766 matches
-
acolo. Cu toate precauțiile, în ziua următoare, în primele ceasuri ale după-amiezii, întâlniră bagauzii. întâlnirea s-a produs în mijlocul unui platou întins, pe când străbăteau o rariște înconjurată de o centură întunecată de brazi. Când îi văzu ieșind pe neașteptate din desișul de copaci, Audbert se opri cu o smucitură, dar era prea târziu ca să mai schimbe direcția. Cei pe care îi văzu imediat erau trei, toți călare. înaintau încet, strângând în mâini armele: o suliță, o secure, un arc cu săgeata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puțin bătute. — Bine. S-o luăm din loc, atunci. începură coborâșul în șir indian, încă urmând, pentru o bucată bună, cotiturile cărăruii ierboase pe care merseseră până atunci. Apoi marcomanul o apucă pe un traseu ce se afunda într-un desiș de carpeni, iar hunii ținură aproape. Deși copacii nu erau încă acoperiți cu totul de frunze, ramurile lor alcătuiau o boltă naturală, care, pe unele porțiuni de drum, ferea grupul de privirile celor care s-ar fi putut afla prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sale. Așezat cu picioarele încrucișate, cu blana de oaie pe umeri și cu sulița culcată pe coapse, Balamber îl fixă câteva clipe fără să rostească un cuvânt, fără cel mai mic semn de prietenie, apoi își înfipse privirea cercetătoare în desișul copacilor. Cu un suspin, Audbert se ridică, cercetă pentru un moment cerul, străbătut de ghemotoace leneșe de nori albi, iar la urmă se îndreptă către pârâu. își cufundă ușurat mâinile în apa rece și își udă fața; se întoarse apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Audbert nu-și crezu ochilor când văzu că avea de gând să-și aranjeze părul cu un piaptăn de os, uns cu o pomadă. Așteptarea fu destul de lungă, căci Gualfard, anunțat de stolurile de păsări ce se înălțau mereu deasupra desișului, sosi doar când dimineața era bine înaintată. Kayuk, care supraveghea cărarea din rămurișul înalt al unui stejar, sări pe dată ca o pisică și se repezi să-și anunțe prietenii. Din precauție, burgundul își trimise înainte doi tovarăși, iar aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sosește imediat. Bărbatul făcu un semn către tovarășul său, iar acesta, întorcându-și calul, se răsuci către liziera pădurii, după care, vorbind cu cineva aflat în așteptare pe cărăruie, făcu o mișcare largă cu mâna. Imediat, de după ultimii lăstari ai desișului, răsună un tropot de copite și, câteva clipe mai târziu, un grup de călăreți își făcură apariția în goană, în luminiș. Audbert nu-l cunoscuse niciodată până atunci pe Gualfard cel Violent; totuși, după câte îi povestiseră în mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dintre cei cinci bărbați dispăruse. După câte se părea, tratativele se încheiaseră cu bine. 9 Obosit să tot stea, Audbert întrebă: — De fapt, acum ce mai așteptăm? Khaba îi răspunse sec: — Taci din gură și nu te mișca. Ascuns în spatele desișului de copaci, marcomanul supraveghea cu teamă drumul de care aflat ceva mai jos - nimic altceva decât o cărare ceva mai largă și prăfoasă - ce șerpuia în fundul văii. Când și când, însă, îi privea cu neîncredere pe Khaba și Odolgan, aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pădure! o auzi strigând. Tânărul desluși cu greu capătul unei cărări strâmte printre carpeni. Cu o sforțare supraomenească, trase violent de frâul lui Rutilan, apoi, îmboldindu-l cu furie, îl îndreptă în acea direcție, aruncându-se cu capul înainte în desiș. Nu mai înțelegea nimic; durerile cauzate de săgeată continuau să-l sfâșie la fiecare mișcare, crengile îi biciuiau fața, strânsoarea Fredianei i se părea că e gata să-l sufoce. După aceea, calul se afundă într-o adâncitură, iar Waltan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Primul său gând fu să-l ajungă pe Rutilan și să-l țină, pentru a nu-i da de gol. Ascunsă printre copaci, mângâind botul animalului ca să-l liniștească, privi ceata urmăritorilor cum trecea în galop. Iuți ca vântul, săgetară desișul și dispărură după prima cotitură a drumului, lăsând în urmă un nor de praf și ecourile tropotelor. Burțile cailor lor aproape că atingeau în goană pământul - și aveau să mai alerge așa o bucată: încă nu-și dăduseră seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trezi la marginea pădurii. Nimeni nu-i dădea atenție. N-ar mai fi avut o ocazie ca asta. Hotărât să încerce totul cu orice preț, dispăru printre arbuști, după care, întorcând asasinilor spatele, o porni într-o goană disperată prin desiș. între timp, conflictul se stinsese. Geremar căuta acum să-l liniștească pe Balamber: Haide! Dacă într-adevăr l-ai rănit, băiatul ăla n-o să poată ajunge prea departe. Și pe urmă, o are cu el pe soră-sa, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
