588 matches
-
apoi, întinse gâtul, înghiți în sec, nodul omușorului i se mișcă în sus și în jos ca o suveică... și întrebă brusc: -Ș-atunci... cine-i stăpânul, boierule?! La întrebarea neașteptată a bătrânului, moșierul în blană de lup, rămase o clipă descumpănit; și, amintindu-și de strămoșul nostru, al dacilor, zeul-lup, răspunse fără șovăire... -Zalmoxis, măi Fanachi... Zalmoxis!.. din moși-strămoși! Exclamă boierul dintr-o răsuflare. Cuvântul Zalmoxis se revărsă peste ei, umplând văzduhul, ca și cum cerul, pădurea... totul l-ar fi rostit ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
numai Biserica, căreia îi va fi foarte ușor să mă numească blasfemiator, ci și colegii mei, pictorii, sau foștii mei profesori mă vor judeca aspru de la înălțimea mediocrității lor, acum câțiva ani mi-ar fi plăcut să le văd mutrele descumpănite, astăzi însă m-am depărtat atât de mult de imaginea aceea damnată a artistului care înfruntă lumea, astăzi nu-mi pasă, atenție, Daniel, s-ar putea să mă vezi mine poimâine îngenuncheat și pocăit, Mai că i-aș crede cuvântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Capri; din nou simți că i se strânge stomacul. — Înțeleg, Roma e departe, spuse el. Vârsta lui tânără îi era de ajutor, ca și faima de naiv pe care și-o crease în casa Liviei, fiindcă libertul cel viclean rămase descumpănit; îi zise totuși, cu o violență înăbușită: — Dacă cineva cade de-aici și rămâne în viață, vin marinarii de gardă, îl înhață cu cârligele de abordaj și îl ucid cu lovituri de vâslă. Ochii tânărului de deschiseră larg, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aplecat să-l examineze; ținea în mână o carte. După o clipă, a dispărut. El s-a scuturat, acoperit de sudoare, dar nu mai avea febră și durerea dispăruse. Gajus ascultă și, fără să vrea, zâmbi neîncrezător. Tânărul se ridică descumpănit. Gajus îi spuse prietenos: — Am auzit și alte povestiri ca aceasta, la Sais. Sclavul spuse că, în încăperile subterane de la Sais, mai existau pesemne acele papyri sacre cu scrierile pentru aflarea destinului. — Și a destinului tău. Dar eu nu știu cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și glasul puternic al senatorului Saturninus plutiră pe deasupra insultelor mulțimii. — Roma este înfometată, anunță el, și primele rânduri încremeniră. Proviziile de grâu sunt epuizate, strigă, pentru că „băiatul“ acela, din cauza cheltuielilor lui nebunești, a lăsat goale vistieriile și depozitele. Oamenii rămaseră descumpăniți, ezitară, deoarece de mulți ani împărțirea de grâu plebei romane devenise un obicei. Saturninus anunță că senatorii luaseră măsuri: un convoi de corăbii urma să vină din Aegyptus; aveau să se distribuie munți de grâu. În încheiere, declară - o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trecu pe lângă ea și simți un nod în gât, anticipând o propunere indecentă. Dar ea, sau poate că era un el, se mulțumi să zâmbească galeș și să facă următoarea remarcă: - Ce vreme frumoasă. Nu-i așa, părinte? Clipi ușor descumpănit și răspunse: - Da, așa este, abținându-se de la tendința firească de a spune „fiica mea”. Se mulțumi să adauge: La revedere! Se opri apoi pe trotuarul din fața hotelului unde privi absent la spectacolul oferit de taxiurile care treceau în viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ce? E cineva căruia i-ar făcea o deosebită plăcere să îți răspundă. Hai, mergem la o mică plimbare. Privindu-l din cap până în picioare pe criminalul aflat în ușa laboratorului său, Lincoln Rhyme spuse: - Bine ai revenit! - Dar... focul! Descumpănit, bărbatul privi spre treptele care duceau spre dormitor. - Îmi pare rău că ți-am stricat reprezentația, spuse Rhyme cu răceală. Cred că, până la urmă, nu ai reușit să scapi de mine, nu-i așa, domnule Weir? Acesta îi întoarse privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu asta? Chiar trebuie să-ți amintesc că— Adriana a întrerupt-o cu un râs cântat. — Trebuie să fug, querida! Distracție plăcută diseară și la mulți ani! Vorbim anul viitor! Conversația a făcut-o pe Emmy să simtă ciudat, puțin descumpănită, așa cum se simțea în liceu când le vedea pe prietenele ei că fură rujuri din Kmart: nu sută la sută vinovată, dar agitată și puțin rușinată. Păi nu făcea exact ce-i porunciseră ele să facă? Nu încerca să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
