580 matches
-
însă și o variantă cu o (volcan), preluată din franceză (fr. volcan). La fixarea definitivă a variantei cu u au contribuit, probabil, legătura cu numele mitologic (Vulcanus) și forma germană (Vulkan). Interesante sunt și oscilațiile în stabilirea genului și a desinenței de plural: în secolul al XIX-lea, substantivul vulcan era adesea neutru, oscilând între pluralul în -e (vulcane) și cel (mai rar) în -uri (vulcanuri): „vulcanele ce se află în fundul mărei" (Teodor Stamati, Fizica elementară, 1849); „un număr mare de
„Munte focovărsătoriu“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6358_a_7683]
-
fi avut; - viitor: voi fi, vei fi; - verb + FI: pot fi, poți fi, să poată fi, să poți fi, vei putea fi. De asemenea, substantivele masculine cu rădăcina terminată în -i au la plural nearticulat -ii (i din rădăcină + i desinența de plural) și la plural articulat -iii: copil - copii - copiii. Copiii învață cu drag la limba română (primul i face parte din rădăcină, al doilea i este desinență de plural, iar al treilea i este articol hotărât). Structura „Aveți detalii
Școala se mută pe Facebook: ora de gramatică by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/78467_a_79792]
-
terminată în -i au la plural nearticulat -ii (i din rădăcină + i desinența de plural) și la plural articulat -iii: copil - copii - copiii. Copiii învață cu drag la limba română (primul i face parte din rădăcină, al doilea i este desinență de plural, iar al treilea i este articol hotărât). Structura „Aveți detalii în atașament” se regăsește în aproape toate mail-urile. Există o problemă totuși: atașament înseamnă „afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau ceva. - Din fr. attachement.” Așa că dacă nu
Școala se mută pe Facebook: ora de gramatică by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/78467_a_79792]
-
frecventa folosire la plural a termenului, poate și de o anume familiarizare cu numeroasele nume proprii italienești terminate în -i. De altfel, exemplele din internet arată că această confuzie se produce și în franceză și spaniolă (limbi în care, totuși, desinența de plural nu este -i, ca în română și italiană). Oscilațiile morfologice nu reduc însă productivitatea derivațională a termenului: dimpotrivă, pot fi identificate mai multe formații din categoria, adesea efemeră, care însoțește orice cuvînt la modă. Cea mai firească (și
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
vreme, hostess: nume de profesie feminină, la care se constată (ca și la mai cunoscutele miss sau top-model) dificultatea de adaptare morfologică din cauza finalei consonantice, imposibile în română pentru feminine. Contradicția persistă: forma hostessuri, adaptată ca substantiv neutru, marcată de desinența de plural -uri, este asociată cu o semnificație tipică femininelor ( nume de profesie feminină). Mai mult: se reface un masculin hoster prin analogie cu numeroasele împrumuturi sau derivate în care -er apare ca sufix de agent pentru persoane de sex
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
Rodica Zafiu Cum bine se știe, în română contemporană formele de vocativ marcate, cu desinențe specifice, caracterizează oralitatea populară și familiară. Caracteristicile stilistice și conotațiile sociolingvistice ale acestor forme le fac apte să creeze anumite contraste intenționate, devenind chiar o sursă de umor. În "Academia Cațavencu" (AC), de pildă, textele caricaturilor și ale fotografiilor (adesea
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
trecere în revistă a strategiilor lingvistice din publicistica actuala. S-ar putea urmări, în întrebuințarea marcată a vocativului, mai multe trepte de deviere față de uz. Apar, mai întîi, vocative de la prenume curente, absolut firești în limbajul colocvial, pentru care selectarea desinenței -e sau -ule depinde de terminația numelui - în consoana sau în -u: Emile, Tudore, Răzvane, Victore - dar Radule. În contextul publicisticii umoristice, singura deviere pe care o aduc aceste vocative este de natură extralingvistica sau cel mult sociolingvistica: ilustrînd adresarea
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
persoana în cauză sau nu, în ultimul caz surpriză fiind mai mare - sau a unor prenume care sînt modificate în măsura mai mare, datorită alternantelor fonetice: "Mai Miroane", "nea Miroane" (AC 2, 1999, 9). Și mai marcată e folosirea cu desinențe specifice a unor nume moderne, împrumuturi relativ recente, pentru care uzul actual preferă formă de vocativ identică cu nominativul: "Eu am invatat carte, Oliviule" (AC 23, 1999, 2); "Băi, Ovidiule" (AC 52, 1998, 15). Ultima treaptă a inovației este folosirea
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
