1,183 matches
-
cuprinzător zbor spre un tărâm doar de el știut, spre înălțimi doar lui menite. Îmi plăcea să mă las fugit din mine, când mă simțeam furat de chemări neînțelese, pe urma zborului închipuit al marelui fluture, cu aripile lui larg desfăcute, răvășind spații, răscolind goluri, chemând și adunând grozave taine din nimicuri, care, atunci, sub lenta lui ducere, se întrupau în răspunsuri la întrebări demult puse, demult necercetate, demult părăsite în înălțimile ademenitoare ale fărăderăspunsului. Plutirea marelui fluture mă împăca, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trepte ale berăriei. În ușă mă opresc să-mi savurez victoria. Stomacul, KO, pare învins. Damfurile localului, atât de îmbietoare: acreala berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce ne-a mai rămas, băutul întruna, zi de zi, ceas de ceas, halbă după halbă. „Ăsta-i damful ce-mi place“, mormăi victorios că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fel și fel de planuri despre ce vor face Ghidale și ai lui acolo, în țara de peste Mare. A plecat și mi-a lăsat un timbru mare, un fel de coliță din Africa Ecuatorială. Un fluture mare, policrom, cu aripi larg desfăcute, îmbrățișând parcă vaste spații, într-o nesfârșită sete acaparatoare. Părea că plutește fluturele acela, așa cum stătea răstignit în petecul de hârtie zimțată. Frumusețea timbrului era însă alta, stranie, neobișnuită. Dacă răsuceai petecul acela de hârtie, lăsând ca lumina să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prin cameră, parcă nu știa ce să facă. A privit în șifonier, a aruncat o rochie pe pat. A tras un lighean de sub pat. A turnat apă în el dintr-o cană mare, albă, de tinichea și, cu picioarele larg desfăcute, cu ligheanul între ele, s-a aplecat și a început să se spele sub burtă. Probabil am făcut o mișcare bruscă, crengile oțetarului au lovit fereastra și abia atunci curva a privit spre geam. A văzut perdeaua trasă și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a mea, fără perspectivă. Privesc uneori spre cealaltă bancă, de peste alee, unde am stat pentru ultima dată alături de tatăl meu. Îmi pare uneori că-l mai zăresc în ușorul tremur al aerului, cum stă cu mâinile încrucișate, cu picioarele ușor desfăcute, întinse, privind îngândurat spre mine. Uneori parcă zăresc și conturul de abur al acelui orb, cu toiagul lui pe genunchi, cântând din muzicuță în timp ce veverița de demult încă stă uimită în coadă în fața lui și-l ascultă. Dintre multe alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
forjat, artistic. Mai spre vale, aveam liliac și straturi de lalele. Înfloriseră toate și mă minunam de minunea lor. Minune de la Dumnezeu, simțeam asta. Visător, popa se tolăni și mai comod pe canapea, lungindu-se pe spate, cu picioarele larg desfăcute, privind spre tavanul localului, de parcă aștepta să se dea la o parte și să i se arate cerul înstelat și bucuriile nevăzute ale tăriilor. Surâse satisfăcut. — Și când mă uit eu așa mai bine, lângă stâlpul de electrică din colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Își arăta din balcon colții. Cu coatele sprijinite pe fereastră, făcând o grimasă Îngrozitoare, Oliver mârâia și el. Lui Bikinski adevărul ultim sau absolut Îi apăruse În față În chip de adidas Nike, Învelit Într-un ziar vechi, cu șireturi desfăcute și limba ruptă, care rânjea aruncat Într-un coș de gunoi la cerșetori, iar calea mântuirii se confunda cu centura de asfalt ce curgea dinspre Iași spre București, ieșind prin Păcurari și trecând prin Podu Iloaiei și Târgu Frumos, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fofârlica, Încercând, prin argumente răsuflate, să-l determine pe Oliver să se miște de la locul său. Masterandul Lawrence Învățase lecția. Profesorul și asistenții Îl păcăliseră de atâtea ori. Acum ei Încercau să-i sugereze că stă În fața lor cu rușinea desfăcută. Oliver nu era naiv. El era conștient că, orice s-ar fi Întâmplat, ascunsă de frunzișul ruginiu de dedesubt, bărbația sa se afla la adăpost de orice ochi străin. Abia el, bâjbâind cu mâinile, se Întâmpla să dea destul de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din cărămizi lichide. Pereți se odulează. Acoperișurile lunecă Într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa. În universul lui interior nu există nimic solid. Masa, patul, scaunele se leagănă pe valuri. Costumele plutesc cu burta În sus. Rochiile Mathildei, cu poalele desfăcute, așijderea. Cravatele