622 matches
-
luat apoi rufele de la curățătorie și am urcat la mine În birou. Nu eram nici la jumătatea drumului până la ușă, când În fața mea a fost fluturată o legitimație de la Sipo. În aceeași clipă, l-am zărit pe Walther În jacheta descheiată din flanel gri. — Tu trebuie să fii ăla care adulmecă urmele, mi-a spus. Te așteptam ca să stăm puțin de vorbă. Părul lui era de culoarea muștarului, aranjat parcă de un tunzător de oi care participă la concursuri, iar nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spusele ei, și zâmbi și ea. Nu, sigur că nu, i-am spus, apreciind În tăcere felul În care modestia care făcea loc nerăbdării o făcea și mai atrăgătoare. Pe sub haina de ploaie de culoarea lutului ars pe care o descheiase la gât, purta o rochie din bumbac albastru-Închis, cu un decolteu care-mi oferea privirii câțiva centimetri de piele arsă de soare. Începu să răscolească În poșeta Încăpătoare din piele maro. — Așadar, zise ea cu nervozitate, despre Paul... știți, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
atât de străină mie, ți-aud glasul șoptit la urechea mea fierbinte, recunoscându-mă, mi-aud buzele atât de încet rostind numele tău, încât nu mai știu dacă, și mâna ta fierbinte și rece se strecoară vie pe sub bluza mea, descheindu-mă, izbutind fără gesturi să mă lepezi de veșminte, invitându-mă, așteptând ca eu la rândul meu, mi-e aproape teamă să te ating ca nu cumva sub atingerea mea arzătoare trupul tău să se prefacă în aer, de-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
alerg ca un nebun în întâmpinarea morții, Lasă-ți inima să vorbească! cuvintele acestea sunt oare pentru acum? sau să le păstrez bine încuiate pentru altă dată?! Cum aș putea descifra privirea ei din seara asta, albastră, întoarsă spre mine, descheindu-mi întreg sufletul, incapabil de împotrivire, obrajii mei roșind mult, mult prea repede, și iarăși îmi spun, e doar prima fată asupra căreia se opresc ochii tăi, dacă te-ar fi privit o singură dată, adio seninătate! Până nu demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tei scuturate și a praf înmuiat pe asfalt, ploaie de vară, binecuvântată, o port aproape pe sus, ușoară ca un fulg sub brațul meu prinzând puteri din fierbințeala trupului ei ud, în camera mea întunecată de ploaia de afară îi deschei cei treisprezece bumbi micuți ai rochiei ude, îi dau o pijama de-a mea uscată și-o pun să se dezbrace, dau la o parte pătura de pe pat, îmi schimb și eu hainele și-o las singură pentru câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
abordăm problema? Koenig își drese zgomotos glasul și înghiți flegma adunată în gât. — De obicei Fritzie se ocupă de interogatorii, dar acum e acasă. E bolnav. Ce-ai zice dacă ai pune tu întrebările și eu te-aș susține? Se descheie la haină și-mi arătă bastonul de cauciuc, prins la centură. — Crezi c-o să fie nevoie să-l folosesc? — Nu. Punem doar niște întrebări, i-am răspuns și am coborât din mașină. Pe veranda casei de la numărul 6024 stătea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
invizibile apăruse cineva. Era un alergător în pantaloni de antrenament albi cu dungi albastre pe lateral. Avea și el aripi ca mine, însă părul aproape blond îi era învăluit de promoroacă. Avea ca haină doar o vestă albă, subțire și descheiată pe jumătate. Sufla aburi în pumni, încercând să-și încălzească mâinile. Am zâmbit. Ca să vezi cine vorbește, am zis. Tu pari de-a dreptul scos de la congelator... de unde vii? Mi-a aruncat o privire gânditoare în timp ce țopăia desculț, de pe un
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
carnea se lăfăie pufoasă, puhavă, putredă, sângele roșu apăsând pielea albă, gesturi bolnave; otrăvite privirile, mă surprind spionat de un ochi ascuns, aerul e Înecăcios; mă apasă lichid, se lipește de pielea mea, nu știu când m-am dezbrăcat, Își descheie bluza sau poate i-am descheiat-o eu În timp ce ea mă Îndeamnă cu privirile provocatoare, fusta alunecă foșnind: șoldurile goale, furoul scurt de mătase neagră, sutienul negru, sânii rotunzi zvâcnind vii, o scobitură strâmtă Între ei și un neg negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sângele roșu apăsând pielea albă, gesturi bolnave; otrăvite privirile, mă surprind spionat de un ochi ascuns, aerul e Înecăcios; mă apasă lichid, se lipește de pielea mea, nu știu când m-am dezbrăcat, Își descheie bluza sau poate i-am descheiat-o eu În timp ce ea mă Îndeamnă cu privirile provocatoare, fusta alunecă foșnind: șoldurile goale, furoul scurt de mătase neagră, sutienul negru, sânii rotunzi zvâcnind vii, o scobitură strâmtă Între ei și un neg negru ce mă inhibă brusc; mă Întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
