1,412 matches
-
mormântul, după ce se împărțiră pomenile, neamurile și cei mai apropiați s-au adunat la casa lui Vasile Drobotă, măturată, primenită, cu țoale pe pereți și cu mese lungi aduse din sat, căci nurorile pregătiseră toate ale praznicului. Figurile țepene se destinseseră ca și cum ar fi scăpat toți de o povară, căci toate fuseseră împlinite bine. Se cunoștea asta după pofta de mâncare și de băutură pe care o vădeau toți. La cinstirea paharelor se vărsa picătura mortului și toți vorbeau, ca între
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
așa cum se culeg merele de pe ramurile pomilor... Iar el, continuă Vladimir, "e chiar...", dar nu apucă să zică mai mult. Simții o tensiune în aerul dimprejur, ca și cum întunericul s-ar fi strâns ca să mă zdrobească ca într-o menghină. Se destinse imediat. Mă simțeam într-un spațiu nou, în care ființa mea atingea limite îndepărtate în fiecare punct al ei. Eram pe un tărâm de nedescris, în care totul se prelungea înspre infinit. Doar pământ și pietre străvezii la picioarele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care stătea cu spatele la mine. Acesta s-a întors rapid și când i-am văzut fața, m-am liniștit. Înaintea mea stătea nimeni altul decât George Govar, aproape cel mai bine conectat elev din școală. Fața sa, înainte încordată, s-a destins aproape imediat când a văzut cât de grăbit eram. Încotro așa grăbit, Corvium? întrebă el cu un ton care semăna cu îngrijorarea. Govar, trebuie să ne mișcăm repede! spusei eu în grabă. Dar ce se întâmplă, omule? De ce ești așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cum vrei să intrăm noi în școală? Prin pereți? Prin pământ. Rămase puțin timp contrariat, ca și cum ceea ce aș fi spus ar fi fost o blasfemie sau o nebunie, ceva demn de capitolul SF, apoi mintea i se limpezi și se destinse. Înțelesese. Știi o cale, nu-i așa? Știi un tunel care dă în interiorul școlii, spuse el ca și cum ar fi spus numele unei mari minuni. Da. Știu o cale care dă în interiorul școlii. Știu mai multe, dar mă bazez pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să mă prindă! Dar era prea strâns. Trebuia doar să mă frâneze, nu să fie capabil să mă aducă și înapoi. Nu reușea să mă țină. Era forțat la maxim. Îl simțeam! După câteva clipe, strânsoarea sa începu să se destindă și îmi dădu drumul în vâltoare. Nu reușise să facă față nici nebuniei, nici ștergerii gândurilor. Atinsesem Timpul! Eram scăldat în El! Începeam să uit. În fața Timpului, deveneam ce eram eu la origine. Nu un nume, nu o identitate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bineînțeles. — Ați păstrat scrisorile? — Doar le-am citit. — Și, În acest timp, Francine era manichiuristă Într-un hotel de lux de pe Champs-Elysées. Începeți să Înțelegeți? Ați văzut doar o fațadă. Bărbatul lupta cu el. Trăsăturile ferme Începeau totuși să se destindă și expresia feței deveni brusc atât de jalnică, Încât Maigret și Lecoeur se uitară În altă parte. — Nu-i cu putință..., bâigui el. — Din păcate, e adevărat. — Dar de ce? Era un ultim apel adresat destinului. Să i se spună imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Silvanus, rostește, palid la față, liber tul imperial. Trăsnetul să fi căzut alături, nu l-ar fi uluit mai tare pe îm părat. Își proptește brațele de masă și se ridică pe jumătate din scaun: — De nepoata Urgalaniei? Brusc se destinde și se lăsă să cadă la loc. Un zâmbet șiret îi înflorește pe față. — Are gusturi alese, fecioru-tău, n-am ce zice. Nu mi-ar dis plăcea nici mie dacă aș avea cu vreo patruzeci-cincizeci de ani mai puțin. Ianuarius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Pollio. Lui Gallus însă îi lipsește talentul tatălui său. Acel talent subtil ce i-a permis să creeze opere nemuritoare și glume rafi nate. Pollio scria, pentru că mințile oamenilor mari au nevoie de o mulțime de desfătări ca să se destindă. Gallus adaugă noi și noi rânduri, nu ispitit de ușurința cu care le scrie, ci mulțumit că sunt căutate, copiate și repetate. Sau poate se preface doar că este mulțumit. Un lucru e sigur: își dorește ca posteritatea, pe drept
