspirativ. „Intenționat v-au dat lista ușor derutantă. Au trecut-o cu bună știință pe doamna Rela cu numele ei de domnișoară, Soporan. Este că nu v-ați prins?“ Chicoti amuzat necunoscutul acela, ca și cum făcuse cine știe ce ghidușie. Răsuflarea lui mirosea a pucioasă, a smoală clocotită, a magmă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oximoron (gr. oxymoron, de la oxys, ascuțit, pătrunzător și moros, - tocit, prost) este vorba de un procedeu stilistic care constă în a apropia, în aceeași expresie, termeni cu o semnificație contradictorie și, în cazul nostru, probează posibilitatea de a concilia imagini derutante ale apocalipsei, care evocă răvășiri cosmice, războaie, temeri, sânge, moarte, cu tema nonviolenței și lansează o sfidare: în pofida prezenței violenței sub diferitele forme din Cartea Apocalipsului, mesajul său este de speranță și nonviolență. În spatele (background-ul) acestei teme există o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de scris, vânătoare și pescuit. Păstrând proporțiile, exemplul emblematic este Sadoveanu. Așa cum am constatat și altădată, distanța dintre publicistică și proza de ficțiune este destul de mică la autorul vasluian, adept al unei modalități insolite de Închegare a prozelor scurte, amestec derutant de narațiune alertă și consemnare reportericească . Mărcile vizibile ale scriiturii sunt structurile oralității, cuvintele neaoșe, onomastica pitorească (inclusiv poreclele), toponimele realiste și o viziune În cheie veselă, tristă, grotescă a acestei lumi caleidoscopice. M-au frapat mereu diversitatea de subiecte
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
veselă, tristă, grotescă a acestei lumi caleidoscopice. M-au frapat mereu diversitatea de subiecte atacate cu dezinvoltură de autor, care a optat de această dată pentru un titlu polisemantic: Vieți răscolite. El acoperă, și nu prea, substanța narațiunilor, ce pendulează derutant Între persoana a III-a (narațiunea de tip obiectiv) și subiectivitatea de fond a discursului. Iată câteva bune pretexte epice : uneori fericirea e lângă noi, dar o vreme n-o vedem ; meandrele destinului; capriciile morții; lumini și umbre ale destinului
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
intimă, se justifica singur. Și nici profesor bun nu era, de vreme ce se abătea intenționat de la programă, sînt prea multe lucruri nepotrivite acolo, Îi spusese odată lui Berg. Era plătit să o urmeze Întocmai, nu să vîre În capul tinerilor idei derutante, cum era, de pildă, aceea despre Isus, care, zicea Thomas, nu era un sfînt, ci doar un profet, Dumnezeu era Unul, și nu Treime, Dumnezeu era totul, nimic mai presus sau egal. Le mai spunea că adevărul era doar În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Pentru cel care o află, "ea vorbește", căci se raportează la o persoană ori la un obiect familiar în mod direct, intens. Aceste calități o fixează în memorie și fac să fie adesea utilizată. Fie și cu riscul unei consecințe derutante. Un anumit tip de cunoștințe, încărcate de informații, vor rămîne literă moartă pentru că le lipsește coloratura afectivă. Dacă vi se ține un discurs împănat cu cifre și statistici, vă plictisiți și abia dacă rețineți ceea ce se încearcă să vi se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de cotitură. Diplomația nu-mi era străină, ca interes și preocupări. Manifestam de multă vreme o vie curiozitate pentru tot ceea ce privește relațiile internaționale, politica și diplomația mondială. Ani, chiar decenii de-a rândul, urmărisem îndeaproape evenimentele, de atâtea ori derutante, ce se petreceau pe marea scenă a lumii. După ce citisem câte ceva din Hans Morgenthau, am început să văd în spatele acestor evenimente jocurile de interese, să sesizez pozițiile de putere, să judec aranjamentele făcute la lumina zilei și să surprind din
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
lui Dumnezeu ca „Sfântă Treime, în general” - sic). Cât privește volumul al doilea din TDO, diviziunea ternară a hristologiei („Profet, Preot și Rege”), aceasta este de strictă inspirație calvinistă 2. A doua observație importantă se referă la uzul confuz și derutant al conceptelor de natură/ființă respectiv subiect/persoană în opera târzie a Părintelui Stăniloae, dar mai cu seamă în sinteza TDO. De pildă, după ce afirmă că observarea raționalității cosmosului impune cu necesitate aristotelică concluzia că lumea „își are originea într-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
aristotelică a mimesis-ului, avertizează totuși asupra anvergurii și complexității subiectului în discuție. Acestea devin mai evidente dacă analizăm cu atenție conexiunile dintre mimesis și posibil (ôÜ äõíáôÜ2), respectiv verosimil (ôo å?êüò). În descifrarea ambiguităților pe care le generează polisemia derutantă a acestor termeni, de un real folos ne va fi contribuția lui Giovanni Bottiroli 3, unul dintre cei mai avizați comentatori italieni ai textului aristotelic. Punând accentul pe dinamica imprevizibilă a categoriilor modale, acesta distingea - urmându-l într-o primă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]