532 matches
-
pădure. Chiar poate pune o parte din pădurea asta pe numele dumneavoastră... — Cu ce drept? Este teritoriu yubani. — Ajutați-ne să obținem un acord cu yubani-i și vom avea acest drept. Încercați să mă cumpărați? — Da. Pentru câteva clipe, păru descumpănit de sinceritatea inginerului și întârzie să reacționeze. Celălalt profită de ocazie. — Toți avem un preț și nu trebuie să ne rușinăm pentru asta. E ceva propriu naturii noastre. Și prețul dumneavoastră ăsta este: pace și singurătate... Eu sunt singurul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
refugiu și se instală într-un colț, cu picioarele în apă. Pe malul îndepărtat, lângă colibă, Piá stătea în continuare nemișcată cu tunica ei albă și părul ud. Încercă să-și pună ideile în ordine. Se simțea tulburat, atât de descumpănit cum nu mai fusese de când a sosit în selvă cu doi ani în urmă, pentru că se confrunta, pentru prima dată, cu ceva ce nu prevăzuse. Sex, dragoste, dorință... Indiferent ce-ar fi fost, oricum s-ar fi numit, era important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nici nu poate. Trebuie să se alimenteze undeva... — La naiba! Să mergem acolo... Înconjurară laguna și porniră în fugă pe cărare. Un războinic yubani, aproape un copil, le ieși în cale, înarmat cu o sarbacană, dar se vedea că era descumpănit de explozii, nehotărât și că tremura. Ezită câteva clipe și alese să o ia la fugă împreună cu ei. După puțin timp, le-o luă înainte și se făcu nevăzut. Se opriră pe malul mlaștinii, înspăimântați de spectacol. Mai multe colibe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
insesizabile, nedezlipindu-și ochii de la mine. Acesta nu era un răspuns la întrebarea mea, era cu totul altceva; o expresie funerară, un loc pustiu între resemnare și regret. N-a mai rămas nimic din tine, nu-i așa? spuse. Întrebarea mă descumpăni. Nu știam cum să răspund. — N-am... Am încercat să te găsesc pentru că am nevoie de ajutor. Am nevoie de răspunsuri. Nu știu multe despre viața lui sau ce-a făcut sau de ce, dar am nevoie, simt nevoia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cinci computere, modele vechi, din anii 1980, cu carcase de plastic alb, groase. Fiecare fusese așezat într-un colț al machetei, în felul acesta: x x x x x Două lucruri mă frapară la aranjamentul acela. Nu știam care mă descumpănea mai tare. — Computerele alea albe, am spus, sunt pentru generarea unei bucle conceptuale, nu? — Corect, una extrem de puternică folosind un flux de date în locul sunetului înregistrat. — Și, am spus, sunt aranjate sub forma unei ambarcațiuni. — Da, așa e. Fidorous făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putut avea politețea s-o lase să vorbească. Dar el prefera să se ajungă la violență. Cum s-a Întâmplat și În seara aceea, În grădină: - Nu-l mai suport! Nu-l mai suport, ticălosul naibii! Ieșirea asta m-a descumpănit pentru câteva clipe. Mă pregătisem să par sfios și inofensiv, se pare Însă că așteptările ei erau mari. De data asta nu mă ajutau presupusele mele competențe consolatoare. N-am reușit să mă ridic la Înălțimea așteptărilor ei. Îmi Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
scurt timp un consumator de dansatoare, un adevărat răsfățat al stripteuzelor, de multe ori nici nu plătesc, se lăuda el. Într-adevăr, se afișa cu tot felul de pupeze, Îl Întâlneam În oraș, le ducea la film, la cofetărie, mă descumpănea. Când Începusem să fantazez cu Cristina eram stimulat nu numai de atracția fizică (destul de Îndoielnică la un impotent), ci și de presupusa rivalitate cu prietenul meu. Descoperind că, și de-ar fi fost să-l părăsească pentru mine, Cătă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
scurte, brutale ? S-o epuizeze, s-o predea, apoi, trezită, sieși ? Vocația n-a fost prea puternică și nici rupturile ? Aștepta mereu să-și reia locul lângă creioane și pensule. Chiar când eforturile și nereușita, oboseala, comparația cu ceilalți o descumpăneau și o apăsau. Presiunea timpului și-a tot schimbat componentele și efectul, dar n-a încetat, probabil, nici până astăzi... — Când a întâlnit-o Hariga, abia părăsise postul de profesoară. Profesoară de desen, deși nu erau ore de desen libere