soră-sa, care nu face decât să-l încurce. Sunt sigur că... Fără măcar să-l privească, Balamber îi spuse lui Gualfard: — Acum singurul lucru pe care-l mai putem face e să ne despărțim în grupuri și să cercetăm fiecare desiș de pe aici. Și încă în mare grabă, ziua e pe sfârșite și se văd limpede semne de ploaie. Sigur, fu de acord burgundul, acum e tot cea mai putem face. — O să-i căutăm și noi. Dă-mi doi oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sânge pe frunziș. Nu după mult, ajunseră la malul unui torent aproape secat. Războinicul ce mergea înaintea grupului se numea Rutger. Un om tăcut, cu înfățișare respingătoare, spre patruzeci de ani, nu prea încântat de sarcina lui. Când ieșiră din desiș, își opri calul, care avea deja copitele din spate în apă, și așteptă să sosească Balamber. îi aruncă apoi o privire întrebătoare: — Mergem înainte? — Bineînțeles. Traversară repede torentul și continuară prin pădure, urcând valea. Nori negri se strânseseră între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în urechile calului și îl lansă, la rândul său, în galop, ajungându-i repede din urmă pe războinicii burgunzi. Sosiră la un pâlc de arbuști., iar Geremar, nepăsător față de tufele ce zgâriau picioarele cailor, se aruncă pur și simplu în desiș. înconjurând fiecare în felul său punctele unde era vegetația cea mai deasă, războinicii, unul după altul, ieșiră la lumină, pentru a se găsi în fața văii largi ce adăpostea lacul înconjurat de lanțuri de munți, și, după o altă coborâre scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Acela se întoarse către un pâlc de plopi, aflat la o distanță de o sută de pași de drum. Acolo, printre primii copaci, se intuiau siluetele câtorva iliri călări, ce păreau să caute ceva sau pe cineva. — E acolo, în desiș. Au prins pe cineva la catâri. Venise, între timp, heraldul, ce ținea stindardul roșu al lui Gundovek, împreună cu cei doi însoțitori; toți trei îi urmăreau cu curiozitate pe romani, căutând să-și facă o idee despre ce se întâmpla. Indispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se deschideau în pereții stâncoși ori la satele de păstori. Văile laterale care dădeau în valea cea mare mișunau de refugiați; un ochi atent, parcurgând pantele munților din față, ar fi putut distinge ici și colo, în micile poieni dintre desișurile de brazi, zeci de siluete minuscule târându-se cu încetineală către înălțimi, cu speranța că acolo caii hunilor nu puteau ajunge. Chilperic întinse mâna către acel tablou dezolant și îi spuse romanului: — Ai zis că voiai să te convingi. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din escorta sa și arcașii pe care-i primise de la Chilpericus, majoritatea dintre ei țărani obișnuiți din totdeauna să tragă cu arcul. Ilirii urmau să-i protejeze dacă atacatorii s-ar fi apropiat prea mult. îi ascunse pe toți în desișul ce îmbrăca panta domoală a văii, la o sută de pași mai în față de locul în care, pe două rânduri, se alinia cavaleria burgundă. Trecând prin fața lor, hunii și-ar fi expus partea neapărată de scut și astfel ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mută, care însă nu fu răsplătită nici cu cea mai mică atenție. Zgomotul unor pași răsună pe dalele curții; scrâșnetul greoi al unor roți de căruță, apoi strigătele mai îndepărtate, venind din ulița ce cobora de la sihăstrie în vale, tăind desișul de brazi; în sfârșit, ecoul unor voci bărbătești, tot mai numeroase, care sporovăiau cu glas scăzut, temătoare, la câțiva pași de poarta închisă. Era limpede că veniseră niște oameni la mănăstire, iar când afară se lăsă brusc tăcerea, călugării înțeleseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-o stâncă uriașă de ardezie, de unde domina valea îngustă de dedesubt și torentul vijelios ce curgea pe fundul ei, pe lângă care șerpuia un drumeag bătătorit. Un loc izolat, așadar, înconjurat amenințător de munții Jura, ale căror coaste, îmbrăcate în desișuri de conifere și mesteceni, coborau în vale aici în pante line, mai încolo povârnite, abrupte și neliniștitoare. în cerul cutreierat de vânturi al Sapaudiei, nori mari se vălătuceau continuu, încet și maiestuos, deasupra acelei văi uitate de lume. Aerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jur