802 matches
-
4-5 ori. A scotocit prin casierie, a luat banii găsiți și a dat să plece. Dar, între timp a auzit la ușă bătăi și când s-a uitat, a văzut o fetiță de circa 10 ani. După plecarea fetiței, a descuiat ușa apoi a închis-o pe dinafară, luând cheia cu el. Plecând din sat, s-a întâlnit cu un consătean, pe care l-a rugat să-i dea mamei lui o sumă de bani, pentru cheltuielile de sărbători. O dată cu suma
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
hotelul Vrâncioaie, un client ,, rșefuza’’ să se trezească, deși lăsase vorbă la recepție că vrea să plece în zori de zi. Așadar, telșefoane, raportări la șșefi, constituire echipei operative și deplasarea la locul faptei. Între timp, o cameristă mai băgăcioasă, descuiase ușa, făcuse prima ,, constatare’’ și îi aștepta pe ofițeri să le spună că pasagerul de la camera 23 era pe cât se poate de mort.Ca urmare, sunt anunțați procurorul și medicul legist și se trece la primele cercetări. Aparent totul era
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
lăsă pe spate, lupa rămânând fixată la locul ei și mărindu-i grotesc ochiul stâng. Cred că ți-ai câștigat dreptul să vezi colecția Naasri. Lăsă lupa să cadă, prinzând-o în palmă. Fără să se grăbească, Nawaf începu să descuie o ușă aflată în spatele tejghelei, care dădea, presupunea Mahmud, spre un depozit. Toți marii contrabandiști lucrau așa: în față se vindeau mărunțișuri, adevărata afacere fiind ascunsă în spate. Își strânse în grabă colecția și se ridică. Merseră în șir indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lumină. În schimb, tatăl, care pășea înainte, Mahmud și fiul, care venea în urmă, continuară să meargă până când ajunseră la o a doua ușă. Aceasta era mai masivă și mai bine ferecată; Naasri trebui să folosească trei chei ca să o descuie. Spre surpriza lui Mahmud, ușa dădea afară, o briză răcoroasă de aer nocturn mângâindu-i fața. Coborâră câteva trepte și ajunseră cu toții într-o grădină nu prea mare. —Nawaf, ai lopata? Mahmud se întoarse și îl văzu pe tânăr ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sigur. —Marea noastră groapă a morții, murmură Jaafar Naasri, mai mult pentru el. Dezbracă-l și îngroapă-l, îi ordonă fiului său. Imediat. Jaafar Naasri ridică geanta, verificând dacă sigiliile și tabla de lut se aflau acolo și intră iarăși. Descuia cea de-a doua dintre cele trei încuietori când îl auzi pe fiul său râzând zgomotos. Se întoarse și îl văzu pe Nawaf aplecat asupra proaspătului cadavru, bâțâindu-se de bucurie. Naasri veni înapoi și se opri lângă fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în spatele tuturor acestor crime. Așa că de ce i-aș ajuta? Era adevărat. Nu prea avea sens: un agent secret care își pierde ambii părinți, doar pentru a-și păstra acoperirea. Își dăduse voie să intre în panică. —Bine, te cred. Acum descuie ușile. El le deblocă și așteptă ca ea să iasă. Când văzu că nu făcea nici o mișcare, spuse: Le-am încuiat doar pentru că am nevoie de tine, Maggie. Nu pot face asta singur. Tăcu o clipă. —Nu vreau să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui făcuse schimb de informații arheologice cu inamicul, cu un palestinian, dându-i chiar un nume de cod israelian, o anagramă. Ce altceva era Ehud Ramon? Poate că tatăl său fusese ticălos, dar în nici un caz prost. Auzi o ușă descuindu-se, urmată de sunetul glasurilor unor bărbați. Știa ce va urma și se simți, în mod straniu, pregătit pentru asta. Avea să facă ceea ce citise că au făcut toți supraviețuitorii tuturor formelor de brutalitate: avea să se închidă în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ușa toaletei, cu cartea în mână. Voi să alerge după el, dar capul îi zvâcnea prea tare. Se reîntoarse în cabină ca să se odihnească și se simți și mai deprimat. Ce avea să-i spună doamnei Reilly despre carte? George descuie, cât de repede putu, compartimentul din sala de așteptare a autogării și scoase pachetele învelite în hârtie cafenie pe care le depozitase acolo. Fără să mai închidă apoi ușa compartimentului, ieși în goană pe Canal Street și fugi, în sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Pe foaie se vedeau niște pete mici, verzi și albe, niște picături. — Aceste semne apar deseori. De obicei, la baza foii. Ca și cum ar fi fost vărsat ceva. — Cred că știu cine îl ajută, spuse Gail Bond. — Cine? — Cineva de la laborator. Descuie ușa apartamentului și îl auzi pe Gerard strigând: — Bună, scumpo. Exact cum făcea soțul ei. — Bună, Gerard, zise ea. Ce mai e nou cu tine? — Trebuie să fac o baie. — O să am grijă să ți se facă, spuse ea. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o încuietoare cu cod numeric, felul ... — Lasă-mă să-i strâng din nou mâna, spuse Henry. Deschide. — Îți faci rău degeaba, zise Rovak. Și n-o să-i fie bine nici lui. — Vreau doar să-i strâng mâna. Rovak oftă și descuie. Henry îl urmări. Codul era 01-05-04. Îi strânse mâna lui Dave și îi spuse la revedere. — Vii și mâine? întrebă Dave. — Curând, spuse Henry. Dave se întoarse cu spatele și nu se uită la Henry, când acesta ieși din cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
plecă acasă la patru, oprindu-se în drum ca să-și ia la revedere. Veterinarii și paznicii se schimbau la șase. La cinci și jumătate după-amiaza, Henry se întoarse în sala de antrenament și se duse direct la ușa lui Dave. Descuie cușca. — Bună, mamă, spuse Dave. — Bună, Dave. Ți-ar plăcea să faci o călătorie? — Da, zise Dave. — OK. Să faci exact ce îți spun eu. Cercetătorii se plimbau deseori cu cimpanzeii mai blânzi, uneori ținându-i de mână. Henry merse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Gail Bond intrase într-o rutină. Petrecea noaptea cu Yoshi, apoi venea la șase dimineața ca să-l scoale pe Evan, să-i pregătească micul dejun și să aibă grijă să plece la școală la timp. Într-o dimineață, imediat după ce descuie ușa, văzu că Gerard dispăruse. Colivia lui era în hol, neacoperită, iar stinghia din ea era liberă. Trase o înjurătură și se duse în dormitor, unde Richard dormea încă. Îl scutură, ca să-l trezească. — Richard. Unde e Gerard? El căscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu ne aparțin nouă, îi explică Porfiri. ă Dar eu nu îi vreau. Nu i-am vrut niciodată. ă Foarte bine, Lilia Ivanovna. Nu te putem forța să îi primești. Domnule ofițer, poți să o eliberezi pe prizonieră. Polizeisky-ul îi descuie cătușele. Fața Liliei Ivanovna se aprinse cu amuzament. Apoi se încruntă înspre Porfiri, ca și cum acesta era un puzzle pe care nu îl putea rezolva, înainte de a plonja în mulțimea incertă care mișuna prin birou. În urma ei, a rămas un parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și îi făcu semn lui Iakov Borodonici, ducându-și o mână peste gât și arătând înspre lumină. Iakov Borodonici se uită la el, stupefiat de brutalitatea gestului. În cele din urmă, clipi cu ochii larg deschiși și stinse lumina. ă Descuie ușa și apoi dă-te la o parte, veni comanda lui Salitov din întuneric. Ei așteptară în timp ce Tolkachenko se chinuia cu cheia. Voiau ca rotirea cheii să dureze o veșnicie și pentru moment chiar părea că va dura. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nici o șansă să iasă. Se Întoarse În pat, obsedată să nu adoarmă, tremurând, cu dinții clănțănind, Încercând să-și imagineze o plajă Însorită din Tahiti. Pe la patru dimineața auzi vocea unui bărbat și a unei femei din ce În ce mai aproape de rulotă. Pedro descuie ușa. Desert Rose Îi ură noapte bună și intră, ușor amețită, cu respirația fierbinte duhnind a alcool. — Vino mai aproape, Îi zise Kitty. Am Înghețat, ia-mă În brațe. Desert Rose se urcă În pat lângă Kitty și o Îmbrățișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și estetica viitorului. Nici un urbanist sau un antreprenor imobiliar, oricît de luminat și de vizionar, nu poate face acest lucru la fel de bine. Ceea ce ar trebui făcut este să protejăm zonele cu chirii mici de dezvoltările urbanistice fără discernămînt, conchide ea, descuind ușa cu două zăvoare a studioului aerisit. Înăuntru are doi lămîi În ciubere de lemn, pe podea - o mașină pentru exerciții fizice care arată ca un păianjen, o canapea Înconjurată de cărți de artă și o pisică tărcată pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lumină chiar în clipa când demara taxiul. Pentru o fracțiune de secundă privirea ei o întâlni pe-a lui Laurence. El fu primul care întoarse capul. — Ne-am mirat că nu ți-ai dat seama mai devreme, spuse Carrie