și pantofii. Umbrele și pălăria. Orice ai face, nu le poți ține În loc. Mânile sale sunt ca două șuvoie de bere Înspumată. Curg plutind pe lângă ziduri, se agață de reclame, care curg și ele din Karl Marx spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau o mare eclipsă, priveau o minune ce părea să întreacă marginile posibilului. A văzut atunci și ea deslușit un cal înaripat cu un cavaler bogat înveșmâtat, spintecând văzduhul într-un zbor de săgeată. Aripile acestui ciudat armăsar erau larg desfăcute și acoperite cu pene de diferite culori, iar armura strălucitoare a călărețului le răsfrângeau ca pe un curcubeu. In scurt timp ei au dispărut pe după piscurile munților. E un vrăjitor, zise hangiul, pe care adesea îl văd străbătând astfel văzduhul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ca Întotdeauna. Oare există aici cineva care are de gând să se Întâlnească cu un anume zeu englez În seara asta? Nu prea. Nu cred că Philip Weston sună fete care nu i se aruncă imediat În pat, cu picioarele desfăcute. De fapt, nu cred că le sună nici pe alea care se aruncă. Nu contează. E frumos, dar incredibil de arogant și de plin de el. Și nimănui nu-i place așa ceva, firește, spuse Penelope, cu o seriozitate ironică. — Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
limbajul cazon. Se vedea de la o poștă că este „tatăl companiei”. Burtă pe care cu greu o stăpânea vestonul peste care treceau centura și diagonala. Ceafă groasă și mers legănat. S-a oprit în fața celor sosiți și, cu picioarele larg desfăcute - ca să-și poată ține echilibrul - li s a adresat: ― Din câte știu, cei mai mulți dintre voi au făcut armata de drept aici. Așa că știți rânduiala. Ceilalți, vă luați după ei. Cred că vă amintiți foarte bine - totul se face la ordin
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
În loc, atacând În toate direcțiile, rotindu-se, aducând moartea cu fiecare mișcare. Și totuși, era un om. Avea cămașă albă. Pantaloni negri. Centură. Arme care luceau din când În când. Alexandru construia, din fragmente, portretul. Părul lung, căzut până la umeri, desfăcut poate dintr-o coadă legată la spate. Fără chip. Fără anatomie. Fără oase. O făptură de fum, care se mișca asemeni vântului, dispărea, reapărea, despica spahiii cu lovituri mai repezi decât privirea putea să Înregistreze, se rotea, făcea salturi neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de a fi îi spuse că ea l-ar fi refuzat și fără interdicția acestuia. Falkland Road deveni un loc cu multe greșeli și capcane. Există semne ale inferiorității rasiale: simplitatea și sudarea prea rapidă a fontanelelor craniului. Nasul foarte desfăcut, cu sinostoză a oaselor nazale. Proeminența maxilarelor. Bărbia retrasă. Apariția prematură, dimensiunea și permanența măselelor de minte. Acestea sunt atuurile femeilor. Frunți înalte. Ochii încercuiți cu kohl. Pieptul strâns în bluze strâmte, viu colorate. Pântecele descoperit. Guri deschise, în așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
eretismul periodic al organelor genitale Misionarul care umblă printre prostituate. Valea gurilor. Nici o teamă de diavol. labiile sunt mult mai subțiri și aplatizate, apropiindu-se de tipul oferit de maimuța antropidă femelă Futut. Misionarul răsturnat peste o femeie cu picioarele desfăcute. Unghiile se afundă în carnea tuciurie. Cuvinte englezești. Bolboroseli nedeslușite. Țipete. El strânge pumnul. Asta a vrut să facă în ultimii ani. Lovește tare. Mai tare. Undeva se află soția sa albă, dar interzisă lui. O, Dumnezeule! Au venit bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
atenție înapoi, pe drumul pe care a venit. Bărbații au dispărut. Se asigură că nu mai sunt acolo. Pe Bridgeman l-au tras pe o alee între zidul unei clădiri înalte și curtea unui constructor. Zace pe spate cu brațele desfăcute. Pare liniștit de la distanță. Prea liniștit. Mai așteaptă puțin, urmărindu-l de la distanță câteva minute. Da, bărbații au plecat. Se poate apropia. Mort, Bridgeman nu arată mai bine decât atunci când era viu. Partea stângă a feței este toată o contuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cântă ceva la ureche. Se simte ridicat de niște mâini, apoi, încet, este dezbrăcat, simte degete străine care-i desfac nasturii, apoi îi trag pantalonii în jos. Este prea slăbit să le opună rezistență, gleznele îi sunt ținute strâns, picioarele desfăcute, simte cum mâini străine îi frecționează fiecare bucățică de