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înlocuiam, schițele sale deveneau din ce în ce mai clare, mai detaliate. Mă elimina desenându-mă - nu se lăsa posedat. Spre deosebire, eu îl priveam neîncetat: voiam să-l învăț, să simt cum conturul său trece de pe foaia de hârtie în mine. Ceea ce mă descumpănea era lipsa lui de privire. Nu avea privire! Avea ochii goi, asemenea unei case fără uși și ferestre în care ți-e frică să pătrunzi. Îl uram pentru că mi-era frică de el și pentru că nu puteam rezista tentației de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mașină ca un balot, am suferit continuu de aceeași dificultate. Mă despart greu de lucrurile și de situațiile cu care, cât de cât, m-am obișnuit. Orice despărțire lasă în mine un gol, o nedumerire. Și, probabil, de aceea mă descumpănește acum să văd ce puțină importanță au unele nevoi fără de care, înainte, nu mă puteam concepe. 31. Julius a încercat să dreagă, cumva, o glumă nereușită ("Sunteți mai bolnav, se pare, decât bolnavii pe care i-ați tratat", i-a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ei erau garanția că în curte nu va crește iarbă. Căci o curte năpădită de iarbă constituia în ochii celor din Lisa semnul unui destin sfârșit, intrat în paragină. De aceea, decizia tatei de a mă trimite la liceu o descumpănise pe mama. O auzisem foarte des, în vara anului 1937, zicîndu-i cu reproș tatei: "Vrei să crească iarbă în curtea noastră? Asta vrei?" Ceea ce a făcut-o să cedeze, în cele din urmă, a fost asigurarea tatei că voi ajunge
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în brațe și i-am șoptit la ureche: "Altă eternitate". Câștigasem "războiul". Căci, după teoria ei, dragostea e un război. Trebuie să existe un învingător și un învins, un cuceritor și un cucerit. Dar, la întoarcere, pe drum, m-a descumpănit din nou. Mi-a zis: Cred că ar fi mai bine să nu afli adevărul, Luca. Presimt că el ne va despărți până la urmă". Avea o privire tristă și mi-am dat seama că se petrecea în ea ceva nelămurit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în jurul canapelei. Căpitanul i-a dezvelit piciorul. Au examinat cu mare grijă locul rănit, pipăind cu migală osul. În cele din urmă, colonelul a ordonat: Căpitane, du-l în salon și întoarce-te aici! Revenit în salon, Toaibă a rămas descumpănit pe marginea patului. Ceilalți îl priveau cu mare curiozitate, dar nu îndrăzneau să-l întrebe ce i-au făcut și mai ales ce i-au spus doctorii. De fapt, nici n-ar fi avut ce să le spună. Fiecare dintre
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Învăluise nu mai exista. Nu mai semăna cu cea de atunci, purta o ciudată umilință dincolo de Înfrîngere sau victorie, ce părea În același timp dominație protectoare, căreia Încercam să mă sustrag, dar pe care nu Îndrăzneam s-o Îndepărtez. Eram descumpănit s-ar fi putut să Înceapă, Îmi spuneam, nu fără teamă, sentimentul marilor Înotători În preclipa plonjării Într-o apă necunoscută, de a se afla Într-o aventură a existenței, iar eu nu eram, nici mai tîrziu n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
insistent să vină la spitalul din Pitești, unde era internată de câteva luni. Deci necazurile au dus-o pe un pat de spital, gândi Ina. Era o scrisoare lapidară, udată din belșug de lacrimile deznădejdilor, ceea ce o surprinse și o descumpăni pe Ina. Nu și putea imagina dimensiunile tragediei din familia prietenei sale. Din cele relatate, se bănuia că are o viață de iad, că soțul ei era un afemeiat, un cartofor, un bețiv, un om de nimic, dacă unei asemenea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
celulei nu era închis, ieși, privi spre coridorul întunecat, dar, cum nu văzu pe nimeni, se depărtă, fără să privească înapoi. Bărbatul vru să spună ceva, dar tusea o luă înaintea cuvintelor. În a doua cameră nu era nimeni. Intră descumpănită în camera de la început, unde, văzând-o, polițistul își netezi șuvița de păr și-și puse din nou chipiul pe cap. Bețivul moțăia, cu capul sprijinit de braț, pufnind din buze. Rada așteptă răbdătoare până când polițistul copie, muindu-și creionul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am terminat. ăștia de la centru cer tot felul de situații, de parcă lumea ar putea arăta altfel de cum este. Străinul se apropie de ghișeu. Era atât de înalt, încât vorbea pe deasupra grilajului, Jenică privea în sus spre el și asta îl descumpănea. Eu cred mai degrabă, spuse străinul, că lumea este altfel de cum arată. Jenică dădu din cap în semn că o să se mai gândească la asta. Ce pot face pentru dumneavoastră ? — Pentru mine ? De data asta amândoi obrajii străinului se întâlniră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prea târziu. Deja apăruse În ușă, fără cămașă, cu jeanșii deschiși la nasturi, cu fermoarul tras, lăsând să se vadă niște boxeri verde-lămâie din bumbac indian. A, hei, Bette. Dădu din cap spre mine, fără să pară câtuși de puțin descumpănit că fusesem martoră la scena lui de seducție. —Hei, Avery, am spus, Îndreptându-mi privirea spre tenișii mei și Întrebându-mă pentru a enșpea oară ce anume, În afară de abdomenul lui Într-adevăr plat, vedea Penelope la el. Eu tocmai plecam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
