590 matches
-
marginile imanenței, dimpotrivă, în orice creație înaltă de cultură, în orice plăsmuire genială de poesie și de artă, se manifestă tendința fundamentală spiritului omenesc de supraviețuire. Experiența limitelor ce ne constrâng cere, prin contrast, libertatea nesfârșită; experiența durerii ce ne desfigurează cere, prin contrast, idealul unei fericiri absolute; experiența lucrurilor frumoase și osândite ruinei cerc, prin contrast, imaginea unei frumuseți inalterabile; stavila morții neînduplecate cere, prin contrast, nemurirea. Orice mare creație de cultură e însuflețită de avântul transcenderii limitelor terestre. Dacă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pământul nostru, pe fiecare și pe toate și care e izvorul aproape al tuturor păcatelor omenirii noastre”. Munca era o desfătare, iar moartea o senină adormire... În descrierea fără pereche a viziunii acesteia, arcadiană și paradisiacă totdeodată, pe care am desfigurat-o rezumând-o, taina cea mare, care covârșește întreg universul și-l face inocent, e una singură: iubirea spontană, nedeliberată, identică cu însăși existența. Dar, a fost de ajuns să pătrundă în această lume fericită sufletul sinucigașului, ca s-o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a nu corupe această taină, pentru a o păstra și a o spori. Tragedia copilăriei însă, ca și tragedia raiului pământesc, stă în orgoliul nostru de a-i crește nu după natura lor primordială, ci după chipul și asemănarea noastră, desfigurate de păcat. Dacă, fără să uităm virtualitățile negative ce zac în ființa omenească, pruncul e măsura sfințeniei, și dacă noi, adulții, prin experierița propriei noastre conștiințe, avem sentimentul decăderii personale din puritatea copilăriei, ce urmează de aici decât să schimbăm
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trad. de I. Sulea Firu, p. 176.). Ideea aceasta e rezultatul unei îndelungi și pătrunzătoare observații și e ilustrată cu exemple categorice. Represiunea exercitată de adult, care crede că astfel face educație, provoacă multiplele deviații în sufletul copilului și îl desfigurează cu timpul, adică îl reduce la chipul și asemănarea educatorului. Dimpotrivă, descoperirea naturii adânci și adevărate a copilului, natură ce se vădește în tendințele lui native, nestăvilite în spontaneitatea lor, e calea regenerării lumii, e calea omului nou, renăscut în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dreptul hărțuită. Revoluțiile, arată Popper, procedează asemeni acelor pictori care, nemulțumiți de cum arată tabloul lor, șterg pânza. Revoluțiile sunt inginerii utopice careși propun prin liderii lor adesea bolnavi, să schimbe tabloul lumii, ordinea ei, și odată cu lumea pe care o desfigurează, desfigurează și destine individuale. Când totul este în cădere liberă, orice om sănătos are instinctul de a se prinde de orice îi iese în cale. Resursele interioare sunt tot ce-i mai rămâne cuiva căruia i se ia abuziv tot
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
hărțuită. Revoluțiile, arată Popper, procedează asemeni acelor pictori care, nemulțumiți de cum arată tabloul lor, șterg pânza. Revoluțiile sunt inginerii utopice careși propun prin liderii lor adesea bolnavi, să schimbe tabloul lumii, ordinea ei, și odată cu lumea pe care o desfigurează, desfigurează și destine individuale. Când totul este în cădere liberă, orice om sănătos are instinctul de a se prinde de orice îi iese în cale. Resursele interioare sunt tot ce-i mai rămâne cuiva căruia i se ia abuziv tot. O
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în cuvântul care îi dă expresie, putere de formulare. Forma în care ființează acum e neformulabilă, atât de reculeasă în ceea ce o aspiră încât ea nu se poate spune decât în transcenderea de sine, în lumina care o dizolvă. Își desfigurează identitatea, luând figura asemănării cu alteritatea 70. E non-fenomen pentru că e non-manifestare, esență fără existență de sine. Devine trup nevăzut, inaparent, căci forma sa nu e trupească, a trupului însuși; ea transpare în nelimitarea care o scoate din vedere, o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sau a infinitului, "diferența sa față de finit, care e deja non-indiferența sa față de finit" (Emmanuel Lévinas, De Dieu qui vient à l'idée, Vrin, Paris, 1998, p. 109). 69 Vol. cartea Alcool, Editura Charmides, Bistrița, 2010, p. 20. 70 " Se desfigurează el însuși desfigurându-se sub figura a altceva decât el" (s. n.) (Jean-Luc Marion, op. cit., p. 76). 71 "Astfel, așa cum e infinită natura divină, după chipul căreia e făcută, tot așa subzistența omului nu se lasă limitată și determinată de nicio
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