punctul de sprijin, fără de care o femeie nu se poate realiza?); mișcam cealaltă mână, căutam loc pentru piciorul stâng, pentru piciorul drept; o mână, cealaltă mână, din nou piciorul stâng, piciorul drept; mi s-a sfâșiat bluza, mi s-au descheiat nasturii: un sân s-a atins de piatra rece, zgrunțuroasă, dură; am suferit pentru o clipă un șoc la impactul fizic cu stânca, o coliziune neașteptată, m-am oprit scuturată de un impuls necunoscut și, pentru moment, am pierdut controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Rhyme către tavan. - Statură medie, vârsta între 50 și 55 de ani, îmbrăcat în uniformă de polițist. Nu purta barbă, de această dată. Avea o cicatrice pe gât și pe piept, iar în jurul acesteia, pielea era depigmentată. - Bluza îi era descheiată? Ai putut să îi vezi pieptul? - Îmi cer scuze, spuse el cu sarcasm. Avea o cicatrice pe gât, care, probabil, continua și pe piept în jos. Degetul mic și inelarul de la mâna stângă erau lipite. Avea... părea să aibă ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în continuare. Tot nu se mișcase și am putut să mă uit mai bine la ea în vreme ce mă apropiam. Purta o rochie cu dungi de un roz de fetiță și peste ea o haină de piele ieftină, lucioasă. Haina era descheiată, iar o parte se prinsese de balamaua ușii unde o împingea trupul. Am întins o mână spre ea și i-am zâmbit din nou. —Stacey, am zis blând. Trebuie să mă lași să te ajut. Ben —B en, în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe nisip făcând ca toți dracii. Săruta atât de bine. Și-a scos cămașa și mamă, Doamne! Emmy scoase un geamăt și închise ochii. — Și? Până aici n-am auzit nimic rău. — Și în clipa când a vrut să-mi descheie blugii, m-am speriat. Nu știu de ce, pur simplu m-am speriat. Mi se părea atât de...de ireal să văd un tip peste mine, care se pregătea să mi-o bage, iar eu nici măcar nu știam prea bine cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spre crucișătorul ancorat lîngă Bund. Chinezii priveau cum aceștia formau un fel de ansamblu de balet. Provocați de publicul curios, dar tăcut, marinarii Începuseră să se strîmbe la chinezi. La un semnal din partea unui marinar mai În vîrstă, bărbații Își descheiară pantalonii largi și urinară pe trepte. La zece metri mai jos de ei, chinezii urmăreau fără un sunet cum jeturile arcuite de urină formau un șuvoi spumos, care curgea În jos, spre stradă. CÎnd ajunse la pavaj, chinezii se dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un fornăit sonor, de dezaprobare: — Dar o să-ți treacă În lapte și-o să-l strice pe Connor la burtică, se scandaliză ea. Mititelul de el, n-a tras destul? I-l dădu pe Connor lui Fi și Începu să-și descheie jacheta. — Îl duc imediat sus, să-i controlez rana. Ultimul comentariu Îi era adresat direct lui Saul. Ruby și Fi Îi văzură venele de pe tâmple pulsând. Las-o, las-o-n legea ei, Îi șopti Fi, așa că Saul mai băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-i desfacă nasturii. —Ce? Nu? Nu fii caraghios. Ar putea să intre cineva din clipă-n clipă. —E târziu. Cine să intre peste noi? —Hello. Ăsta-i un spital. Ar putea să intre oricine. Dar, el reușise deja să-i descheie toți nasturii de la cămașă. Stetoscopul era așezat din nou pe birou. Ea-l lăsă să-i dezvelească umerii și să Înceapă să-i desfacă sutienul. O secundă mai târziu, Îi gâdila unul dintre sfârcuri cu limba. Ai dreptate, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
