596 matches
-
lume. Va supraviețui. Și eu ce am? De ce să nu-ți fie milă și de mine, așa, ca o variație? Am așteptat destul. Nu există ființă mai naufragiată decât un actor bătrân. Ce altceva mai am decât amintirile? M-am despuiat singur de toată puterea și de toată strălucirea... pentru ceva... și acel ceva, deși n-am știut, erai tu. Acum nu mă mai poți părăsi. — Crezi în Dumnezeu? — Nu. — Eu cred în Iisus Hristos. Trebuie să crezi în ceva, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a încheiat. Iubrea mea nouă, cea de-a doua iubire pentru Hartley, cea de-a doua guvernare a ființei mele, păruse, atunci când își atinsese culmea, un lucru sublim, păruse, atunci când își atinsese culmea, un lucru sublim, chiar când l-am despuiat de iluzii, chiar când am văzut-o sub înfățișarea ei mizeră, năruită; până și atunci Hartley îmi apăruse sub chipul unui ideal pe care l-a[ putea nutri, ceva de care m-a[ putea ag\]a [i care m-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
teama că nu va putea ajunge ceea ce a visat încă din școală.” e. propozițional (propoziția completivă directă): „Ce-ai vrut să cânți? Ce n-ai știut să-nduri?” (A.E. Baconsky) f. multiplu: „O toamnă va veni și-o să-ți despoaie de primăvară trupul, fruntea, nopțile și dorul și-ți va răpi petalele și zorile, lăsându-ți doar amurgurile grele și pustii.” (L. Blaga) „Copilul nu învață numai a vorbi corect, el învață a gândi și a simți românește.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mie la Fontainebleau, când am văzut patul lui Napoleon. „Doamne, ce mic e patul!”, a fost prima reacție. În mine nu trăia Napoleon cel adevărat, ci cel al faptelor lui. Aici moartea a schimbat în alt sens dimensiunile. Dar omul despuiat de istorie, de mit este la fel ca toți ceilalți. Vreau să spun că, la urma urmei, toți suntem oameni și n-are rost să hiperbolizăm pe unul sau pe altul. C.Ș.: Vorbind acum câteva zile, din păcate fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
cu convingeri comuniste". Consecința extinderii sistemului inaugurat la Pitești va face ca "simpla violență" să fie întreruptă "de ședințe de o cruzime mai rafinată". A fost momentul în care "un val de nebunie a năpădit închisoarea"; "Bolnavii de tuberculoză erau despuiați, întinși pe pardoseală de piatră și udați cu gălețile de apă înghețată. Lături de dat la porci erau aruncate pe jos, înaintea deținuților înfometați de zile întregi. Cu mâinile legate la spate, erau forțați să lingă acele zoaie. N-am
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pentru a lua puterea "surorii sale mai vârstnice", Ereșkigal. Suverană a "Marelui Regat de Deasupra", Inanna aspiră să troneze și asupra Lumii Inferioare. Ea reușește să pătrundă în palatul zeiței Ereșkigal. Dar pe măsură ce trece prin cele Șapte Porți, paznicul o despoaie de veșmintele și însemnele sale. Inanna ajunge, cu desăvârșire goală - adică despuiată de orice "putere" - înaintea surorii sale. Ereșkigal ațintește asupra ei "privirea morții" și "trupul ei înțepeni". La capătul a trei zile, sfetnicul ei devotat, Ninșubur, urmând poruncile pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Regat de Deasupra", Inanna aspiră să troneze și asupra Lumii Inferioare. Ea reușește să pătrundă în palatul zeiței Ereșkigal. Dar pe măsură ce trece prin cele Șapte Porți, paznicul o despoaie de veșmintele și însemnele sale. Inanna ajunge, cu desăvârșire goală - adică despuiată de orice "putere" - înaintea surorii sale. Ereșkigal ațintește asupra ei "privirea morții" și "trupul ei înțepeni". La capătul a trei zile, sfetnicul ei devotat, Ninșubur, urmând poruncile pe care i le dăduse Inanna înaintea plecării, îi înștiințează pe zeii En-lil
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
4) hieros gamos al regelui, cu o hierodulă întruchipând zeița; 5) hotărârea destinelor de către zei. Prima secvență a acestui scenariu mitico-ritual - umilirea regelui și captivitatea lui Marduk - semnalează regresiunea lumii spre haosul precosmogonic. În sanctuarul lui Marduk, marele preot îl despuia pe rege de însemnele sale (sceptrul, inelul, paloșul și coroana) și îl lovea peste față. Apoi, în genunchi, regele pronunța o declarație de nevinovăție: "N-am păcătuit, o, Doamne al țărilor, n-am fost lipsit de grijă față de divinitatea ta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nimeni". "Răufăcătorul este 48 Ne putem întreba de ce n-a mâncat-o pe loc, dar Ghilgameș și-a păstrat-o pentru mai târziu; cf. A. Heidel, op. Cit., p. 92, n. 211. 49 E vorba de o temă folclorică bine cunoscută: despuindu-se de pielea sa cea veche, șarpele își înnoiește viața. 50 Tableta XII, redactată în sumeriană, a fost adăugata mai târziu; întâmplările relatate nu au raporturi directe cu narațiunea pe care am rezumat-o. 51 "A Pessimistic Dialogue between Mașter
