782 matches
-
oră, a făcut turul boierilor, scotocind după informații, și-a aflat că Zoe era la Therapia, unde își aveau casele Moruzeștii, persecutată de mai multă vreme de poliția turcească. Știa foarte bine că acolo nu avea nici o putere, însă era disperat fără ea. Gândul că trecuseră 18 ani îl înnebunea. Nu știa dacă îl dusese pe Omul Negru acasă, nu-și amintea nimic. Nici după aceea nu l-a mai văzut vreodată. Totuși, nicicând nu a regretat că își ținuse cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
noi? Păi da e mare omul, ta... dom Pancras! E mare și gros la bani. S-a făcut și liste la disperare cu ajutoarele care le vrea lumea, acuma cu venirea lui. Cică dă bani, premii, chestii de-astea de disperă toată omenimea. Le dă... Spală și el niște bani, cum aud că se face acuma cu toți ăștia care împarte bani și ajutoare. Pancratz ridică din umeri. - Am auzit și eu chestia. M-am trecut și eu, așa de experiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din cameră. Pe mine n-a încercat să mă îmbrățișeze, zise Hazel foarte serioasă. Dar, pe de altă parte, erau o mulțime de fete mult mai atrăgătoare decât mine. Îndrăznesc să spun că, spre sfârșitul petrecerii, dacă ar fi fost disperat, ar fi încercat. — Ultima oară când te-am văzut, vorbeai cu Ben. — Da, a spus niște lucruri foarte interesante despre piesă - mă refer la Casa păpușilor. De aceea am venit acasă devreme, înainte să se întâmple toată dandanaua. Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vreun iubit! Nu cred că și-a dat niciodată drumul față de nimeni. Când eram în Edinburgh, i-am dat pe furiș un Extasy. Știu că nu se face așa ceva, să-i dai cuiva o doză, fără să știe, dar eram disperat. Am crezut că o să se mai relaxeze, dar abia dacă a avut vreun efect asupra ei. Vreau să zic că zâmbea cu gura până la urechi și se legăna cumva în ritmul muzicii, dar când am încercat s-o ating, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
explice că, de fapt, el își manifestase îngrijorările față de Amanda. Și-a dat seama că nu ar fi crescut în ochii lui Neil dacă i-ar fi mărturisit că nevastă-sa nu fusese interesată să le asculte. În plus, era disperat să-l facă pe Theo să înceteze cu zgomotele. A început să scotocească printr-un buzunar în căutarea unei jucării, rugându-se să nu fi uitat să ia una. Nu uitase. Va trebui să mă mai gândesc, a spus Neil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la salariul care, fără îndoială, era și el fantastic de mare, dar care, în mod misterios, nu ajunsese niciodată în Fitzherbert Place. Amanda s-a aplecat din nou la oglinjoara de la pătuț ca să-și inspecteze straturile de mascara. —Rick e disperat să fac mai multe. Să fiu directorul unui lanț întreg de publicații. —Felicitări. Amărât, Hugo și-a imaginat că asta însemna că Theo avea să petreacă zile multe și lungi într-o altă creșă. —Mulțumesc. Amanda a clătinat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acolo. Așa cum erau și paragrafele familiare care însoțeau fotografia. „O ocazie de neegalat de a cumpăra această proprietate unică... “ Hugo și-a spus că aliterația e un lucru minunat. Dar nici măcar asta nu reușise să vândă casa. — Sincer, dragă, sunt disperat, a oftat o voce nazală și efeminată de lângă el. Vreau să zic că Bătrânul Marinar a scăpat ieftin. Dacă voia să știe ce-i aia o problemă adevărată, atunci trebuia să încerce să vândă Firth House. Măcar de-ar încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dată de teama de moarte din cauza afecțiunii grave de care suferă. Deci speranța În ajutorul lui Dumnezeu funcționează ca un «placebo», care dă acel impuls organismului de a-și folosi rezervele de energie În lupta cu boala. Dacă omul e disperat de situația În care se află și nici nu crede că ar exista «ceva» care să-i dea convingerea că lucrurile vor merge spre bine, din creierul lui nu va porni acea «comandă» de care are nevoie organismul pentru a
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
