811 matches
-
fost prescrise Încă de la Începutul căsătoriei pînă la apariția, doisprezece ani mai tîrziu, a primului meu roman. Nici alcool, nici cafea, nici tutun, Îmi spuneau medicii, mai realiști decît duhovnicii care Îmi repetaseră pînă atunci „nici trufie, nici minciună, nici desfrîu“. Foarte nervos din fire, eram predispus la crize de tahicardie. La Roma am fost ispitit să mă apuc iarăși de băut cafea: cum să reziști la aroma unei minunate cafele italienești? De tutun mă lipsesc ușor cînd sînt la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care eu Însumi nu le reciteam fără să tremur! O adevărată coborîre În infern! Cum putusem imagina așa ceva? Ce-ar fi gîndit despre asta Întrunirea Cardinalilor și Arhiepiscopilor, care denunțase deja cu vreo zece ani În urmă complezenta etalare a desfrîului senzual și persiflarea virtuților familiale În filmul francez? Ce-ar gîndi Franz Weyergraf despre acest lucru, el, care disprețuise Întotdeauna cărțile care Îi făceau pe cititori să se bălăcească În noroi, după cum scrisese și mi-o spusese Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mi-am dat seama că bătrânii simțeau nevoia să vorbească între ei despre omul enigmatic din sala cu oglinzi. Discutau despre mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un adevărat desfrâu, în spatele azilului, amenințând să înăbușe într-o zi clădirea, despre pasiunea Hingherului pentru câini, una din acele pasiuni unice care devoră până în măruntaie ( „Pe ăsta, ricana Mopsul, cum nu-i vorbești de câini, îl înghite noaptea”), sau despre ultimele cancanuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
produce pe chipul cadavrelor. O spumă albăstruie Îi Împurpurează buzele, din care iese o voce șuierătoare și gâtuită, ca aceea a unui hidrofob, deoarece când ajunge În faza paroxistică, așa cum bine zice Charcot, această Înspăimântătoare maladie care este satyriasis-ul, pedeapsa desfrâului, imprimă aceleași stigmate ca și turbarea canină. E sfârșitul. Rodin izbucnește Într-un râs lipsit de noimă. Apoi se prăvălește la pământ fără suflare, imagine vie a rigidității cadaverice. Într-o singură clipă a Înnebunit și a murit blestemat. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu cumva s-o faci. Știi, nu e sigură că o să păstreze sarcina. Aha, repetă în mod exasperant Jack. Localul în care o duse și în care se putea bea la ore târzii nu era nici pe departe cuibul de desfrâu la care se aștepta ea. Nici urmă de jocuri de noroc, whisky și femei pierdute. The Feathers era un mic pub de pe una din străduțele lăturalnice din Woodbury, care se putea lăuda cu doar două bărulețe, fiecare nu mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
este un călugăr ortodox eretic, exclus din monahism, mulți simboliști cochetează cu teozofia, ocultismul, ezoterismul, mistica orientală. În România, pe fondul conflictului cultural/ideologic dintre sat (depozitar al tradiției autohtone autentice, necorupte) și oraș (spațiul al nevrozei, al corupției, al desfrîului și al înstrăinării) și al unei tot mai pronunțate aculturări modern-francofile a elitelor culturale, estetismul decadent a fost îmbrățișat de „proletari intelectuali” (Bacovia, Petică, Traian Demetrescu, M. Cruceanu), de clerici eretici (Arghezi, Gala Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
polemizează, dintru început, cu formula raționalist-burgheză a romanului: „În roman, legile fizice și toate constrîngerile naturii nu sînt niciodată înfrînte și deznodămintele se supun logicei de care fantezia basmelor își bate joc cu încîntare. Adorabilă simetrie și ordine în acest desfrîu al imaginației!”. Refuzul „complicațiilor psihologice”, adaugă Vinea, se asociază cu subiecte care ar putea fi ale unor „nuvele moderne”, lipsite însă de „pedantlîcuri psihofizologice” à la Paul Bourget. Apreciind fidelitatea față de tiparul feeriei tradiționale, vizualitatea „lipsită de trucuri literare”, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu adia deloc vântul. La ferestre atârnau jaluzele murdare, iar rogojinile păreau lipicioase din pricina căldurii înăbușitoare. Casa fusese bordel, mai demult, dar de când cu legea împotriva prostituției, s-a transformat în han. Mirosul îndrăgostiților care-și petrecuseră aici nopți de desfrâu părea să mai dăinuie încă în pereți și în ușile glisante pictate cu flori și păsări. Nimeni nu s-a sinchisit să îndepărteze urmele țânțarilor striviți pe pereți. Endō stătea întins și privea în tavan, umezindu-și buzele uscate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tremura din tot corpul. Uitasem motivul secret ce-l mânase să vină cu noi la Cividale, și la