565 matches
-
charisma lui Hitler sau prin intrigile capitaliștilor germani, ci rezultă și din complexitatea psihică a maselor germane care fac ca acest amestec să fie exploziv. Numai că există un alt orizont în perspectiva căruia trebuie privite lucrurile și explicate fenomenele despotice și autoritare ale epocii noastre. Aserțiunea lui Reich conform căreia "fascismul trebuie considerat drept o problemă ce ține de psihologia maselor, nicidecum de personalitatea lui Hitler sau de politica partidului național-socialist"366, a rămas întipărită în spiritul mai multor generații
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
satisfacerea instinctelor erotice. Faptul că presupunem cu toții, în mintea noastră, că asemenea personaje există, este confirmat de propria experiență. Din nefericire nu mai este vorba de toți, de mame și de frați, locul acestora este luat de șefi. Rolul lor despotic îl făcea pe sinistrul și jalnicul Göring să spună: "Nu am conștiință, conștiința mea este Führerl". Nici măcar n-aș putea spune că această afirmație mă uluiește. Nu este recentă și a fost adesea repetată de-a lungul istoriei. A avea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu alegem între Paradis și Infern, între Adevăr și Eroare. Alegem doar între două rele dintre care nici unul nu este mai mic decît celălalt, ciuma și holera. Și asta întrucît, față de libertatea individului, orice masă este irațională și orice șef despotic. Dar, pentru un spirit lucid, aceasta este propriu oricărei alegeri. Alegînd ceea ce dă forța, biruim slăbiciunea și asigurăm supraviețuirea societății de care sîntem legați. Această idee este împărtășită de toți psihologii mulțimilor consacrate și printre ei Freud. Spre deosebire de alții, el
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
drept un miracol prin prisma psihologiei indivizilor. În psihologia maselor însă, el este acceptat. Într-adevăr, pentru ea toate aceste evenimente fac parte din logica restabilirii unui mister. Misterul este în legătură cu rolul celor care au uneltit o răzmeriță împotriva puterii despotice a tatălui cu care s-au identificat și cu natura relației indisolubile încheiate între ei în acest scop. El este întreținut prin jertfirea unor victime care ispășesc, anume alese și, care primesc aparența de trădători. Pe de altă parte, prin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Aceste opinii nu aduc nici un plus de cunoaștere în ceea ce-i privește, astfel că, fiind fără rost, le-am lăsat deoparte. În sfîrșit, psihologia mulțimii nu pare să acorde condițiilor istorice aceeași atenție ca și celelalte științe. Pentru ea, conducătorii despotici și masele urbane din Roma Antică, principii Bisericii și masele țărănești din Evul Mediu, ba chiar și masele urbane contemporane, sînt echivalente. Ele aparțin aceleiași serii de fenomene, sînt efectele acelorași cauze. Evident, este o gravă lacună, dar ea este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
opta pentru sau contra ei a devenit în secolul nostru un fapt la fel de grav ca și a opta pentru sau împotriva bombei atomice. * * * Caracterul științific al psihologiei mulțimilor este foarte provizoriu. Sensul ei politic nu se leagă numai de autoritatea despotică. Ea este de o actualitate care primează asupra a tot ceea ce rămîne. Într-adevăr, simptome universale ne arată cum, la scara continentelor, fenomenele de masă se dezvoltă și se difuzează cu repeziciune. De două sau trei decenii, lumea credea că
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
trebuie să susțină necesitatea culturii generale cel puțin în gimnaziu și liceu, iar programele să prevadă și lecții speciale în vederea cultivării ingeniozității. Același autor subliniază importanța atitudinii profesorului, relația sa cu elevii. Nu e deloc indicată poziția sa autoritară, oarecum despotică. Ea creează blocaje afective. Copiii nu îndrăznesc să pună întrebări, se tem de eșec, de ironii. E nevoie de un climat democratic, destins, prietenos. Autoritatea unui profesor nu se bazează pe constrângere, pe frică, ci pe competență sa profesională, pe
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
cezarismului bisericesc Sed is, qui amat primatum genere in eis, Diotrephes, non recipit nos (dar Diotref, care ține să fie primul între ei, nu ne primește) (A treia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan 9). Diotref, "un episcop orgolios și despotic", a căutat să submineze autoritatea Sfântului Apostol Ioan; el a excomunicat creștinii pe care apostolii îi numeau frați, a încercat chiar excomunicarea episcopilor potrivnici, dorind să întrupeze, el singur, Biserica. Iată o dovadă categorică de cezarism eclezial. Dacă Sfântul Apostol