descoperit, acesta înaintă jovial: - Credeam că e aici domnul Felix. Voiam să-i spun ceva. Dar v-am auzit de avocat, de adopțiune. Vreți să adoptați pe domnișoara Otilia? Perfect! Admirabil! Mă ocup eu! Discreție desăvârșită. În vreme ce Costache se agăța desperat de privirile lui Pascalopol, acesta zise liniștit: - Ai înțeles greșit. Vorbeam de altceva, de treburile mele de la moșie. Stănică privi cu o neîncredere îndrăzneață și, prefăcîndu-se grăbit, ieși pe cealaltă ușă, care dădea spre apartamentul din fund. Descoperind pe Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o cultură generală excepțională, și numai atât. Un risc în alt domeniu i se părea rușinos. Felix profită de o învălmășeală și se smulse brusc de la brațul Aurichii, rămânând îndărăt în spatele unui grup compact de pietoni. Aurica, consternată, îl căută desperată cu ochii și-și arătă nemulțumirea față de Titi: - Domnul Felix nu e deloc cavaler. Felix alergă acasă pe drumul cel mai scurt. Găsi pe moș Costache la masă, făcîndu-și țigări cu tutun din chesea. Mâncase mai înainte și nu mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică adăugă: - Fiindcă ai fost prost... Să fi fost eu în locul dumitale, aziOtilia era metresa mea, și aș fi stat eu cu ea acolo frumos în brațe, în locul lui Pascalopol. Felix fugi fără să mai asculte, deși Stănică îl strigă, desperat: - Stai, frate, am ceva să-ți mai spun. Felix comunică seara lui moș Costache dorința lui Iorgu, făcîndu-i acestuia un portret din cele mai măgulitoare, așa, din scrupul amical, deși nu-și făcea iluzii asupra prestigiului său pe lângă moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca un nebun Titi, bătând cu pumnul în masă. - Este vina mea, adăugă Felix, că stau de vorbă cu domnulTiti, care își îngăduie să spună astfel de neadevăruri. Asistența păru impresionată de supărarea lui Felix, numai Stănică îi făcea semne desperate cu mâna să tacă din gură, cu aerul de a-i zice: "E un secret mare la mijloc, nu pot să ți-l explic". Olimpia spuse: - Nu vă luați după gura lui Stănică! Așa se amestecă elîn toate! Felix dădu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căuta. Acum, fiind pe patul de moarte, Dion simțea că a venit momentul să-i dezvăluie ceva mult mai important. Îi mărturisi așadar că și pentru el acea întâlnire din oază a fost un adevărat miracol, deoarece și el era disperat și în criză. Și el se simțea nefericit și neîmplinit, incapabil să se ajute de unul singur, de aceea pornise și el la drum după ajutor. În noaptea când s-au întâlnit în deșert și Dion era în căutarea unui
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
știe dacă a ațipit când clopoțelul a sunat voios, n-are piedica pusă și imediat îl oprește din zdrăngănit. Se scoală aiurit, a dormit greu în aceste câteva minute sau ore. Acum este refăcut, este calm, este curios și este disperat< îl așteaptă meseria lui. Trebuie să se conecteze la viață, știa că-n clipa următoare va continua să pășească înainte. Suntem prizonierii liniei de cerc. Încercăm să scăpăm de sub presiunea ei dar suntem legați cu fire invizibile care ne dirijează
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
plantă. A voi să trăiești ca o plantă, să crești înrădăcinat, înflorind și uscîndu-te sub soare, în cea mai deplină inconștiență, a dori să fii o parte intimă din fecunditatea pământului, o expresie anonimă a cursului vieții este a fi disperat de rosturile și sensul omenirii. Și de ce să nu schimb cu o floare? Cunosc ce înseamnă a fi om, a avea idealuri și a trăi în istorie. Ce mai pot aștepta de la asemenea realități? Este desigur mare lucru a fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru a nu ajunge la o impotență psihică sau erotică. Necesitatea de a varia aspectele lumii, născută dintr-o plictiseală organică, duce în domeniul iubirii la donjuanism. Toți oamenii care au dus viața interioară până la ultimele ei limite, care au disperat de sensul vieții și care se chinuiesc pe culmi, sânt în mod fatal donjuani, întocmai ca și antipodul lor, oameni înguști, lipsiți de viață interioară, cu posibilități extrem de reduse de înțelegere și simțire. Viața prezintă această ciudată dualitate de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