început n-am priceput ce vrea să spună; glasul îi era răgușit, adânc tulburat. - Sunt aproape zilele de sânge, de lacrimi și desfrâu. M-am uitat la el mirat, drept care a stăruit: - Prevestirea, visul ce l-am avut înainte de a pleca de la domenii. Ți-aduci aminte? Erai și tu în visul meu, de aceea am vrut să vin cu tine. Acum suntem aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vindec, mi-l Închipuiam pe Ștefan ieșind din Învelișul lui de marasmă precum un vierme de mătase, neperturbat de trecerea timpului, anulându-și Într-o clipă de luciditate programul de autodistrugere pe care și-l declanșase Încă din adolescență, prin desfrâu și alcool. Apoi plonjam cu gândul În structura ascunsă a lumii aceleia abominabile, atârnată de un fir de paianjen În care trăiam, și cotrobăiam În neant după o cale de izbăvire a sufletului meu păcĂtos, care se lăsase Îngreunat Încă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vindec, mi-l închipuiam pe Ștefan ieșind din învelișul lui de marasmă precum un vierme de mătase, neperturbat de trecerea timpului, anulându-și într-o clipă de luciditate programul de autodistrugere pe care și-l declanșase încă din adolescență, prin desfrâu și alcool. Apoi plonjam cu gândul în structura ascunsă a lumii aceleia abominabile, atârnată de un fir de paianjen în care trăiam, și cotrobăiam în neant după o cale de izbăvire a sufletului meu păcătos, care se lăsase îngreunat încă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
căzut un acoperiș peste el, s-a trezit. GÎfîia. Sodoma a fost și pedeapsă, și semn, să știi asta, Thomas! Totul se va repeta aici, peste tot! Dumnezeu veghează, Thomas, nu va cruța nimic! Nu mai există teamă, totul e desfrîu, plăcere! Va veni pîrjol, ia aminte! Așa Îi spunea, tot mai des, Antonia, bunica dinspre tată, parcă tot vroia să se Întîmple așa. O apuca dintr-odată, Thomas trecea cu vederea asta, Antonia era, probabil, pîndită de pierderea judecății, bătrînii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
otrava lui, cînd, fie și pentru a vedea pînă unde a ajuns dezmățul, se uita la filme nepotrivite. Sodoma fusese un fleac. Pe ecranul televizorului, Dumnezeule, ce era! Și mai avea bunica, pentru a și dovedi sieși pînă unde ajunsese desfrîul, tot felul de Înregistrări video, nemaipomenit de scîrboase, cumpărate dintr-un magazin anume, descoperise ea un loc, nu știa că orașul era plin; avea să afle; de atunci, ruga ei către Dumnezeu se tot Întețise. Sodoma fusese o cauterizare, arsese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
iar lui Jesper nu-i mai plăcea aproape nimic, era Împotriva lumii Întregi, aproape că se putea lua de mînă cu Antonia; amîndoi ar fi aprins, din motive diferite, pămîntul, fiecare de la un alt capăt. Antonia pentru că nu mai suporta desfrîul; Jesper, pentru că fusese, era, mințit din toate părțile. Thomas părea descumpănit; Jesper Îl privea lung, În tăcere; avea ceva ostil În uitătură: era, poate, un reproș: Dacă ai fi venit atunci cu mine, În Legiune, nu ne-am fi Înstrăinat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi putut lesne să aibă și el, din curiozitate, o asemenea relație, dar de la Antonia, dumnezeita, rămăsese cu ceva: Orice, nu sodomie! Scrie În Biblie, Thomas! E vocea lui Dumnezeu! Degeaba arsese cîndva cetatea păcatului, odată cu Gomora, alt loc al desfrîului, lucrurile nu se schimbaseră deloc. Dimpotrivă! Păcatul devenea drept, era apărat de lege! Măritatele-Însuratele olandeze, una mamă, una tată pentru Ann, fiica lui, a lui, a lui, de un milion de ori a lui, deloc a lor; o cumpăraseră ca
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de parfum,ilustrate, mănuși, fleacuri de astea... O femeie nu are, propriu-zis, nimic, decât rochiile de pe ea. Și astea încă trebuie să fie de ultima modă. Din pradă luă și Aglae. Purtând mănușile și ciorapii Otiliei, mândră de acest mic desfrâu senil, nu înceta de a ocărî pe fată, din două puncte de vedere: întîi că cumpăra numai lucruri scumpe, ca și când ar fi milionară, al doilea că nu e strângătoare și aruncă obiecte în bună stare. Plictisită de doliu, Otilia, îngenunchind
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l cu vreo croșetă pe undeva. Așa că își înghițise precizarea. - "...Lumea asta nu-i așa... iar cealaltă-i altceva... Lumea asta-i cum o vezi Iar cealaltă-i cum o crezi!..." continua s-o audă, pe hoașcă, băiatul, pradă unui desfrâu liric, chiar și după ce madama trăsese cuverturile peste capetele lor, întinsese păturile, pentru ca nu cumva să-i vadă Dumnezeu ori să-i întrezărească Răposatul. - Să fii bun cu mine, Sinistrate, sufletul meu!... Și-l mai strigase către sfîrșit: Doru!... Doruleț