amețiți printre standuri impingând căruciorul, fără să reușim să ne hotărâm. Ne aflam în raionul „Primele luni“, micimea hăinuțelor ne punea pe gânduri. Era cald, eu țineam paltonul Elsei pe braț, iar cu al meu eram îmbrăcat încă. L-am descheiat. Elsa, meticuloasă, se apleca spre mărfurile acelea minuscule, citea prețul, compoziția țesăturii. — Îți place? Ținea în mână un umeraș cu o rochiță regală, toată din tafta cu volane. O întoarse pe o parte și pe cealaltă, apoi hotârî că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întrebările tâmpite cât puteam de amabil și plăteam 15 dolari pe oră pentru această plăcere. Îmi ajunsese. — Foarte puțin, am mințit eu. Se lăsă pe spate în scaunul lui mare care îl făcea să pară și mai scund și își descheie nasturii de la sacoul unui alt costum spilcuit de-al său. Lumina slabă a lămpii de birou făcea să-i sclipească lanțul de aur de la vestă. În timp ce se legăna înainte și înapoi, reflecția apărea și dispărea. Aș putea să vă dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
singur. I se părea un lucru firesc, ca și restul maniilor sale de burlac bătrân, de pildă, faptul că rătăcea tot timpul capacul borcanului de dulceață, că Își tăia părul numai dintr-o nară, uitând de a doua, că Își descheia fermoarul pantalonilor În drum spre baie pentru a economisi timp, că nu nimerea vasul de toaletă când Începea să facă pipi sau că trăgea apa În timp ce urina sperând că clipocitul apei avea să-i stimuleze vezica poticnită. Se străduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
chiar și pe subiecte politice, deși de obicei se enerva În câteva clipe din cauza felului de-a vorbi al acestuia, lent și echilibrat, cu un accent american pronunțat și o logică găunoasă, a maniei sale de a-și Încheia și descheia tot timpul nasturii puloverului scump, ca un purtător oficial de cuvânt al Departamentului de Stat. Fima rămase În fața ușii două-trei minute, fără să atingă soneria, curățându-și tălpile pantofilor pe preș, ca să nu aducă noroi În apartament. Și iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mătase, prin care se străvedea unghiul pulpelor ca un turn de catedrală în miniatură, cu pantofii mici de lac drept temelie. Purta ciorapi negri lucioși, întinși pe pulpe, agățați de cătărămile jartierelor. Domnișoara mi-a surâs convențional și mi-a descheiat pantalonii, lăsând să alunece prin elipsa lor, o mână pricepută și abilă. I-am cântărit în palmă un sân prelung și greu, ca umplut cu alice, în vreme ce cu mâna liberă mi-am desprins bretelele. Pantalonul îmi căzu dintr-o dată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să spun, piticul dinlăuntrul meuă - Mda!... Piticul dumneavoastră nu mă privește și dacă m-aș pronunța, ați plăti onorariul pentru două persoane, răspunse el, retezându-mi fraza, cu ochii pe cadranul ceasornicului. - Și urmă: - De altfel, când ați încercat să descheiați năsturașul de la piept al cămășii, v-ați supărat prea rău pe el, pentru că nu s-a desprins dintr-o dată. Am văzut apoi cum l-ați smucit și cum l-ați rupt cu pânza. Adresați-vă unui specialist de boli mintale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de-a dreptul în orificiul de expulzare a balegii. Bravul Iarmaroc s-a prăbușit după descălecare, când se efectuase retragerea cu succes deplin. Ar fi trebuit să i se ridice o statuie. - Tunari la posturi, marș! comandă sublocotenentul cu bluza descheiată din copcile gulerului înalt. Are carotida spintecată și piele jupuită la bărbie. De astă-dată fac eforturi supraomenești să spun două vorbe, numai două: mi-e frică. Teama să nu primesc un răspuns urgent, mă face să șovăi. Dar sergentul Lămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am ajuns la pat. Și cum patul era acolo, ne-am gândit că n-ar fi fost o idee proastă să ne întindem pe el. Nu aveam altă opțiune decât să-l ocolim. După o vreme, a început să-mi descheie nasturii rochiei. Iar eu mi-am băgat mâinile pe sub tricoul lui, atingându-i pielea de pe abdomen și de pe piept. Cu multă blândețe și foarte încet, Adam mi-a descheiat rochia până la capăt și a început să mă dezbrace. Era plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
decât să-l ocolim. După o vreme, a început să-mi descheie nasturii rochiei. Iar eu mi-am băgat mâinile pe sub tricoul lui, atingându-i pielea de pe abdomen și de pe piept. Cu multă blândețe și foarte încet, Adam mi-a descheiat rochia până la capăt și a început să mă dezbrace. Era plăcut, dar ciudat. Ciudat, dar plăcut. Trecuse foarte, foarte mult timp de când nu mă mai culcasem prima oară cu cineva, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Și era straniu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]