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o schimbare de ordin interior. Anumiți demnitari, cel puțin, își pun întrebări asupra responsabilității lor în catastrofă și nu șovăie să se recunoască vinovați. Un anume Ipu-wer se prezintă în fața faraonului pentru a-i raporta proporțiile dezastrului. "Iată, țara este despuiată de regalitate de către câțiva indivizi iresponsabili! Iată, oamenii se răzvrătesc împotriva Uraeus-ului regal! Care a pacificat cele Două Țări. Reședința regală poate fi rasă într-o oră!" Provinciile și templele nu mai plătesc taxele din pricina războiului civil. Mormintele Piramidelor au
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu fa răul", în loc de a ridica un monument de piatră "acționează astfel încât monumentul tău să dureze prin dragostea pentru tine". "Iubește întreaga lume!" Căci zeii prețuiesc dreptatea mai mult decât ofrandele. "Consolează-1 pe cel care plânge; nu urgisi văduva. Nu despuia pe nimeni de averea tatălui său. Nu pedepsi pe nedrept. Nu ucide!"43 Un anumit vandalism îi consternase întotdeauna pe egipteni: oamenii distrugeau mormintele strămoșilor, azvârleau trupurile și răpeau pietre pentru propriile lor morminte. Așa cum arăta Ipu-wer: "numeroși morți sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
chiar o notă contabilă din care rezultă intenția parvenitului. O primă măsură luată de Păturică este aceea că face o călătorie la zece moșii ale postelnicului și la fiecare din ele găsește mari „dezordini” ale arendașilor. Dinu Păturică Însă Îi despoaie pe fiecare de câte cinzeci de pungi de bani. Cu siguranță, arendașii, mai toți greci, trebuia să-și scoată paguba de pe spinarea bieților țărani. Dinu Păturică se Întoarce din acest turneu cu 500 de pungi de bani. (vezi cap. „Una
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
declanșează procesul și îl duce la bun sfârșit, întrucât termenul sintagmatic sau compus care stă la baza noii formații își pierde astfel importanța, iar procedeul însuși devine neinteresant. Pentru adepții acestui mod de analiză contează doar rezultatul procesului: cuvântul care, despuiat de sens și redus doar la forma sa folosită cu valori și în contexte noi, dobândește, aparent, un sens inedit, îmbogățindu-și conținutul semantic. Dacă este vorba doar de o modificare de sens, urmează în mod logic că rezultatul nu
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
spus, aici ar fi avut un os de ros și naționaliștii români, care ar fi putut contraataca - nu tocmai la subiect, dar eficient -, explicând cum au rămas sașii fără acea autonomie. Administrația care i-a subordonat complet și i-a despuiat de drepturile deținute vreme de șapte secole (inclusiv acela de a-și folosi limba) a fost tocmai administrația maghiară din perioada dualismului austro-ungar - cea mai proastă administrație din istoria modernă a Europei Centrale. Dar nimeni nu părea interesat de ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
trebuie să aibă incoruptibilitatea unui spirit blând și modest, iar bărbații să le prețuiască „cinstindu-le ca un vas ales și ca pe comoștenitoare ale harului de viață’’. Virtutea umilinței și voința este invocată pentru a stăvili patima de dominație: „Despuiați-vă de toată șiretenia și de toată înșelăciunea, de fățărnicie, de pizmă și de toată clevetirea’’ „Toți și unii altora să inspirați umilință, căci Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har’. Pentru prima dată în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a celor mai prețioase texte tipărite este orientată către Paris unde Biblioteca Regală, devenită națională, se îmbogățește cu 300 000 de volume dintr-o dată. Urmînd exemplul Franței, mai multe state germane secularizează bunurile ecleziastice, îmbogățind bibliotecile orașelor și universităților și despuind provinciile pentru a umple capitalele. Naționalizarea bibliotecilor private a pus la dispoziția publicului savant o amplă documentație, adesea puțin cunoscută și greu accesibilă; dar ea presupune și pierderi datorate deplasărilor și jafurilor extinse. Dacă numeroase cărți au fost aruncate pe
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Dar oricât cădea Mândra n-o oprea, Ci ea tot venea, Și s-apropia. Manea mi-o vedea, Inima-i plângea, Și iar se-nchina, Și iar se ruga: "Suflă, Doamne,-un vânt Suflă-l pe pământ, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie, Munții să răstoarne, Mândra să-mi întoarne, Să mi-o-ntoarne-n cale, S-o ducă de vale!". Domnul se-ndura, Ruga-i asculta Și sufla un vânt Un vânt pe pământ Paltini că-ndoia, Brazi că despoia, Munții răsturna