carte, Oliviule" (AC 23, 1999, 2); "Băi, Ovidiule" (AC 52, 1998, 15). Ultima treaptă a inovației este folosirea vocativului pentru prenumele străine, ale unor persoane publice din alte țari: "Slobodane, fă-te-ncoa" (AC 12, 1999, 8). Vocativul marcat prin desinența al numelor de familie are conotații sociolingvistice speciale: o familiaritate mai puțin cordiala, bazată pe raporturi predominant oficiale (între colegi, camarazi), adesea chiar ierarhice, în adresarea unui superior către un inferior. Selecția desinențelor se face și în acest caz în funcție de
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
AC 12, 1999, 8). Vocativul marcat prin desinența al numelor de familie are conotații sociolingvistice speciale: o familiaritate mai puțin cordiala, bazată pe raporturi predominant oficiale (între colegi, camarazi), adesea chiar ierarhice, în adresarea unui superior către un inferior. Selecția desinențelor se face și în acest caz în funcție de terminația numelui, legătura dintre -escu și -(u)le fiind practic obligatorie: "Nea Voiculescule" (AC 1, 1999, 3); Băsescule. Aceeași terminație e selectata de numele în -oiu și de obicei și de cele în
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
1, 1999, 3); Băsescule. Aceeași terminație e selectata de numele în -oiu și de obicei și de cele în -asu: "Spiroiule, sînt foarte dezamăgit" (AC 22, 1999, 3); "Să trăiești, Erbasule" (AC 21, 1999, 9); numele în -eanu preferă însă desinența -e: "Bercene, nu stiu daca rezistăm" (AC 2, 1999, 8). Numele în -a sau -ea rămîn invariabile, ca marca de vocativ putînd funcționa interjecția de adresare: "Băi Boda" (AC 2, 1999, 11), "Băi Coșea" (AC 20, 1999, 3). În cîteva
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
-a sau -ea rămîn invariabile, ca marca de vocativ putînd funcționa interjecția de adresare: "Băi Boda" (AC 2, 1999, 11), "Băi Coșea" (AC 20, 1999, 3). În cîteva cazuri mai speciale, contrastul cu uzul e maxim: de pildă, în atașarea desinenței la un supranume rar, de forma atipica: "Nea Quintuse, e nasol..." (AC 23, 1999, 4). Ar putea fi amintite aici și combinațiile hibride, între o interjecție de adresare de origine turcă și un nume maghiar: "bre Laszlo" (AC 2, 1999
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
cu o minimală transpunere fonetică. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM) nu îl cuprinde (încă), dar îi stabilește implicit regulile de scriere: pentru că finala e pronunțabilă ca atare în română, cuvântului nu trebuie să i se marcheze prin cratimă adăugarea desinențelor și a articolelor. Dată fiind noutatea sa, mulți dintre cei care îl folosesc în scris recurg totuși la cratimă (tag-ul, tag-uri). Nu mă voi referi aici, desigur, la sensurile pur informatice (cât se poate de tehnice, riguroase) ale termenului tag
Taguri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7409_a_8734]
-
al formulării de propuneri și ipoteze. De fapt, orice conjunctiv nesubordonat pare să-și găsească un suport în interjecția tipică a interacțiunii. În textele cercetate, apar aproape exclusiv hai și haideți; forma haideți, care a primit, prin analogie cu verbul, desinența de plural, este folosită pentru mai mulți destinatari, dar mai ales asociată adresării politicoase prin plural (,Haideți să facem un pariu, doamnă" - în transcrierea emisiunii Mașina de tocat, din 9.12.2003). Mai rar apare forma haide, care pare să
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
Rodica Zafiu Sendința de extindere a desinenței de plural -uri de la substantivele neutre la cele feminine este o caracteristică a românei actuale. Fenomenul a fost descris de mult: Iorgu Iordan, în Limba română actuală. O gramatică a greșelilor (ed. a II-a, 1948, p. 65-67), îl explica
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
-e sau în -i: mărfuri, treburi, lipsuri sînt singurele forme de plural recomandate în DOOM pentru cuvintele marfă, treabă, lipsă (față de mărfi, trebi, lipse din limba mai veche); pentru vreme, sînt acceptate ambele plurale, vremuri și vremi. Existența femininelor cu desinența de plural -uri a complicat descrierea sistemului morfologic românesc: a făcut să apară, în inventarele structurale ale flexiunii substantivului, clasa femininelor cu trei forme: treabă - (unei) trebi - (niște) treburi. Desinența atipică nu tulbură însă doar descrierile formale; ea are și
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
sînt acceptate ambele plurale, vremuri și vremi. Existența femininelor cu desinența de plural -uri a complicat descrierea sistemului morfologic românesc: a făcut să apară, în inventarele structurale ale flexiunii substantivului, clasa femininelor cu trei forme: treabă - (unei) trebi - (niște) treburi. Desinența atipică nu tulbură însă doar descrierile formale; ea are și consecințe teoretice: de pildă, le permite unor lingviști să considere că neutrul nu are în română mărci proprii, pentru că singura formă individualizatoare pe care și-o formase (desinența -uri) a