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de Rusia în anii 1721 și 1743, și i-a păstrat toate privilegiile consacrate de Constituția promulgată de regele Gustav al III-lea, în anul 1789, deși era considerată, în unele cercuri din Suedia și chiar din Finlanda, ca fiind despotica. Or, tocmai acest caracter al său a constituit paravanul sub care, în perioada dominației ruse, s-au comis toate samavolniciile autorităților ruse81. În schimb, pierderea ei de către Suedia i-a redus în mod considerabil posibilitatea de a influența situația politică
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
organizării civile, ci numai împotriva creștinismului văzut ca religie. Religia romană era ridicată la rangul de regulă comună: refuzul creștinilor viza idolatria și imoralitatea acceptată de statul roman. Acel nu al creștinilor Imperiului trebuie inserat în cadrul unui refuz față de statul despotic și absolutist. Ucenicii lui Cristos așteptau venirea împărăției lui Dumnezeu, de mulți considerat iminent și contrapus puterii civile. Pentru Hipolit Romanul (170-235) statul roman, indicat cu dispreț, era comparat cu cea de-a patra fiară din viziunea profetului Daniel, cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a creat un limbaj mai izolat, un limbaj fără context, o limbă lăuntrică, secretul, o zonă de umbră absolut nouă. Morala dominantă, recurgând iarăși la voce în imagine, voce provenind din imagine, este iarăși o lume de morți zeificați și despotici care îi tratează pe oameni ca pe copii sau ca pe sclavi"15. Arta este "tensionată și valoarea în artă se măsoară mai ales după tensiunea comunicării ei"16, iar acest fapt binecunoscut nu face altceva decât să rezume, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
eficacitatea ei va depinde numai și numai de credința și devotamentul agenților. Narcis a optat pentru Nero; de acum înainte, îl va „dezinforma” pe Britannicus. Mai mult ca oricând, supravegherea se împletește cu intriga politică. Iar Nero, în numele aspirațiilor sale despotice, va dori să îi dea o asemenea amploare, încât până și „zidurile să aibă ochi”. Cât de aproape este viitorul împărat de „panoptizarea” lui Bentham, atunci când pretinde, la fel ca și acesta, ca supravegherea să fie aidoma „unei priviri fără
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
spectatori. Forța tiranului e cu atât mai mare cu cât falsa lui absență merge mână în mână cu o vigilență ireproșabilă. Mânuirea complexă a supravegherii constituie o trăsătură proprie oricărei puteri, a fortiori dacă e vorba de o putere totalitară, despotică. Monstrul vă vede... Supravegherea nu își limitează funcțiile la testarea fidelității supușilor; stăpânul se servește de ea și pentru a-și destabiliza adversarii, manipulând abil mărturiile. Efect pervers, ilustrat exemplar de o scenă din Britannicus, al cărei interes se explică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
întîlnim la socialiști (D. Th. Neculuță, Ion Păun Pincio, Traian Demetrescu), la semănătoriști (Șt. O. Iosif, G.Tutoveanu, Ecaterina M. Sadoveanu), la simboliști (Ovid Densusianu, Cincinat Pavelescu, Oreste). După corbul sol al iernii își face loc corbul simbol al îndoielilor: „Despotică stăpînă e ’Ndoiala/ Pe o țară de dureri și grozăvii/ în care-al pustiirii vînt se plimbă/ Prin creieri, ca prin scorbure pustii.// Lugubri corbi, năpîrci, prădalnici vulturi/ Pe stînci se suie la porunca ei,/ Să sfîșie din inimile negre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu sunt un fenomen nou: configurațiile oligarhice ale orașelor republicane italiene din timpul Renașterii erau foarte diferite de cele ale monarhiilor absolute care au început să apară în Europa secolului al XVI-lea și de cele ale guvernărilor teocratice și despotice care au existat din când în când în lume. Evoluțiile din secolul al XIX-lea s-au străduit să "îmblânzească" formulele guvernamentale și să le dea un caracter mai puțin întâmplător și mai rațional. Două sisteme constituționale, pe care le-
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ori stranietatea contagioasă transmisă de poemele în care ritmurile vitaliste ale cosmosului sunt pe nesimțite anulate de meditativul greu. Astfel se întâmplă, spre exemplu, în Vânătoarea bursucilor, poem al suferinței de a se ști altfel, de a trăi în pofida regimului despotic al pseudonormalității (lectura în cheie politică a textului este o variantă demnă de luat în considerare), în fine, al credinței fanatice în mirajul nu numai artistic: Nu țin minte să fi văzut/ în țara bursucilor herghelii/ poate caii lor mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
propriei gîndiri filosofice a lui Fondane, dincolo de filosofia maestrului său, Leon Șestov. Admirația lui Fondane pentru filosofia lupasciană este indiscutabilă. Cu atît mai mare va fi exigența sa. Nu e o revoluție minoră cea care scoate gîndirea identității de sub dominația despotică a realului și o aduce, modest, spre împărtășirea gîndirii non-identității împreună cu victima sa [...] Nici una nici cealaltă nu reprezintă logicul care, după Lupasco, este singura relație dintre cele două. Avem aici o revoluție autentică ale cărei consecințe ar putea fi incalculabile