blând, descuindu-și mașina, care era parcată la câțiva metri mai încolo, în timp ce taxiul în care se afla Laurence dispărea. Halal ziaristă! Nu te ducea cu preșul, apropo. Chiar credea că e îndrăgostit de tine până să mă întorc eu. Vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Polițistul și-a încheiat haina și a pornit pe coridorul slab luminat. Takamori și Tomoe l-au urmat timid. — Dă-mi cheia, te rog. Polițistul care-l însoțea a luat cheia de la un coleg mai tânăr, îmbrăcat în uniformă. A descuiat o ușă ce dădea într-o cămăruță care arăta ca o celulă de închisoare și a intrat. Tomoe, care nu știa nimic despre locuri ca acestea, l-a întrebat pe Takamori: — „Infirmerie“ înseamnă de fapt „celulă“? — Nu. Infirmeria e locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fericită. Zmeul puse o armată de balauri să construiască un palat identic cu cel al împăratului. În trei zile, a fost terminat, doar că ferestrele și ușile erau vizibile doar pentru ochii viețuitoarelor magice, iar lacătele de la uși puteau fi descuiate cu o baghetă fermecată pe care zmeul o ținea tot timpul asupra sa. În acel timp împăratul și soția sa au devenit cei mai triști oameni de pe fața pământului și au promis celui care le va salva fiica întreaga împărăție
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prințesă dacă va fi învins. Lupta a durat trei zile și trei nopți, iar plânsul fetei de împărat îi dădea forță acestui tânăr inimos. Zmeul a fost înfrânt, rândunica i-a arătat intrările lui Stejărel pe care acesta le-a descuiat cu ajutorul baghetei magice. A vindecat aripa rândunicii și a mărit-o pe Niciodată de o sută de ori tot cu ajutorul baghetei. Apoi a urcat pe spatele ei împreună cu Stela și au pornit în zbor spre Împărăția Fericirii. Au ajuns acasă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ea și am ajuns aici. Ea a fost mirată, de viața simplă pe care o ducem noi în lumea noastră și că toate lucrurile trebuie să ni le facem, nu avem roboți, ca menajere și nici uși care să se descuie doar când vorbim, ele scanându-ne și dându-și seama că suntem proprietarii, nici becuri pe care să le stingem și să le aprindem doar prin bătăi din palme, iar obiectele în lumea noastră nu vin lângă noi când le
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sufere. Rahela s-a dus în sat și i-a povestit Innei ce se întâmplase. Inna i-a spus povești despre pasiune și plăcere și a dus-o pe Rahela în coliba ei și i-a arătat cum să-și descuie lacătele trupului. Când Iacob a găsit-o pe Rahela la copacul lor cunoscut, ea l-a blestemat cu toată gura, l-a făcut hoț și ticălos, un diavol și un porc care a intrat cu de-a sila în turmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ușa camerei, cu toate că știam că n-o să scârțâie, pentru că unsesem bine balamalele cu o zi înainte. M-am apropiat de scrin, am deschis încetișor sertarul mijlociu, am scos foarfeca cea mare cu care mama obișnuia să mă tundă, apoi am descuiat yala ușii de la intrare și am ieșit pâș-pâș, până la primele trepte nu am alergat deloc, doar după aceea am tulit-o repede pe scări în jos. Când am ajuns în fața blocului, eram încălzit de-a binelea, am luat-o așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de descifrat, aidoma Hermionei din Harry Potter. Marie dăduse din umeri. - Dacă ai o sugestie mai bună... Nu avea. Îl duse direct În a doua sală, spre o vitrină care conținea Într-adevăr o carte groasă așezată pe un suport. Descuie vitrina, luă volumul și i-l Întinse cu un zîmbet triumfător. El o deschise și frunzări paginile cu o mișcare rapidă a degetului mare. O expresie ciudată se așternu pe chipul lui. - Ce mai e? - Simpatică, zise el, Întinzîndu-i cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
picioare. Toată lumea nu vorbește decît de petrecerea de rămas bun pe care o dă Jack Harper, dar eu plec de la serviciu cu o jumătate de oră mai devreme. Mă duc direct acasă și-mi fac niște ciocolată caldă. CÎnd Connor descuie ușa de la intrare, mă aflu pe canapea. Ridic ochii spre el cînd intră În cameră și instantaneu știu că ceva s-a schimbat. Nu la el. El e același dintotdeauna. Ci la mine. Eu m-am schimbat. — Bună, zice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]