608 matches
-
care se țin de bară. Mai încolo, când nu mai avea de a face nici măcar cu soldați fără grade, soldați din cei cu ochi mongolici mijiți, kalmâci și kârhâzi și alți soldați din Asia, veniți pe tancurile Armatei Roșii, se despuia stând îndelung dinaintea oglinzii de cristal pentru a-și studia pielea încrețită și searbădă de pe trupul istovit, examinându-se de la sânii fleșcăiți până la păroasele stinghii, care îi erau atinse de degradarea provocată prin neștiute molime și de scârboase boli lumești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a verbelor, moldoveanul-capitalist sadea, se trezi, revenind în contemporaneitate. Făcând un semn din mână, îi desemnă aproximativ pe acești trecători, ce animau zgomotos atmosfera salonului cu mese goale. I se adresă lui Vladimir, care își studia paharul lui tot mai despuiat de whisky, fără convingerea că și-l apropie în opinii sau că va fi înțeles de el: Vezi, domnule, ăștia-s urmașii republicanilor ălora din tagma Miței Baston și a Didinei Mazu, dame din popor, care își imaginează că bampirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în special cu așternerea brazdelor de pelin verde-cenușiu pe dușumele și cu schimbarea săptămânală în dormitoarele servitorilor, a covoarelor de pelin adunat de pe Bărăgan, menite să preîntâmpine înmulțirea nesuferită a purecilor. Gonea cu aceleași vânjoase lovituri de mătură pe argații despuiați de căldură care, noaptea, prin găurile făcute în gardul de sârmă ghimpată, băgau clandestin parașute rămase fără de lucru din fosta fabrică textilă, dispuse să se ofere doar pe o votcă și pe o sacoșă de cartofi, sustrași din hrana porcilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stația de mașini. Casa mea - în stația de mașină; mașina mă lua din stație, mă lăsa în poartă. Și era consignația lângă noi și trecea numai fete, c-acolo era numai oameni mari, numai una și una. Și eu eram despuiat complect, cum m-a făcut mama, și toate se uita la mine, râdea de mine. Hă, hă, hă! Și-am avut noroc tot cu șeful ăsta de-am fost, cu Enache. C-ăsta m-a scăpat. Dacă nu mă scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de sub grindă și că semnul trecerii sale este o chestie orizontală, cel mult destrămată din secundarul ceasului. Pe la 16 ani, Dumnezeu devenise suspicios. Partea ascunsă a lumii, camuflată în nuanțe violacee, pe ascuns, se depănușa prin toate ungherele. Secretele, iluzii despuiate sub intimitatea grinzilor și multă patimă. Gustul, vamă a trupului secat de memorie. Mai târziu, mălaiul proaspăt două părți făină de grâu necernută, două de popușoi măcinat toamna, după cules, mălaiul, cea mai delicioasă prăjitură, aburea fiece gând poposit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inimi. 19. Petre, să fugi de oamenii care se deschid spre propria-ți necunoaștere. Astăzi îți întinde o mână, mâine te îmbrățișează, poimâine te sărută, își povestește viață de-a fir în păr, își despletește gândurile, își radiografiază visele, își despuie moartea, își extro-vertește negânditele, nevăzutele, nesimțitele, negustatele, neauzitele, neatinsele. Fugi, Petre! Cu fiecare ușă deschisă, rămâi mai puțin, iar oboseala de a fi parte din ei te multiplică în milioane de nelocuiri. Ne cunoaștem pentru a ne pierde, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deschise apa caldă de la cadă. Reglă termostatul și, până să se dezbrace, reveni în cameră în căutarea unui dispozitiv mecanic capabil să producă un sunet ritmic. Nu găsi. Neplăcut; totuși, cu un pic de ingeniozitate ar ieși din impas. Se despuie și, cada fiind plină, închise robinetul lăsând să se scurgă doar un fir nici prea subțire nici prea rapid de apă. Se îndemnă să intre în apa care părea să-i fiarbă lui Ashargin corpul firav. Gâfâia, dar treptat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
moștenitor. Mintea lui Thomas, la fel de slobodă, dezbrăcase din priviri, ca mai toți bărbații, atîtea femei; nu violase În gînd nici una, i se dăruiau virtual. De la un timp, așa ceva se Întîmpla tot mai rar. Nu prea mai era nevoie să tot despoaie, În minte, stoluri de fetișcane, ca altădată; fătucile umblau acum aproape ca pe plajă - străzile, vara, erau pline; pentru nenumărate adolescente, Îmbrăcămintea devenea un accesoriu tot mai incomod. Nițel sucit, Thomas Începea, tot În gînd, să le acopere coapsele cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