împrejur. Mulți dintre burgunzii ce scăpaseră în luptă se amestecaseră, probabil, cu localnicii fugari din vale, alții căutau, cu siguranță, să ajungă la Noviodunum; trupurile tovarășilor lor mai puțin norocoși zăceau risipite cu sutele prin noroiul vadului sau prin desișurile dimprejur; altele se mai aflau, totuși, pe ulițele acelui sătuc amărât. Victoria, cu toate acestea, nu o obținuseră fără să plătească un preț și în seara aceea aveau să fie multe focuri aprinse care să încredințeze spiritelor vântului trupurile luptătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de sus! Izbucni într-un râs isteric: — Ba chiar ei mai mult decât toți! Mai mult decât toți, da! Pronunțând aceste cuvinte, privise înspre munți, ale căror culmi erau ascunse vederii de nori joși, plumburii, ce se întindeau leneș deasupra desișurilor de brazi. Zeci de războinici se apropiaseră, între timp, pe cai, iar acum, strânși cu toții în jurul său, ascultau cu mare atenție ce spunea el. Pe fețele lor dure se puteau citi felurite expresii - de la batjocură la frica superstițioasă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stârpești cu sabia pe păcătoșii ăia. Pradă bogată! Da, pradă bogată: aur și bijuterii. Ce nu o să găsești aici, precis au ascuns pe drum. Știu asta, i-am auzit pe mulți dintre ei când spuneau că au ascuns totul în desișurile din jurul satului. Trebuie doar să-i faci să vorbească... Și pe urmă, fecioarele... copile frumoase care... Izbindu-l cu piciorul în față, Balamber îl trimise încă o dată în praful drumului. Nemaiputând să-l suporte, îi spuse aspru lui Khaba: — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
auzi un strigăt: — Haideți Haideți! Ajunge. Să plecăm de-aici, Luați răniții. Pe cai! în câteva clipe, burgunzii și galoromanii ce luptau alături de ei întoarseră spatele dușmanului și o luară la goană printre corturile răvășite ori încolțite de flăcări, spre desișuri. Curând, trecură de lizieră și fură înghițiți de întunericul pădurii. Sebastianus era cu ei. 35 Suflând greu, Balamber ajunse în incinta unde stăteau caii. înaintea lui, dușmanul fugea spre desișul neguros, dar de jur împrejur locul era presărat cu morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la goană printre corturile răvășite ori încolțite de flăcări, spre desișuri. Curând, trecură de lizieră și fură înghițiți de întunericul pădurii. Sebastianus era cu ei. 35 Suflând greu, Balamber ajunse în incinta unde stăteau caii. înaintea lui, dușmanul fugea spre desișul neguros, dar de jur împrejur locul era presărat cu morți și răniți. în ecourile incendiului, privirea sa reuși să pătrundă înăuntrul îngrăditurii și să constate efectul cel mai important al incursiunii: în noroiul podelei agonizau, cu nechezaturi înfiorătoare și răgușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se îndepărtau deja, pe două șiruri, în lungul unei cărări ce se pierdea printre copaci, iar mulți dintre prizonierii eliberați, neștiind ce să facă, se amestecau cu ei, căutând protecție, ori îi urmau pe jos. Cei mai mulți, însă, se răspândeau prin desișurile dimprejur. Luminișul se golea repede. Maliban primi de la unul din cei câțiva soldați burgunzi ce rămăseseră doi cai mongoli, mărunți și spătoși - firește, fără șa. Unul dintre ei însă purta un căpăstru făcut din sfori lungi, iar Maliban i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
straniu cortegiu de războinici și civil fugari se înșira cu pas susținut, stârnind un foșnet continuu. Mici luminișuri lucind în verdele crud al ierbii se deschideau pe neașteptate, însă coloana le traversa aproape gonind ca să se arunce de îndată în desișul pădurii. Traseul era atât de întortocheat și coloana atât de destrămată, încât Sebastianus nu găsea deloc ocazia să o vadă în toată lungimea sa. întrebă un burgund care era consistența detașamentului îndrăzneților războinici cărora le datora libertatea și află astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-te ca un bărbat; mai mult, îți datorez viața. Cine te-a învățat să folosești sabia? Tatăl meu, dar mai ales Ricarius, maestrul lui de arme. A murit odată cu el. Lăsând în spate lacul, se afundară din nou în întunecimea desișului, unde terenul se dovedea tot mai anevoios de parcurs. Sebastianus îi ceru vești despre Chilperic. — E rănit, dar în afară de orice pericol. Soldații săi l-au dus la Genava. — Și tu? După cât se pare, preferi să ataci, mai degrabă decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]