gândește nu există. Sigur, evident! — Atunci nu gândi, Augusto, nu gândi. Și dacă tot te încăpățânezi să gândești... — Ce? Devorează-te! — Adică să mă sinucid?... Asta nu mă privește. La revedere! Și Víctor plecă, lăsându-l pe Augusto pierdut și descumpănit în reflecțiile sale. XXXI Furtuna din sufletul lui Augusto luă sfârșit, ca într-o acalmie înspăimântătoare, prin hotărârea de a se sinucide. Voia să termine cu el însuși, izvorul propriilor nefericiri. Dar înainte de a-și duce proiectul la bun sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu a fost un succes. Sir George Alexander.“ Chipul lui James se Întunecă, sprâncenele i se zbârlesc, perii de pe țeastă parcă i se ridică. Aruncă săgeți din priviri. — Alexander, rostește el limpede, e un căcat. Cele două doamne se privesc descumpănite. Niciodată, absolut niciodată nu l-a auzit vreuna din ele pe Henry James pronunțând acest cuvânt sau vreun altul, comparabil prin brutalitatea lui indecentă. Faptul că l-a folosit În prezența lor dă măsura deteriorării lui mentale. Este greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
povestire. Avea să fie surprinsă și Încântată, oferind o scuză convenabilă pentru a evita discutarea unor sentimente mai complexe legate de moartea surorii lui. Îi relată grăbit descoperirea, aproape imediat după ce ea Îl Întâmpină În salonul mic din Beaumont Street, descumpănit când ea Îi răspunse calm: — Da, știu. — Știi? De unde? — Sora ta mi-a trimis un mesaj, chiar Înainte de a muri, prin intermediul domnișoarei Loring, spuse Fenimore. Asta era o parte a mesajului. Henry reuși cu greu să se abțină să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ritm voi obosi repede, așa că încetinesc și îmi las privirile să alunece în dreapta și-n stânga cu oarecare mirare. S-a mai schimbat câte ceva... Câți ani au trecut, nu mai țin minte. Un lanț de blocuri îmi taie calea și descumpănită oarecum, nu mai știu încotro s-o apuc. Mă rog în gând și hotărăsc să merg totuși pe un drum mai lăturalnic, poate pe acolo nu s-au schimbat prea multe. Și am avut dreptate. Aceleași case, mă salută tăcut
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pe ai mei. îmi doream foarte mult să pricep de ce, în ultima vreme, există tot mai multe momente când parcă nu-i cunosc și nu mă cunosc. E adevărat, sunt momente fugare, dar sunt foarte puternice și mă lasă total descumpănită, precum în duminica aia cu olimpiada. Și mă simt te ribil de vinovată, îmi spun că e fără îndoială numai vina mea, îi supăr și îi dezamăgesc constant prin purtarea mea nesăbuită și probabil chiar prin ființa mea. Nu am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un sărut, o atingere oarecare de buze, limbă și dinți... Și mireasma pielii unui obraz care te atinge... Și strângerea unor brațe în jurul tău... Apoi am deschis geamul, larg, și am aruncat ghemotoacele de hârtie care au plutit o vreme, descumpănite, ca niște fulgi murdari și urâți de zăpadă, și au căzut apoi neputincioase în noroiul de pe alee. Am închis geamul, mi-am pus caseta cu Genesis și m-am lungit în pat, în rochia mea nouă și vesel colorată, învelindu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Zâmbea când a intrat. Eu eram În spatele tejghelei, m-a covârșit emoția văzând-o, așa că n-am apucat să ies de-acolo, s-o Întâmpin cum se cuvine. Ea s-a apropiat cu pași mari, s-a oprit un pic descumpănită În fața pultului, a dat mai Întâi să-l ocolească, apoi s-a cocoțat cu coatele pe tejghea, și-a țuguiat buzele sângerii, eu m-am aplecat oferindu-i obrazul. - Ce faci, ce-i cu tine? Nimic, ce să fie, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
scurtă găurește spinarea lui Cârciumaru, un gradat din plutonul lui Nicky. Mai mult instinctiv, Marius ghicește în spatele lui o umbră cu țeava unei arme îndreptată către el. Ridică brațele și cade la pământ ca și cum ar fi fost secerat de gloanțe. Descumpănită, umbra devenită trup iese în fugă din cameră ca să sfârșească cu baioneta lui Marius în vintre. Iovuț țintește mitraliorul care trage din spatele balustradei în cei din hol. Simțindu-se vizat, neamțul aruncă cu un gest reflex o grenadă. Oul metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-l interesa pentru că n-ar fi avut uzanță În justiție, ca mai toate actele normative, căci, odată cu dispariția separării puterilor În stat, aplicarea acestora nu mai cădea de mult sub controlul tribunalelor. Ea rîse atît de puternic că el rămase descumpănit, neștiind ce să creadă; În final preciză: - Nu vă faceți griji, pentru că n-a apărut nici o lege. A fost un pretext al meu, o invenție ca să vă pot vizita, pentru că mi-era dor de dumneavoastră... așa