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
la râme ciocoiești!". Ciocoii sunt parveniții, plini de bogății și lingușitori ai fanarioților. Poporul le poartă o ură puternică. "Alelei! pui de ciocoi! De te-aș prinde la zăvoi, Să-ți dau măciuci, să te moi, De piele să te despoi. Ca să-mbrac cu pielea ta Pistoalele și flinta, Vântul să nu le pălească, Ploi să nu le ruginească". Forța fizică este prima datorie. Ovidiu a fost disprețuit pentru că nu știa decât să cânte și să se plângă. Un bărbat demn
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
arhivele Ministerului Francez al Afacerilor Străine. „... După ceea ce s-a petrecut, putem prevedea că turcul este amenințat să fie deposedat de cătră Rusia de ceea ce posedă în Europa. Demult, această vecină a Semilunii și-a pus în gând să-l despoaie de provinciile ce el le stăpânește... Crimeea este, deci, în stăpânirea ei. În curând o vom vedea urmărind împlinirea celorlalte scopuri ce le are. Ea se arată plină de interes pentru locuitorii Țării Românești. Mai trebuie oare altceva pentru a
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
de mari proporții. Cînd între o bucată de fier supusă modelării și un om supus reeducării nu există nici o diferență și omului, și fierului li se pot aplica aceleași metode de lucru pentru atingerea scopului urmărit. În virtutea unui asemenea raționament despuiat de orice sentiment uman -, se poate avea față de deținuți orice fel de atitudine. Cioplește pentru a scoate din piatră amorfă un model existent în imaginația ta. Dacă nu reușești nu importă. Materie primă e destulă. Cantitatea de materie consumată va
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cu anticipație, surpriza și chiar șocul produse de confesiunea sa. Din perspectiva Strajei dragonilor, foarte semnificative devin aforismele sale din Viața particulară; iată unul dintre ele, de-acum plin de miez: „Acum, nu suport scriitorii care descriu natura, fața, haina; despuiați-vă deci!“ Pentru Hocke, există două gesturi originare, ce intră în impact: sublimarea clasică și dezvăluirea manieristă; „despuierea“ lui I. Negoițescu aparține, în mod radical, celei de a doua categorii, corespunzând intenției programatice a manieristului contemporan de a se lua
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a individului sau a unui grup, reflectată ori nu în acțiunea lor publică, politică. în sensul ei cel mai tare, secularizarea înseamnă reducerea realului la un singur nivel de realitate. De la cosmologia secolului al XVII-lea înainte, universul devine uniform, despuiat de ierarhie calitativă. Devine infinit, dar omogen în infinitatea sa, funcționînd pe tot întinsul său după aceleași legi cantitative, fără diferențe de nivel ontologic, fără nici o speranță de a da acces către alt plan de ființă. Dacă, pînă la începuturile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fiind, distanța între divin și lume riscă încă o reducție: își vede maiestuoasa obiectivitate subordonată subiectivităților particulare. Nu apare cu atît mai netă, prin contrast, necesitatea de a (re)gîndi articularea dintre subiectivitatea persoanei umane și obiectivitatea nelumească a divinului? Despuiată de obiectivări, obiectivitatea lui ni se oferă astăzi într-un mod mai discret decît în orice altă vîrstă și totodată fără văl. Nu mai există forme sociale sau ideologii dominante care să îi servească drept garanție sau dovadă, dar nici
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe care majoritatea ziariștilor i-ar fi pus între ghilimele, nu sînt între ghilimele: FEMEIA PUBLICĂ. În acest film, apărut în 1984, ies în evidență dansul barbar al lui Valérie Kapriski (care încă nu și-a revenit după Anul meduzelor), despuiată la tot pasul, compoziția neverosimilă a unui Francis Huster în rolul unui scenograf roșcovan preocupat să monteze Posedații de Dostoievski sau compoziția mai puțin bizară a unui Lambert Wilson tînăr, care o face pe fotograful, dar destul de prost. Rubrica "Televiziune
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
își îndreaptă cercetările numai asupra valorii imanente a artei. Procedeul acestei amputări descrie o linie coborâtoare de la metafizică la fizică, impusă de metoda experimentală care vorbește cu insistență de o fizică a artei. Aceeași atitudine se manifestă față de problema inspirației, despuiată cu totul de prestigiul oarecum sacru, de care se bucura în ochii esteticii tradiționale. Pentru estetica modernă, inspirația nu e decât un fenomen psihologic ca oricare altul, explicabil pe calea mecanismului obișnuit al vieții sufletești. În consecință, geniul, prin care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]