diferența sa față de finit, care e deja non-indiferența sa față de finit" (Emmanuel Lévinas, De Dieu qui vient à l'idée, Vrin, Paris, 1998, p. 109). 69 Vol. cartea Alcool, Editura Charmides, Bistrița, 2010, p. 20. 70 " Se desfigurează el însuși desfigurându-se sub figura a altceva decât el" (s. n.) (Jean-Luc Marion, op. cit., p. 76). 71 "Astfel, așa cum e infinită natura divină, după chipul căreia e făcută, tot așa subzistența omului nu se lasă limitată și determinată de nicio limită sigură și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se lăsă: − Ne-om fi crezând noi mai flexibili și permeabili la alteritate decât strămoșii, dar ne-am meșterit și o platoșă de indiferență pe măsura incisivității noului. Antropofagii își cazau noii veniți de vază în stomac, iar noi le desfigurăm preventiv unicitatea cu sucuri gastrice neutralizante azvârlite în întâmpinare. Spațiul public a devenit un vomitoriu unde se lubrifiază contactul altfel abraziv cu chipul uman al necunoscutului. Mare deosebire nu prea văd. Suntem în continuare o civilizație de antropofagi cu stomacul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rușine; după Jung, am tăgădui vehement până și simpla întâlnire cu el. Astfel, Ian începuse să rătăcească întrebător prin cotloanele întortocheate ale propriei conștiințe în încercarea de a restabili contactul cu un eventual dezmoștenit exilat în străfundurile ei și, poate, desfigurat de neiubire. Se face mult caz de felul imprevizibil cum survin evenimentele în sens restrâns - acela de fracturi în unghi ascuțit ale unui parcurs individual. Preferința pentru surpriză e creată de magia depărtării. Ne reconfortează credința că obstacolele ce ni
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
bătând străzile În lung și-n lat”, pândind pe la colțuri și pe sub ferestre), mâncătorii de prune.verzi (de rahat), pătratul (meschina cameră pentru cinci persoane de la căminul studențesc), perchezițiile, zvonurile, șușoteala, autobuzele cu deținuți, interogatoriile, agresiunile și umilințele, furia care desfigurează, ratarea (sleirea, renunțarea, oboseala), furtul de la stat (ca revanșă, reparație, instituție a echilibrării sociale), obsesia meseriilor profitabile („toți vor să ajungă milițieni și ofițeri”), gândul sinuciderii, oamenii cu capetele plecate, hrana celor din fabrici („mâncau slănină Îngălbenită și pâine uscată
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
violența lor ucigătoare iubirea martirului, care, «căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta“ și, spunând aceasta a adormit în Domnul» (Fap 6,60). În sfârșit, acea gură tăcea, acel chip îngeresc a fost desfigurat de ploaia de pietre. «În ziua aceea a început o mare persecuție împotriva Bisericii din Ierusalim și toți, în afară de Apostoli, s-au împrăștiat prin ținuturile Iudeii și ale Samariei”. După aceasta, Saul, cel care a fost autorul principal al morții
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ascunzătoare din fundul vasului, fără aer, fără apă, fără a se putea mișca, nici așeza, fiind tot timpul în picioare și într-o murdărie, care-i infecta tot corpul, a ajuns la Istanbul, istovit și cu un erizipel care-i desfigura complet obrazul. Era, evident, fără nici un ban și fără nici un act asupra lui. Prietenia, pe care spuneam că a cultivat-o de mic, i-a fost de mare ajutor. Un prieten de la Galați, Djunbusch, care era acum stabilit la Istanbul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
gămălii de chibrit. Acum Maica Domnului se uita la mine nedumerită și îndurerată, vrând să mă întrebe cu ce greșise față de mine, de ce am schilodit-o și am lăsat-o fără un ochi? De ce i-am sluțit și i-am desfigurat chipul? Pruncul se strânsese și mai mult la pieptul Mamei, îngrozit de actul profanator pe care tocmai îl comisesem. Gestul meu incriminator și incalificabil a trecut neobservat de membrii familiei. Doar eu am receptat dureros și desfigurat de groază privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
după aceea pe care am descris-o pe larg în vol.1 și 2 al "Memoriei că zestre". Cenzura opera asupra tematicii, a vocabularului dar, mai grav, asupra bunelor intenții, bănuindu-ne de formalism, decadentism, demascându-ne în ședințe publice, desfigurându-l. Da, credeam în comunism ca într-o posibilă armonizare a lumii (criza mea mistică!), în dispariția războaielor, a banului, a statului, a antagonismelor sângeroase dintre rase, popoare, națiuni etc. Atrăgătoare utopie! Care n-avea nimic de a face cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se născuse pe 23 octombrie 1924. Arestat pe 6 iunie 1948, a fost condamnat la 6 ani de detenție. Ștefan Davidescu spune că era unul dintre clienții preferați ai 'comitetului' condus de Toldișan, Roșca, Bordeianu, Holdevici și Juberian. A fost desfigurat în bătăi și a făcut