3,459 matches
-
Nu era destul de convins că făcuse tot ce-i stătuse În putință ca s-o găsească pe fată În Subotica. — Vin, spuse omul. Pe drumul dinspre gară alerga cineva. La Început trecu pe lângă ei, În ninsoarea purtată de vânt. Apoi deslușiră un bărbat care o cârmea ba Încoace, ba Încolo. Ajunse la ei cu o repeziciune surprinzătoare. Scund și grăsuliu, el se Încleștă de ușă ca să urce. — Ce se Întâmplă? Îl Întrebă Myatt. Omul Împroșcă puțin cu scuipat În timp ce vorbi: — Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de plajă pe podea și lăsându-mă să cad pe o canapea adâncă, În timp ce Lauren se ghemuia În balansoarul din Împletitură de nuiele. În mijlocul camerei creștea, până la tavan, uriașul trunchi roșu al unui bătrân și răsucit cactus. De unde stăteam, puteam desluși silueta cuiva care făcea plajă pe terasa casei de vizavi. Aceea este verișoara mea, Tinsley Bellangere, mi-a spus Lauren, privind chiorâș. Nu-mi vine să cred că stă acolo așa - când e atât de periculos pe căldura asta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
alături, i se așterne pe față, maturizînd-o brusc, dăltuind-o în contururi sigure, dînd viață privirii ce se furișează tot mai des, aproape fățiș, spre dreapta, unde actorul, absorbit, își îndeasă cu interes rîndurile scrise mai aproape de ochi, să le deslușească. Valuri tot mai dese de fulgi lovesc ferestrele cursei, întunecîndu-i interiorul, unde, la căldură, gîdilați de vocea monotonă a celui de la radio, pasagerii moțăie. Chiar și cei doi gemeni, fascinați de fulgii mari, veniți spre ei în viteză, opriți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spiritual, de comerciant de morală. Pentru că exact asta era Dave 2. Era tipul care sună la ușă, zâmbind, gata să vândă un pont cumpărătorului indecis. Era genul universal. Putea fi situat fără probleme oricând și oriunde - îmbrăcat în togă și deslușind celorlalți simbolistica peștelui, strălucitor într-o redingotă rotunjită la guler, cu catehismul marxist în mână, trâmbițând sofismele materialismului dialectic. Dar, dat fiind nivelul la care ajusese Dave 2, alcoolismul său cronic îi servise pe post de pașaport pentru intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
conștiincios“. Asta însemna că parcursese cel puțin o treime din drumul spre beatificare. Bărbații conștiincioși (și femeile conștiincioase, de altfel) aud adesea o șoaptă tainică în urechi când ajung la starea aceasta cvasi-religioasă. Dacă se concentrează, aproape că reușesc să deslușească și cuvintele „O, e un sfânt“ rostite iar și iar. Alan Margoulies era un medic generalist căruia chiar îi păsa de pacienții săi. Ascensiunea lui profesională fusese suficient de rapidă pentru a ține în frâu cinismul și alienarea asociate artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Mini Cooper trecu dealul și o porni în jos spre Archway Roundabout. În crăpăturile chederelor se vedeau urme de mucegai. Podul Sinucigașilor, arcuindu-se deasupra capului său, ignora cerul și se agăța de pământul londonez în care era înfipt. Bull deslușea acoperișul în formă de piramidă al centrului medical ridicându-se din marea de terase victoriene care se deschidea în fața lui și sub el. 2 Primele impresii — ’ Neața, spuse Margoulies către Bull și recepționeră. — ’ Neața, veni răspunsul celor doi. Margoulies se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Șchiopu Bărbosu și când în urechile noastre au sosit, odată cu apa, cuvintele „vagabonzi și golani blestemați“, am înțeles că ceea ce puneam eu pe seama unei senzații era adevărul gol-goluț: crucea era un fel de oglindă de avertizare în care viitorul se deslușea, uneori, ântr-un roșu aprins. În ziua aceea, pentru că Radu era ud fleașcă și, în plus față de mine, găsise de cuviință să plângă ca un disperat, n-am mai apucat să-i comunic acea descoperire uimitoare. A trebuit să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
3. când multe, multe chipuri sunt aplecate asupra ta, când auzi voci îngrijorate și când simți răceala pardoselii întinsă în tot spatele, observi mai clar ca niciodată pâlpâielile becului din tavan. Nu știi cine sunt oamenii care te privesc, nu deslușești ce spun, nu înțelegi de ce ești lungit pe mozaicul înghețat, dar constați cu uluire că filamentul becului, la nivelul zecimilor de secundă, își schimbă culoarea. Pe fondul acela de încântare, gata să le împărtășești și celorlalți descoperirea ta, intri într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