într-un consens fripturisto-țuicăresc pe care „boboru” nu-l vede niciodată în mass-media. Pe fondul cu pricina, într-o pauză de chiuituri și tropăieli, am început o discuție în contradictoriu cu senatorul V. Dură de tot. Extrem de dură. Eu le despuiam partidul și conservatorismul lui de stânga, el mă ataca pe tema: așa te-au pus liberalii să gândești. Un ziarist de lângă el i-a dat un cot: - Dom’le, eu citesc ce scrie femeia asta, gândește cu capul ei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Cel de-al treilea era un om credincios. Înaintă către panteră cu palmele deschise, cu privirea dominatoare, cu vorbe pline de convingere. «Fii binevenită pe aceste pământuri», Îi spuse el. «Tovarășii mei erau mai bogați decât mine, tu i-ai despuiat, ei erau mai mândri, tu i-ai Înjosit». Fiara asculta, fermecată, Îmblânzită. Căpătă putere asupra ei, reuși s-o domesticească. De atunci, nici o panteră nu cutează să se apropie de el, iar oamenii se țin la distanță.” Manuscrisul conchide: „Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Djamaledin n-avea dreptul la imunitatea sanctuarului pentru că nu era decât un filozof, un necredincios notoriu. Soldații pătrunseră, așadar, cu armele În acel loc de cult, Își croiră drum printre numeroșii vizitatori și puseră mâna pe Djamaledin, pe care-l despuiară de tot ce poseda, Înainte de a-l târî, pe jumătate gol, până la frontieră. În acea zi, În sanctuar, Manuscrisul de la Samarkand dispăru sub cizmele soldaților șahului. Fără să se oprească, Rochefort se ridică, se lipi cu spatele de perete, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
munte, cultivînd grîul, strugurii și Întorcînd din cînd În cînd privirea spre crestele acoperite de zăpezile eterne ale singurătății. Anteu nu-l contestă pe Icar, dar e necesar să știu că fericirea e altceva decît absența nefericirii. Coborîșul ne-a despuiat de nemurire Însă și de infinita ei ambiguitate. Și iată-mă plin de o bucurie avară pentru tot ceea ce Îmi dăruie și mie această primăvară expansivă. Întreaga coastă strălucește În fața valurilor care astăzi au mlădieri de felină... Prometeu În grecește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să țină minte. Sibariții trăiesc după aceeași lege ca lotofagii (numai că În loc să stea pe țărm, se retrag Între zidurile Înăbușite de glicină). Totul e imediat și iremediabil uitat după ce a trecut. Bețiile cu parfum se țin lanț, bucuriile sînt despuiate, obținute fără dragoste. Nimeni nu știe ziua și anul În care se afla, deoarece toate clepsidrele au fost aruncate În mare și nu mai există timp, nimeni nu știe cînd s-a născut, cînd au murit ceilalți, ce vîrstă are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cu ghiozdanul în spate, să-și găsească mânecile, ude de zeama roșiilor. Plecă liniștit după ce plăti marfa cumpărată. O educatoare traversă cu grijă, semnalizând disperată cu poșeta, zebra, care lega Cartierul Obor de Piața Hipodrom. Când descinse în siguranță, se despuie de veșminte și în fata preșcolarilor se masturbă schimonosită de plăcere cu mâna unui copil. Un medic pensionar, care-și făcea zilnic rondul cu dalmațianul în lesă printre tarabe, eliberă câinele din zgardă și, cu o plăcere nazistă, porni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
două sute de miei; toate aceste vite au fost jertfite ca ardere de tot Domnului. 33. Și au mai închinat Domnului șase sute de boi și trei mii de oi. 34. Dar preoții erau în număr mic, și n-au putut să despoaie toate arderile de tot; i-au ajutat frații lor Leviții, pînă s-a isprăvit lucrarea, și pînă s-au sfințit și ceilalți preoți, căci Leviții s-au sfințit mai degrabă decît preoții. 35. De altfel, erau foarte multe arderi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