deodată. Doream să conversez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ignorînd adiacența lui Lung - mă rugă, la fel ca altădată, să ieșim pe cerdac, În bătaia sticlindă a stelelor, dar un instinct, care regla perfect, Îmi porunci să refuz, - motivația se găsi fără nici o greutate: „gerul de afară”. Ea rămase descumpănită, nu se aștepta. Nici eu: mă miram de mine, dar asta era porunca, simțeam că e bine, mai ales față de imprevizibilitatea ființei ei. Mai erau și alte lumini și Întunecimi În joc, mă abțineam cu greu ademenirii lor. Mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o dificultate care o îndîrji, dacă ar iubi-o, ar suferi pentru tot ce-i face, or el nu sufere și o iubește tocmai de-aia, fiindcă n-o iubește...". Roșcatul făcu hă, hă, cu sarmalele în gură, în timp ce Matilda, descumpănită, dar numai pentru o clipă, se aplecă înainte și reluă: ,....Da, Petea, cum de nu înțelegi?!'' De ce o fi strigând așa, mă întrebai, ca și când ar fi fost vorba de viață sau de moarte, când ceilalți mâncau liniștiți și bine dispuși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Construiește și azi, dar contactul lui cu studenții nu mai era tolerabil", zise Matilda. Cine cunoaște bine are dreptul să judece, dar nu și ceilalți, zise Micu. Sânt de acord cu dumneavoastră în ceea ce îl privește pe Gociman." Matilda rămase descumpănită, dar nu convinsă. Nu se compară Gociman cu marele filozof, sări atunci roșcatul de Petea, care ăsta, era mai mult decât evident că nu citise nimic. El e o valoare națională, în timp ce ca Gociman mai sânt o sută." "Stimată doamnă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dispărură: acidul scurt din rănile lor săpase o gaură mare în sol. Nimic nu țâșni din lințoliul de fum pentru a smulge armele de pe afeturile lor. Detectorul de mișcare rămase mut. ― Ce dracu' se-ntâmplă? (Hudson modifică reglajele aparatelor lui, descumpănit.) Dar te se-ntâmplă, unde sunt? ― De necrezut, făcu Ripley răsuflând. Au renunțat. Au bătut în retragere. Santinelele i-au oprit. Înseamnă că sunt destul de inteligente pentru a stabili relații de cauză-efect. S-au hotărât să se replieze. ― Mda, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și, nu pentru că nu ne-ar place, ci pentru că a pătruns prea brusc în viețile noastre, îndepărtând rând pe rând urmele trecutului, trecut care ne reprezintă pe noi, generațiile adulte. Privind pe copiii de astăzi, ca dascăl, te simți oarecum descumpănit și măcinat de întrebări al căror răspuns nu te mulțumește pe deplin. E ca și cum ai fi pierdut ceva pe drum, iar golul rămas l-ai umplut cu altceva, dar pe care îți este teamă să îl folosești. Privindu-te în
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
ale deficiențelor de educație din familie. Principalele disfuncționalități familiale potențial generatoare de devieri de comportament la copil, potrivit M. Petcu sunt : * divergența metodelor educative aplicate de părinți, îndeosebi în ce privește recompensarea și sancționarea copiilor. În asemenea familii copilul este permanent derutat, descumpănit și tentat să-și caute modele de comportament în afara cadrului familial; * atitudinea hiperprotectoare, excesiv de afectuoasă a părinților este contraproductivă din punct de vedere educativ deoarece duce la iritarea copilului și frânează procesele de maturizare psihică; * atitudinea familială indiferentă duce la
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
atunci sediul Centrului de Îndrumare a Creației Populare și a Mișcări Artistice de Masă al Județului. Intru înăuntru și întâlnesc acolo două tovarășe mai grase. Sărut mâna, spun eu respectuos. Ce-i cu dumneata aici? au sărit cele două tovarășe. Descumpănit, am rămas pe loc. Tot atunci, din cealaltă încăpere a apărut un tânăr flocos (cu barbă). Era flocos din cale afară. La noi așa se spune celor care nu se bărbieresc. După ce m-au întrebat cele două femei, mă întrebă
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
atunci sediul Centrului de Îndrumare a Creației Populare și a Mișcări Artistice de Masă al Județului. Intru înăuntru și întâlnesc acolo două tovarășe mai grase. Sărut mâna, spun eu respectuos. Ce-i cu dumneata aici? au sărit cele două tovarășe. Descumpănit, am rămas pe loc. Tot atunci, din cealaltă încăpere a apărut un tânăr flocos (cu barbă). Era flocos din cale afară. La noi așa se spune celor care nu se bărbieresc. După ce m-au întrebat cele două femei, mă întrebă
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]