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de un dialog al florilor despre moarte. Mândria drăcească de a dispune de amărăciune în fața nu importă cărui lucru, de a desfigura banalitatea în vârtejul paradoxului și de-a tulbura liniștea firii în patima contradicției... Nu mai rămâne nimic decât desfrâul minții peste o realitate desfrunzită, o optică sumbră străpungând calmul uitării și pătând orice prospețime. Și atunci, să te miri de ce lebedele - suflete spulberate-n corpuri - îți par chioare (căci nu privesc ele în lături?); de ce un cer senin îți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iubea animalele. Pomponescu simți mizeria gestului de a evoca un om în pragul morții cu anecdote, și de aceea la friptură (grătar eclectic:poulets a la broche, rognons, cotes de porc etc., aduse în piramide, căci lui Gaittany îi plăcea desfrâul vizual), între G. Călinescu înghițituri, se simți dator să atragă atenția că, lăsând gluma la o parte, Conțescu era un bărbat excelent, care trudise din greu ca să-și ajute toată familia, și multă vreme leafa lui fusese grevată de împrumuturi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mult statutul de știință, situația sa în comunitatea științifică rămâne greu de determinat. Mizeria, dezgustul față de o muncă ingrată și disperarea de a nu reuși nici cu multă muncă să-ți faci o soartă plăcută aduc descurajarea, trândăvia, lenea și desfrâul. La ce-mi va folosi să mă spetesc muncind, de vreme ce tot sărac voi rămâne, își spune omul care nu are nici o proprietate, copleșit de impozite, căruia guvernul îi smulge cu cruzime rodul muncii sale. Omul al cărui salariu modest nu
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
constatat că munca aspră, exercițiul continuu al puterilor fizice asigură pentru totdeauna existența unui popor, viitorul și propășirea lui, pe când fuga de plug, ocolirea sarcinilor grele ale muncii aduc și degenerarea musculaturii, dezvoltarea anormală a sistemului nervos, o înclinare spre desfrâu și plăceri, nimicirea gradată a puterilor de reproducțiune, neuropatie și anemie, în fine, stingerea rasei, adesea în condițiile cele mai rușinoase" (M. Eminescu). Unii nu au încredere în muncă, părându-li-se o activitate rezervată neghiobilor, fiind opusul creației. Dacă
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
primele trei povestiri din capodopera boccaccescă sunt grăitoare în acest sens. Decameronul se deschide cu istorisirea sfârșitului lui Ciapelletto, un om deosebit de corupt, care încălcase în viața sa toate principiile creștine, se evidențiase prin cupiditate și violență, prin crime și desfrâu, depășind chiar și legile firii, practicând cămătăria și având un singur imbold - îmbogățirea. Aflat pe patul de moarte, eroul hotărăște să facă un unic gest onorabil, acela de a-i scuti pe cei care îl adăposteau de rușinea publică, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trupești; și nu doar întru cele rânduite de fire, ci chiar și-n desfrânarea sodomiei, fără a cunoaște frâul pocăinței ori al rușinii [...] îi cunoscu pe toți drept lacomi și bețivi, robiți pântecelui ca dobitoacele și fără altă grijă decât desfrâul lor. [...] mai văzu că-s și zgârciți și atât de lacomi de bani, încât vindeau și cumpărau sângele asupriților, chiar și pe cel creștinesc și deopotrivă cu el și lucrurile sfinte, oricare ar fi fost ele”527. Evreul Abraham, la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în baza unei tradiții juridice seculare experimentate de obște și nu se preta să susțină nimănui interesele personale. Se numea „județul cel mare”, când pe ordinea de zi erau de judecat trădarea de neam, tâlhăria cu moarte, crima, mutilările sau desfrâul, și „județul cel mic”, când era vorba despre certuri, fraude, calomnii, furturi sau bătăi. Județul cel mare, în afară de acțiuni penale, era și creator de jurisprudență, deci reorganizator de activități cutumiare și nimeni nu putea influența să judece împotriva conștiinței ei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
primele trei povestiri din capodopera boccaccescă sunt grăitoare în acest sens. Decameronul se deschide cu istorisirea sfârșitului lui Ciapelletto, un om deosebit de corupt, care încălcase în viața sa toate principiile creștine, se evidențiase prin cupiditate și violență, prin crime și desfrâu, depășind chiar și legile firii, practicând cămătăria și având un singur imbold - îmbogățirea. Aflat pe patul de moarte, eroul hotărăște să facă un unic gest onorabil, acela de a-i scuti pe cei care îl adăposteau de rușinea publică, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]