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
niște) treburi. Desinența atipică nu tulbură însă doar descrierile formale; ea are și consecințe teoretice: de pildă, le permite unor lingviști să considere că neutrul nu are în română mărci proprii, pentru că singura formă individualizatoare pe care și-o formase (desinența -uri) a fost preluată și de feminine; ceea ce devine chiar un argument pentru teza inexistenței unui autentic neutru în română. Același fenomen poate fi însă folosit ca argument pentru a susține (cum face Graur, în cartea citată) întărirea neutrului în
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
chiar un argument pentru teza inexistenței unui autentic neutru în română. Același fenomen poate fi însă folosit ca argument pentru a susține (cum face Graur, în cartea citată) întărirea neutrului în româna actuală. La înțelegerea faptelor contribuie și observația că desinența de plural -uri este foarte folosită, funcționalitatea sa fiind vizibilă mai ales în adaptarea împrumuturilor recente (softuri, desktopuri, topicuri etc.). Oricum, extinderea lui -uri confirmă încă o dată legătura existentă între neutru și feminin (care au desinențe comune și impun la
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
contribuie și observația că desinența de plural -uri este foarte folosită, funcționalitatea sa fiind vizibilă mai ales în adaptarea împrumuturilor recente (softuri, desktopuri, topicuri etc.). Oricum, extinderea lui -uri confirmă încă o dată legătura existentă între neutru și feminin (care au desinențe comune și impun la plural același acord al adjectivului: case / dealuri frumoase; în plus, valoarea neutru-rezumativă este exprimată în română prin forme pronominale de feminin: "am spus-o"; "asta e!"). În explicații, accentul a căzut adesea pe situația în care
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
case / dealuri frumoase; în plus, valoarea neutru-rezumativă este exprimată în română prin forme pronominale de feminin: "am spus-o"; "asta e!"). În explicații, accentul a căzut adesea pe situația în care nume de materie și-au format un plural cu ajutorul desinenței de neutru, pentru a desemna sortimente sau ipostaze concrete: cărnuri, mătăsuri etc. E firesc ca extinderea să se producă mai ușor la substantivele feminine care nu au un plural sau au unul (în -i sau -e) mai puțin folosit. Destul de
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
O mulțime de exemple ilustrează interpretarea unui plural străin ca singular (eschimos, incas), ceea ce a dus la formarea unui nou plural, românesc (eschimoși, incași) și chiar la refacerea unui nou singular (incaș). Alte studii din domeniul nominal se ocupă de desinența -uri extinsă asupra substantivelor feminine (dulcețuri, mătăsuri), de genitivul complement al unui adjectiv (mai înțelegător al rosturilor), de funcțiile sintactice ale vocativului. O serie de articole privesc pronumele, în română și în celelalte limbi romanice; esențiale sînt observațiile asupra flexiunii
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
pronumelor atît și atare, pentru care se propune trecerea de la nehotărîte la demonstrative. În comentariile asupra flexiunii verbale, domină considerațiile istorice: privind vechimea și răspîndirea formelor de perfect simplu cu -ră- la singular (el cîntară), ca și a celor cu desinența -i la persoana a II-a singular (tu cîntasei); folosirea condiționalului cu valoare de trecut în textele vechi, mai ales în traduceri, sub influență cultă; originea formelor de imperativ negativ nu du, nu fă, nu zi; utilizarea gerunziului adjectivizat (șovăindă
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
2000.ro); "preparînd (...) aproape 1000 de pizza care s-au vîndut ca pîinea caldă" (EZ 2486, 2000, 12), ca un fel de nume de materie: "peste 300 de feluri de pizza" (EZ 2486, 2000, 12). Invariabilitatea e însă doar aparentă: desinența specifică de plural apare, inevitabil, dacă e nevoie de o formă articulată: pizzele ("Toate pizzele sunt proaspăt pregătite", pizzahut.ro). La fel de inevitabilă e forma de genitiv-dativ: "Istoria producerii pizzei începe în antichitate" (magicland.ro). Oricum, cuvîntul pizza are deja o
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
unele dintre voi probabil că s-au săturat de căte modele de stick-uri au văzut prin magazine” (hotcity.ro, 29.12.2009). În exemplele de mai sus nu se ține seama de indicațiile normative din DOOM, conform cărora articolul și desinența de plural se atașează direct, fără cratima, atunci când finală cuvântului se pronunță după regulile ortografiei și ale ortoepiei românești. În acest caz, întreg cuvântul este perfect asimilabil, lipsit de probleme de pronunție; de altfel, stick este deja intrat în română
Bastonaș, cheie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6548_a_7873]