desăvârșită, blândă, sfioasă. Ochii săi mari, mereu plecați, nu îngăduiau decât rareori privirilor străine să pătrundă până în adâncul sufletului". Iată însă că s-a transformat într-o "făptură plină de viață, de hotărâre, de elan [...]. Dovedește o încredere care te descumpănește, o cutezanță cam prea masculină"17. Tânăra fată din zilele noastre, adaugă monseniorul Bolo, "vorbește într-un fel care ar face până și o maimuță să roșească". "Îndrăzneala sa a sporit într-atât, încât tinerii domni sunt cei care rămân
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tatăl ei a fost și mai șocat. În așa măsură încât îl cuprinse "o stare asemănătoare cu delirul" atunci când desfăcu din greșeală, spunea el scrisoarea pe care "băiatul de la cafeneaua Voltaire" i-o trimisese lui Dominique. Pentru acest bărbat deja descumpănit de "povestea cu Conservatorul secret", a fost lovitura de grație. Nu există ceva mai greu pentru un bărbat decât să crească o fată", suspina el ștergându-și ochii și suflându-și nasul. Își închipuia că adusese pe lume o ființă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mulți francezi, trăiește aceste zile de vară într-o stare vecină cu beția amoroasă. Tânăra trece pe negândite de la o "clipă de speranță nebună" la "o perioadă de descurajare totală", de la o "exaltare extremă la o stare de împietrire". Suntem descumpăniți cu toții, scrie ea pe 23 iunie 1944. Ai impresia că nu se întâmplă nimic. Ofensiva engleză s-a oprit, iar germanii, în așteptare, sunt tot aici". Însă pe 10 iulie, "orașul Caen este recucerit, iar în noi s-a reaprins
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ar putea părea că m-am comportat într-un mod stereotip, eu controlam în același timp acest fapt. Eram capabilă să controlez tot ce fac și cred că, atunci cînd oamenii și-au dat seama de acest lucru, au fost descumpăniți." (Citat în McClary în Sexton, 1993:102) 20 O sinteză de cinci ore a concertelor mai vechi ale lui Laurie Anderson din seria "United States" conținea o cantitate mai însemnată de comentarii sociale, reflecții asupra culturii, societății, tehnologiei și chiar
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
care le determină existența lor. Cei formați la școala ei ignoră puterea pasiunilor și a credințelor. Pentru a convinge, ei apelează doar la inteligență, iar pentru a ieși cu bine dintr-o dificultate doar la calcul. Violența sentimentelor colective îi descumpănește, dereglarea conduitei indivizilor adunați laolaltă îi surprinde, înverșunarea cuvîntului și a faptei le repugnă, ca un soi de lipsă de bun-gust. Spiritul lor nu acceptă decît viclenia sau compromisul dintre oameni bine educați. Caracterul? Îl neglijează sau îl elimină din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
bani. Dacă pentru a-mi convinge cititorul ar fi trebuit să-i pun la dispoziție toate documentele pe care le cunosc, un volum întreg nu mi-ar fi fost îndeajuns. III Cititorul zilelor noastre, parcurgînd lucrările lui Le Bon, este descumpănit de-o serie întreagă de ciudățenii. Dar previziunile lui sînt stupefiante. A anticipat toate evoluțiile psihologice și politice ale secolului nostru. Analizele și previziunile lui sînt pătimașe, pentru că se vede pe sine în postura unui Machiavelli al societății de masă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în sertarul cu accesorii necesare în lupta pentru dobîndirea puterii și că va sfîrși prin a fi denunțat ca impostor în fața maselor populare. Numai că încăpățînarea și credința lui în aceste idei nefaste au dejucat toate calculele și i-au descumpănit pe toți. Autorii intrigilor savante au fost măturați de mașina simplă pe care ei înșiși o puseseră în funcțiune. Iar cazul lui Hitler nu este deloc singular în istoria recentă. A doua calitate a conducătorului se manifestă în superioritatea curajului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]