pneumotorax spontan, încât, ajuns în infirmerie, se plângea că se sufocă. După o noapte în care a gemut de durere fără încetare, a intrat în comă și a murit. Mihai Livinschi Născut la 26 iunie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lor din libertate, pentru că riscă să fie torturați. Unul dintre cei doi i-a transmis lui Eugen Măgirescu cele aflate de la Rodas, astfel că Țurcanu a aflat tot și l-a torturat timp de o săptămână într-o celulă separată. Desfigurat în urma bătăilor, a fost plimbat cu un sac pe cap prin mai multe camere atunci când deținuții se întorceau de la munca din atelier, ca să servească drept exemplu celor care ar fi încercat să deconspire acțiunea violentă. Rodas povestește că Țurcanu îl
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
crearea unei istorii pe tipar occidental. E un roman teribil al lui Simenon, în care băiatul evreu urât și sărac îl omoară pe vecinul frumos și bogat. După 20 de ani se întâlnesc însă iarăși și vede că l-a desfigurat, dar nu l-a ucis, el este un amărât de recepționar și acela tocmai a cumpărat tot orașul, îl pândește trei zile să îi ceară scuze și, când acela are aerul că nu își mai amintește de unde îl cunoaște, îl
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
victimă nu se mai mișca, dar bandiții tot au mai străpuns trupurile cu baionetele spre a se asigura că nimeni n-a mai rămas în viață. Trupurile celor în agonie se mototoleau pe jos în poze înfiorătoare și cu fețele desfigurate de groază și de sânge. Podeaua devenise alunecoasă, ca la un abator. Aerul era de nesuferit. Totuși Jurowschi a avut sângele rece să fure de la cei morți toate lucrurile prețioase. Era urmat de Voicov care încerca să scoată inelele. În
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
un articol din "Luceafărul" (3/256, 24 ianuarie 1996), în cărțile lui Virgil Ierunca, vom afla cuvinte-cheie: demnitate, suferință, responsabilitate, adevăr, toate în numele României reale (cum ținea autorul să precizeze, de cîte ori era cazul), nu a celei comunizate și desfigurate prin bolșevizare. Un alt cuvînt-cheie, pe care ar trebui să-l adăugăm, este datoria. Virgil Ierunca are o înaltă conștiință a datoriei față de neamul său, de cultura națională, de destinul Țării. Cum afirmă criticul: "nici unul dintre scriitorii români care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
edificii, cu fațadele de sticlă, amintind cartierul parizian La Défense, inclusiv pe Calea Victoriei, unde cam contrastează cu ambianța istorică a străzii. De câțiva ani, se construiește mult, Îndeosebi „turnuri“, și cu predilecție În mijlocul vechilor cartiere, tocmai bine pentru a le desfigura: o mare dezordine urbanistică și prost-gust la discreție. Rămâne doar speranța că această criză de creștere va lua sfârșit În favoarea unor proiecte mai coerente și mai respectuoase față de peisajul urban. Poate va fi frumos acest București al viitorului, va fi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
am simțit cum ceva se înalță, apoi fața ei și-a recâștigat expresivitatea în timp ce mă fixa intens și lacrimile ei au secat odată cu ale mele, iar această nouă expresie era într-un contrast atât de flagrant cu asprimea care o desfigurase înainte ca nemișcarea să pună stăpânire pe încăpere, transportând-o într-un alt loc. Era paralizată, transpusă de ceea ce recunoscusem. Am rămas în genunchi, mâinile noastre înlănțuite. Ne trăgeam unul pe celălalt înăuntru. Un moment firav de contra-viziune, spre confort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
corespundeau „evoluției” evenimentelor, noului „model” sângeros pe cale de afirmare. La scurt timp de la acel episod, care încă mai putea fi circumscris reglărilor de conturi interne, ruso-caucaziene, atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York și Washington au striat amintirile, au desfigurat obrazul umanității întregi. A urmat monstruosul atac din gara Atocha, de la Madrid (11 martie 2004) - un alt loc în care poposiserăm în periplul nostru scriitoricesc. Proiectul însuși al construcției europene, care însoțise ca un nimb simbolic „săgeata” Expresului Literar, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de Biroul Lucrări Publice; cât despre recipientele din plastic, un rău pandemic, ele țin de civilizația supermagazinului. Bitumul și betonul au cel puțin un antidot: rugăciunea. Când, pe litoralul libanez, printre grămezile de gunoaie și de cutii de încălțăminte care desfigurează plajele și faleza, zărești un colțișor de verdeață, în două cazuri din trei, acolo se adăpostește un sanctuar sau o mânăstire. Acolo unde subzistă un petec de vegetație ai șanse să zărești fie scufia unei călugărițe, fie sutana unui călugăr
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]