posibilitatea unui nimb, a unei meniri și a unui destin. Nu e mar lucru a iubi România din instinct; nu este merit. Dar să o iubești după ce ai dipserat total de destinul ei, îmi pare totul. Și cine n-a disperat de destinul României niciodată, acela n-a înțeles nimic din complexitatea acestei probleme și acela nu va fi angajat nicicând profetic în destinul acestei țări. Pentru spiritele problematice, care își dau seama mai mult de umbrele istoriei universale decât de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
apucîndu-i o mână o duse la buzele ei - poți suferi amorul meu? să-l suferi numai... căci nu pretind să mă iubești; dar să te lași iubit... ca un copil... Am auzit că ești urîtor de femei, singuratic și am desperat iubindu-te... El îi cuprinse talia, o ridică încetinel de la pământ, o așeză lângă el; apoi îi puse mâna după cap și se uită drept și lung în ochii ei... Îi era ciudat... nu-i venea să creadă ceea ce vedea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de ceea ce zicea, și apucîndu-i o mână o duse la buzele ei, poți suferi amorul meu? să-l suferi numai... căci nu pretind să mă iubești; dar să te lași iubit... Am auzit că ești urîtor de femei și am desperat iubindu-te... El o ridică încetinel de la pământ și o așeză lângă el. - Drept vorbești!? întrebă zâmbind. Ea-și plecă fruntea în jos. Văzuse zâmbetul lui și văzuse destul pentru a nu spera. Ah! gândi în sine, ce plăcere poate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
apucîndu-i o mână o duse la buzele ei, poți suferi amorul meu? să-l suferi numai... căci nu pretind să mă iubești; dar să te lași iubit... ca un copil... Am auzit ca ești urîtor de femei, singuratic și am desperat iubindu-te... El îi cuprinse talia, o ridică încetinel de la pământ, [și] o așeză lângă el; apoi îi puse mâna după cap și se uită drept și lung în ochii ei.. îi era ciudat... nu-i venea să creadă ceea ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
frumos, și voi sînteți bătrân... Însă de când v-am văzut, marchize, mi s-a părut că aveți un caracter nobil, că nu veți voi [să] mă sacrific unui maritagiu care nu vă va ferici și care pe mine mă va despera... {EminescuOpVII 253} - Te iubesc, Senora, zise el c-un ton sec și scurt... dar nu voi să te nefericesc... Dar prezența d-tale ar fi în stare de-a mă face egoist, căci ești atât de frumoasă... Senora, renunț la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scopul ei măreț, reproducerea neamului omenesc, și și-a asigurat această împlinire pin îmbrățișări multe, pin dulci rezistențe, pin vorbe cu două înțelesuri... O! O! pfui! hahaha! Ei, ce faci, fugi?... - Te-aș ucide, Cezara, de drept ce ai! Mă desperezi... - Și orb nebun ce ești... nu vezi tu că ești o unealtă, că bucurii, dureri, pasiunea, plăcerea ce o ai pentr-un sân femeiesc care nu contribuie nimic la voluptate, plăcerea ce o ai pentr-o fată naivă, căci cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și mine. Eu nu te-nșel, ți-o spun dinainte: eu voi usca viața ta de m-alegi pe mine... eu te voi omorî... dar nu-ți voi coase halat, nici ți-oi împleti pungi de tutun.. eu te [voi] despera... Dar nu ți-oi face copii... De un singur lucru te asigur, nu ți se va urî cu mine, poate însă ca mie să mi se urască cu tine... atunci, se-nțelege, se sfârșește totul... atunci știu că vei trebui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scurt, cu - atât reversul e mai gol și abia după ce espiră terminul știi bine-bine câtă valoare internă avea biletul - până la espirare biletul are dreptul și lumea cealaltă are datoria a mai sta la îndoială, a mai spera sau a mai despera. Este însă o individualitate care are pretențiune că nu se înșală în aprecierea sa. Această individualitate se numește Gura lumei. Diferința caracteristică, specifică și esențială *, între Lume și Gura lumei e frapantă: [lumină ]ea în genere e buna, gura lumei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cap, Conachi nu iese, cînd e vorba de pasiunea lui fundamentală, din cel de al doilea tip de raționament. Sau, mai exact: rațiunea lui nu funcționează decît ca să recunoască valabilitatea faimoasei rațiuni a sentimentului. Aceasta din urmă Îl Îndreptățește să dispere la infinit și, se va vedea de Îndată, să petreacă În disperarea lui, să scoată din durere un ce de mulțumire... CÎnd Zulnia dispare, indubitabil și ireversibil (Pe năsălie, 831, Octm. 15), Conachi nu schimbă prea mult această retorică a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]