piele, desfăcându-i și fesele, ridicându-i scrotul, deschizându-i gura, suflându-i în nări și urechi, dându-i înapoi prepuțul, ridicându-i brațele și răvășindu-i părul. În acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Sora și fratele meu umpleau gălețile, iar eu le trăgeam sus pe acoperiș, pe unde turnam apa peste plăci. După aceea mergeam înapoi la apă, unde treceau plutind p’ieh, - plute din bambus. Coborau în josul fluviului ca un gigantic colier desfăcut. Eu și prietenii mei săream pe plute ca să ne plimbăm. Cântând, ne alăturam plutașilor. Melodia mea preferată era Wuhu e un loc minunat. La asfințit, mama ne chema acasă. Cina era servită la masa din grădină, sub un spalier acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În caz că aveți nevoie de mai mult de o pereche, vânzătorul de viermi de mătase vine la palat în cea de-a patra zi a fiecărei luni. Perechea se odihnește liniștită pe un covor de paie. Lângă ea sunt doi coconi desfăcuți. Cele două corpuri mici și albe au aripile acoperite cu o pudră groasă de culoarea cenușii. Când și când, aripile lor tremură. Se distrează? Soarele și-a schimbat poziția. Piatra netedă e acum în umbră, iar în grădină e cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Două tovarășe de joacă ședeau față în față trecînd, după picioare, o sfoară cu capetele înnodate care închipuia un dreptunghi. Sfoara era ținută în trei feluri: Jos, La genunchi și Sus, adică în dreptul șezutului Pozițiile se combinau: Depărtat, cu picioarele desfăcute, Apropiat ori Într-un picior. Și mai complicate erau figurile care se numeau Indianul, Funda, Laba gîștei. Jucătoarele săreau înlăuntrul și în afara aței, alternînd picioarele pe care le țineau depărtate sau apropiate, într-un amestec de reguli pe care numai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și picioarele, se tăvăleau pe ciment sau pe paturile care zdrăngăneau și se desfăceau din Încheieturile cârpite cu sârmă. Ceilalți nu se băgau și-i lăsau să se rostogolească și să se bușească icnit. Le sângerau buzele, nasurile și arcadele desfăcute. Când Începură să mânjească de sânge pereții de carton ai barăcii, un caporal sări Între ei și-i despărți. „Gata!” Le turnară apă din găleți să se spele. Printre șiroaiele ce li se scurgeau În chică și pe fețe Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bărbierit pe Încheietură și am tras. Însă, desigur, nu am apăsat-o cu destulă putere - lașitate, instinct de conservare? - și n-am crestat decât pielea, fără să ating Încrengătura de vase albastre de sub ea. Sângele a sărit, totuși, din pielea desfăcută și m-a speriat. Am scăpat lama În chiuvetă și m-am grăbit să-mi fac un bandaj. M-am culcat, sperând În taină chiar și față de mine Însumi că În timpul nopții rana avea să sângereze enorm, oferindu-mi astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dificultăți ale economiei libere de piață, Marinaru, ca să profite cât mai bine de publicul adunat cu acel prilej, a organizat nu mai puțin de zece partide de căpăceală, la capătul cărora puradeii erau cu toții plini de sângele scurs din arcadele desfăcute, nasurile zdrobite și scalpurile zgâriate. Sumele pariate au fost consistente. Unele surse care țin să-și păstreze anonimatul ne-au dezvăluit că Încăierările erau aranjate de Marinaru, că el știa foarte limpede dinainte rezultatul unei lupte și că el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au căpătat lumină din razele asfințitului, zâmbetul i-a îndulcit trăsăturile feței și tot trupul parcă a căpătat vigoare... --Sărut dreapta, sfințite părinte, și bine te-am găsit! --Fii bine venit, fiule! S-a oprit să mă aștepte cu brațele desfăcute - ca aripile unei păsări trecute prin cine știe câte furtuni - să mă îmbrățișeze... Când ajung în fața lui, îi cad în brațe ca un fiu întors dintr-o lungă călătorie... În îmbrățișare i-am simțit neputința bătrâneții din tremurul brațelor și dorul de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dispară? Sau totul nu a fost decât o nălucire?” Neliniștit, mi-am rotit privirea în jur... Acum chiar m-am bănuit posedat de vedenii... O fată cu străluciri ale trupului gol în bătaia lunii alerga spre poiană cu mâinile larg desfăcute, ca și cum ar fi mers în întâmpinarea iubitului mult dorit! “Acum trebuie să alerg după ea, să văd unde se duce”. Am pornit în urma ei prin partea umbrită a poenii... Când a ajuns la malul iazului, s-a oprit și, cu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]