asta foarte des. Și totuși, imaginea pe care am păstrat-o despre mama În aceste momente, În afară de gabaritul ei enorm, e doar o ceață informă. Mijesc bine ochii, Îmi scot telescopul, focalizez, apoi focalizez din nou - și nu reușesc să deslușesc aproape nimic. CÎnd mă gîndesc la această perioadă petrecută alături de mama, nu-mi vin În minte decît cuvinte. Mă concentrez atît de tare că mai am un pic și leșin, și tot nu reușesc să pescuiesc nimic În oceanul amintirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
părut ca de catifea sub tălpile mele. M-am tîrÎt pînă la marginea Balonului și m-am uitat În jos. Stătea la birou și citea ziarul, de parcă nu s-ar fi Întîmplat nimic. Acum, uitîndu-mă la țeasta lui golașă, am deslușit cu ușurință umflăturile sinistre pe care le ascundea cu viclenie dincolo de cununa de păr cîrlionțat de la ceafă, stil călugăr. Aș fi putut, cu mare ușurință, să desprind firul care ținea lampa și s-o las să-i cadă cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
murmura și fredona. Fredonatul era monoton și strident, iar murmurul era doar un murmur sau poate un simplu tărăgănat. Suna ca și cum cineva ar fi rostit rugăciuni Într-o odaie Îndepărtată - emana o aură de Înțelesuri și totuși era imposibil să deslușești fie și un singur cuvînt. Murmura chiar și cînd nu stătea la masă și scria. De fapt, În afară de cazul În care vorbea efectiv cu cineva, murmura tot timpul. M-am gîndit că probabil Își scrie cărțile În cap, așa cum fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să audă vocea tremurătoare a unei cucoane din genul celor ce-și folosesc timpul liber pictînd acuarele. — Ia loc, te rog, fă-mi o cruce În palmă cu o monedă de argint. — E atît de Întuneric! Dar acum Începea să deslușească prin Întunericul din cort: da, femeia purta o Îmbrăcăminte țărănească, iar pe cap avea o pălărie enormă, de sub care Îi cădea pe umeri un fel de văl. Scoțînd din buzunar o jumătate de coroană, trase cu ea o cruce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
A-2? Dar se liniști curînd, spunîndu-și că totul e cît se poate de normal, singurul element anormal fiind el Însuși. Secretara voluntară i se adresă, din pragul ușii: — Poftiți, vă rog. Trecînd pe lîngă mașina de scris, Rowe putu desluși următoarele cuvinte dintr-o scrisoare Începută: „Distinsa lady Cradbrooke Îi mulțumește doamnei J.A. Smythe-Philipps pentru amabila donație, În ceai și făină...“ Apoi intră În cealaltă Încăpere. Loviturile soartei Îl găseau Întotdeauna nepregătit pe Rowe: dragostea poate fi desăvîrșită numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În zilele noastre trebuie, totuși, să fii pregătit să Întîlnești criminali pe toate drumurile. Ei spun că au un ideal. Ba chiar pretind că o crimă ar fi fapta cea mai caritabilă! Rowe Îi aruncă repede o privire, dar nu desluși nici o aluzie personală În ochii spălăciți ai tînărului teoretician. — Vorbești de nemți? Îl Întrebă Rowe. — Da, dacă vrei, de nemți. Mai bine zis de naziști. De fasciști. De roșii, de albi... În clipa aceea, sună telefonul de pe biroul domnișoarei Hilfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o peșteră plină de ecouri. După o scurtă pauză, acul gramofonului fu mutat Înapoi și melodia Începu iarăși să se reverse În Încăpere. Aceleași valuri se spărgeau În aceeași peșteră, cu o monotonie exasperantă. Pe fondul acestei muzici, urechea lui desluși răsuflările celor din jur, trădînd teama unora și emoția Încordată a altora. Domnișoara Pantil avea un fel ciudat de a respira, cu un șuier uscat, pe cînd răsuflarea domnului Cost era egală și grea, dar nu atît de grea precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
abandonîndu-și clientul, se purta, pentru prima oară În viață, ca un adevărat cetățean. Între timp, un inspector de poliție care Încerca zadarnic să se ascundă după un ziar se postase la intrarea magazinului. Ziarul era Daily Mirror, iar Rowe putu desluși, privind peste umăr, un desen umoristic care ocupa aproape Întreaga pagină. La una dintre ferestrele imobilului de peste drum apăru brusc fața domnului Rennit - o figură speriată care se retrase numaidecît. Pendula din sala de licitații indica zece fără cinci. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fundul murdar: Încăperea asta era fundul murdar al elegantului și cochetului sanatoriu. Peste tot mirosea a tutun prost, iar În așternut se vedeau firimituri, ca și cum Poole ar fi mîncat În pat. Digby privi lung firimiturile, copleșit de tristețe, În care deslușea o vagă neliniște, o teamă de primejdii necunoscute și un fel de deziluzie, ca aceea Încercată În copilărie cînd asista la vreo partidă de crichet prost jucată, cînd nu-l Întîmpina nimeni acasă În vacanța de primăvară sau cînd aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că n-ai să-ți amintești niciodată... Rowe Își aduse aminte de un șobolan mort și de un polițist, apoi de o sală de tribunal ticsită de oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat, dar Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp. Simțea nevoia să le strige: „N-am nevoie de mila voastră! Mila e crudă. Ea distruge totul. Dragostea Însăși e În pericol, cînd mila dă tîrcoale În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dinainte de tăcerea condamnabilă a jurnaliștilor din TVR. Mai trebuie adăugat și faptul că manipularea opiniei publice rămâne încă o practică nesănătoasă și profund antidemocratică. Politica întreagă a devenit în opinia cetățenilor onești un domeniu tot mai corupt și greu de deslușit. De aceea, societatea civilă prin ONG-uri trebuie să vină în sprijinul alegătorilor și chiar să apeleze la conștiința civică a tuturor insistând asupra importanței acordării voturilor ca exercițiu democratic: Ca să votezi trebuie să înțelegi. Ca să înțelegi ai nevoie de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un loc bun să te întinzi ca să privești cerul aici, nici ziua, nici noaptea. Ascultați-mă pe mine, care mă pricep. În dialog se cască goluri între o replică și alta, ca golurile dintre treptele de fier. — Vă pricepeți să deslușiți cerul? De ce? Sunteți astronom? — Nu, un alt fel de observator. Și-i arăt gulerul uniformei, petlițele de artilerist: Zile întregi sub bombardamente, privind cum zboară șrapnelele. Privirea ei trece de la petlițe la epoleții pe care nu-i am, apoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe coridor. Chiar la ușa de la intrare, ținând-o larg deschisă pentru a lăsa pe cineva să-l urmeze în casă, era domnul J.L.B. Matekoni. — Ușurel, zise el. Ușa nu e foarte lată. O altă voce îi răspunse, dar nu desluși despre ce vorbea. Era o voce feminină, dar, își dădu ea seama ușurată, nu vocea femeii ăleia îngrozitoare. Oare pe cine aducea în casă? O altă femeie? Asta ar fi minunat, fiindcă i-ar putea spune tipei ăleia Ramotswe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
curiozitate turistică. Firme scorojite aruncau umbre diforme peste drum. Prăvăliile, cîte erau, luceau cu geamurile în lună, ascunzînd așa interiorul. Nu puteai vedea nimic din stradă. Auzi de două ori un greier care nu prea avea chef. Se strădui să deslușească ce scria pe firme, cu siguranță și hotelul, dacă mai era, se informase de la București și i se spusese "parcă este unul, al unui turc, Ali Mehmet, desigur e curat, turcii sînt curați, cu tătarii nu prea merge", și hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care e fericit. I-a spus: "Bătrîne Popianu, află că mi-a ieșit. Am eu semnele mele că mi-a ieșit. Patronul e mulțumit de mine și am toate șansele să mă ia cu totul la el". Nu era foarte deslușit, dar cu îndelungata sa experiență a priceput că nu e vorba nici de firma Mott, nici de altă firmă asemănătoare. Era ceva despre care nu se putea spune că întrece așteptările cuiva, ci care nu se afla în așteptările nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
privind la el împreună cu domnișoara Sofie, fie-i țărîna ușoară. Am încercati să-mi dau seama ce anume o tulbura atît de mult, încît nu-i mai trebuia nimic, nici pîine, nici apă, de cum se lumina și începea să se deslușească, venea aici în salon și se așeza în același fotoliu, domnule Popianu, exact în același fotoliu și nu-și mai desprindea privirea de la el. Am încercat să pricep și n-am avut altă cale decît să privesc și eu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putut da sfaturi, o privire din exterior e mult mai cuprinzătoare și mai obiectivă, felul de a fi al inginerului nu-i displăcuse cu totul și atunci, la cea de-a doua întîlnire a lor, Cezar Stoicescu ar fi putut desluși o undă de simpatie în privirea iscoditoare a lui Bîlbîie. Ar fi putut dacă nu s-ar fi grăbit, dacă n-ar fi intrat în panică, dacă nu l-ar fi paralizat gîndul că stîrpitura din fața lui însemna sfîrșitul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]