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lumii primul model desăvîrșit. Democrația ateniană nu era democratică pentru sclavi, însă principiul său era universa-lizabil36. Prima democrație modernă a apărut nu în Europa, ci împotriva sa, în America (1776). Mai mult, istoria europeană a fost marcată de regimuri absolutiste, despotice, bonapartiste, fasciste, iar dictaturile au continuat să se impună în Europa (Portugalia, Spania, Grecia) pînă după cel de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, primele democrații orășenești au apărut în Evul Mediu european, fără sclavi cărora să le fie
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
apleacă tot mai insistent, spre a descifra mecanismele psihologice ale puterii și a stimula reacții adecvate din partea corpului social. Ștefan Heym a închipuit un asemenea scenariu pe timpul lui Solomon, făcând din Etan ben Hosaia un prototip de istoriograf sub regim despotic: el sfârșește prin a fi condamnat la tăcere, dacă nu consimte a-și adapta discursul la exigențele puterii. S-a întâmplat la fel îndeobște cu istoricii trăitori sub dictaturile secolului nostru. Nicăieri însă ei n-au avut o soartă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
tensiunile sporesc, odată cu subversitatea și violența. Utopia conservatoare, cultivată la curte, coexistă cu alte utopii. Secolul XIX dezvăluie eforturi dramatice de acomodare a monarhiei la tendințele timpului. Pușkin, Herzen, mai târziu Tolstoi, au sesizat aici un straniu amestec de spirit despotic și egalitarism, din care s-a nutrit în bună măsură drama puterii în Rusia modernă. Epilogurile evocate de autor îl verifică la o jumătate de secol după după 1789, în plină agitație revoluționară; la un secol întreg, pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se susține decât cu pedepse și cu legi aspre, și nu cu principii primite de bunăvoie, în care sentimentele de Patrie și de Religie sunt înăbușite de credințe cosmopolite? Ce formă de guvernământ să dai acestor societăți, dacă nu forma despotică pe care o voi descrie mai jos? Noi vom regula în mod mecanic acțiunile vieții politice a supușilor noștri prin legi noi. Aceste legi vor restrânge una câte una toate îngăduințele și prea marile libertăți, care au fost acordate de către
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
și vehemente. Vorbire scurtă, sacadată, cu întinderi emfatice de voce. Vorbește aspru și imperativ, alocuțiune rapidă și facilă. Caractere psihologice (Caracter) Întotdeauna plin de neliniște, energic, generos, încăpățânat, irascibil, pasionat, agitat, disprețuitor de bani, muncitor neobosit, ahtiat de glorie. Caracter despotic, mândru, ambițios, autoritar, violent, insubordonat, vindicativ. Voință puternică, inflexibilă, tenace: desfășoară în orice direcție o activitate extremă. Pasiuni foarte înflăcărate, afecțiuni tiranice, violente, cu nuanțe de gelozie. Memoria nu are nimic remarcabil. Inteligență foarte promptă și strălucită, multă imaginație. Doarme
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
o altă manifestare a „voinței de putere” nietzscheene și, pe de altă parte, o etică a rezistenței împotriva capitalismului. În această direcție, discursul celor doi se poate aborda din perspectiva îngrijorării existențiale în legătură cu colonizarea subiectivității de către un „stat al capitalismului despotic” al cărui prim cetățean este „corpul fără organe”. Demersul ideologic al celor doi filosofi capătă imaginea unui „liberalism tehnologic” populat de „corpuri fără organe”, iar mașinăria socială a producției dezirante devine o expresie hedonistă a practicilor consumeriste. Schizoanaliza, continuată de către
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
critică drept „cel mai miezos text” al autorului (Laurențiu Ulici), abordează din nou teme existențiale, conflictul centrându-se în jurul unui personaj a cărui viață se transformă într-un calvar îndată ce directorul școlii, unde lucra ca profesor de matematică, un ins despotic care strânsese timp de douăzeci de ani documente calomnioase referitoare la subalternii săi, îi încredințează, simțindu-și sfârșitul aproape, consecință a unei boli incurabile, întreaga lui arhivă compromițătoare. Peste toate înălțimile (1987) este un roman ce prezintă în două planuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]
-
înălțimea Sion din cetatea orașului. Ei doreau mai mult o colaborare cu romanii cu care se înțele- geau foarte bine, decît o confruntare cu legiunile acestora. Căpeteniile iudeilor și rabinii care dispunea de o poliție proprie se foloseau de metode despotice pentru a ține populația în frîu cu ajutorul unei rețele largi de spioni. J. Flavius scriind despre acele vremuri pe care le-a trăit, spune că pretutindeni în Palestina aceștia bîntuiau în mijlocul mulțimilor iar fructul activităților josnice erau deportările numeroase, arestările
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]