părinților, iar El m-a purtat aproape pe brațe, deși nu mi-au fost străine nici 199 oboseala, foamea, setea, căldura dogorâtoare, momentele de solitudine dureroasă, ispitele, tentațiile. Experiența mea ca om, ca simplu om, confruntarea cu umanitatea mea, nudă, despuiată de orice mască sau artificiu, m-a apropiat mai mult de mine, creatură simplă, umilă, fragilă, și totuși puternică datorită inteligenței și voinței cu care Dumnezeu m-a înzestrat, dar mai mult încă datorită harului de sus. Sunt convins că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sună a gol, pielea îi e rugoasă ca o piele tăbăcită de pasăre golașe. dar asta și sunt, îmi spune el important, vulturul ce ți-a fost hărăzit să te ducă-n înalt, ar fi timpul să mă vezi dezgolit, despuiat de tot, ca un arc călătorind ca o scurtă lumină. scrum ne subțiam de atâta iubire, de muchiile ei ascuțite ca orbii ne loveam. durerea ne adăuga sclipăt de nea în ochiul înghețat. abia mai vedeam, doar slobozeam lumii scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de cruzime. Îți mărturisesc că aș vrea să mă pierd În ființa ta, ca Într-un labirint al dragostei, labirint În care să rătăcesc până la sfârșitul zilelor mele. Înfășurată În vălul singurătății și atât de departe de tine, mă simt despuiată de toate comorile vieții. Gândește-te la mine așa cum o voi face-o eu, zi de zi, cu mult drag. Numai o dragoste mărturisită și Împărtășită te poate face să simți prețul fiecărui minut, valoarea fiecărui cuvânt. Nu pot decât
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
gându-mi ce s-a „lăsat” mărturisit. Îți mărturisesc ... că mi-aș dori să mă pierd În ființa ta, ca Într-un labirint al dragostei, În care aș vrea să rătăcesc până la sfârșitul zilelor mele. Departe de tine, mă simt despuiată de toate comorile lumii. Visez la o primăvară În care, ceasurile să aibă un sens, chipurile oamenilor să-mi pară mai luminoase, mai pline de iubire și cântec! De-ai ști cum inima-mi vibrează, gândindu-mă la ceasul acela
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la bordei. Avem culcuș cald aici... ― Mai sigur e în bordeiul meu. Acolo aud și un pițigoi dacă trece în zbor. Pe când aici... ― Dacă spui tu, așa... Când s-au văzut în fața vetrei din bordei plină cu jar, s-au despuiat cu grabă... Îndată nu au lăsat măcar aerul să-și facă loc între ei. Au devenit un singur trup... În sfârșit, când și-au revenit din focul dragostei, lotrul a umplut două ulcele cu Tămâioasa luată de la han... Înainte, însă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
suntem patronii. Cum zice Durm’t tot timpul „ Se scot bani buni de pe urma celulitei“. După ce-a zis chestia asta, s-a întunecat la față. —Nenorocitul! a șuierat. Chaquie n-avea nici o problemă cu dezbrăcatul. Pur și simplu s-a despuiat în fața mea. Am încercat să nu mă uit, dar mi-a fost practic imposibil fiindcă a rămas în chiloți și sutien mult mai mult decât ar fi fost cazul. Și, deși chestia asta mă enerva la culme, trebuia să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ai dû le taire Et celle qui l-a fait n'en a jamais su. Mihaela nu rămase la clasicii francezi, trecu la Byron, dar fu silită să renunțe căci i se cerea să traducă versurile în românește, fapt care despuia recitarea de orice farmec. Coleșiu, plutind în admirație, o întrebă: ― Scumpă majoră, cum de-ai învățat pe de rost atâtea versuri? ― Nu știu nici eu... Cred că mi-au plăcut... răspunse ea simplu. ... După recitalul de poezie am trecut în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-o: dădeam în vileag intervenția Alexei înlăturînd până și ultima frântură de nădejde ce mai rămăsese în picioare. Pe de altă parte, gestul n-ar fi părut că pornea din inițiativa mea proprie, ci îndemnat, chiar impus din afară., adică despuiat de orice prestigiu. Asta mai lipsea s-o afle, ca să prăbușesc singura șansă de înțelegere. Dar ceea ce mă contraria mai mult era faptul că Mihaela nu-mi pomenise încă nimic de sarcina ei. Își ascundea taina cu o mândrie uluitoare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
devenit hidos. De aceea, și trebuie să mă izolez. Și am să încerc. Voi începe o viață nouă. Am să mă tund. Vreau să fiu urât. Mi-aș dori să fiu și mai desfigurat, și mai respingător. Am să mă despoi de haine și am să le azvârl. Pe toate! Nu-mi mai trebuie niciun fel de eleganță. Am să umblu murdar, jerpelit, ca un vagabond. Îmi cumpăr un butoi și mă bag în el. Am să trăiesc, astfel, adevărata viață
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de preocupare artistică era desenul cu cei doi lei scrijeliți în piatră, gata să sară, unul asupra celuilalt, la "Poarta leilor". În rest, nimic nu atenua duritatea ruinelor. Acesta a fost, deci, palatul lui Agamemnon? Războiul troian îmi apărea acum despuiat de orice aură; un conflict între regi provinciali și impulsivi care n-au cunoscut, se pare, altă lege decât aceea a forței. Ca pentru a-mi întări această impresie, nenumărați maci stropeau cu pete de sânge pietrele și trebuia să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]