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
momentul să dea dovadă de ușurință în talent, ci să arate că trudește din greu, tot anul, în fiecare zi și o bună parte din noapte. Numai oamenii mari și celebri își pot permite să compună versuri ușoare ca să se destindă. Cei ce au nevoie de relaxare se adăpostesc de grijile lor în poezie. Dar nu el, un ilustru necunoscut! Uite-l că s-a și oprit! I-a dispărut cumva inspirația? Vorbitorul face într-adevăr o pauză și se uită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care profesorii și părinții le interzic tinerilor. Râsete și hohote dezordonate se aprind peste tot, precum scân teile. Până și Agrippina se trezește din toropeală și, după ce se uită buimacă în jur, privește cu interes spre estradă. Vipsania s-a destins de-a binelea. Și-a făcut griji inutil. Comportamentul lui Maternus nu e chiar atât de prostesc. Acesta e plin de vervă. — Râd, glumesc, mă distrez și încerc să descriu în lucrările mele toate destinderile nevinovate pe care omul și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
A încetat până și să-l susțină pe Marcus Antonius, iar după Ac tium a intrat voit într-un con de umbră. 1. Transfretare înseamnă „a traversa pe mare“, iar transgressum, „tra versare pe uscat“ (nota autorului). Trăsăturile i se destind un pic. Un singur atac sălbatic a mai declanșat bătrânul, odată în Senat, când fiul ei cel mic, Aeserninus, și-a rupt piciorul în timpul exercițiilor pentru Jocurile Troiene. Prostuț cum este, a ajuns din greșeală în escadronul cu copii mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se ia de Labienus: — Tu, care-i cri... critici pe toți... E nervos. Vorbește repede, împiedicându-se aproape la fie care cuvânt: — Da’ tu ce ne ci... citești, ca să te cri... cri... criticăm și noi? Fața unghiulară a oratorului se destinde: — Citesc, citesc, nu-ți face griji, răspunde vesel. Înalță ostentativ vocea: — Am să omit însă în mod deliberat unele pasaje... E asaltat din toate părțile: — De ce? — Cum așa? Oratorul zâmbește. — Ca să nu deranjez sufletele prea sensibile. Admiră figurile lor mofluze
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
face, cu siguranță. Dar nu i-o mai atârnă de nas animalului ăstuia. Este și așa destul de speriat. — Iar în caz că sentința se dă cu diferență de un vot, poate din nou să aducă sufragiile la egalitate... Libo începe să se destindă. Dă drumul unui suspin de ușurare și întinde mâna să aranjeze sulul pe care să-și sprijine ceafa. — ...Și îi stă în putere să adauge votul său pentru a hotărî achitarea. Scribonius renunță să se lungească la loc. Întreabă cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Asinius Gallus îi face loc lângă el. Se apleacă și începe să-i șoptească încet la ureche. Rând pe rând, fața lui Libo trădează sentimente variate. Mai întâi stupoare. Se încruntă, cască ochii mari, neîncrezători. Pe nesimțite, trăsăturile i se destind și un surâs de beatitudine îi înflorește pe buze. Splendid! exclamă entuziasmat. Asinius Gallus îl bate mulțumit pe umăr: — Ți-am zis că nu te las! Îl reține de braț: — Nu care cumva să te prezinți în fața lui Nato, chiar dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
când în când. Nu numai istorică, ci poetică. Dă să se îndrepte spre perete, să tragă de șnurul clopotului. Se răzgândește. Revine înapoi lângă ladă. Să-și mai desfete o dată ochii cu cele cinci suluri de papirus. Gura i se destinde într-un surâs larg. Valorează însutit, nu înmiit, greutatea lor în aur. Trece cu degetele, apreciativ, peste armătură. Calitatea unui seif depinde de construcția sa, dar și de încuietori. Caută pe sub togă, la brâu, și scoate o cheie. O învârte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nervozitatea din interior crește sub un calm aparent. Ce dorește principele? L-a ales întâmplător pentru cine știe ce misiune, sau...? Încearcă zadarnic să se liniștească. Se gândește din nou la gladiatori. Băieții lui. Suspină înăbu șit. Mai bine i-ar fi destins înainte de lupte cu câteva glume sau istorisiri deocheate, cum le place, decât să tensioneze și mai mult atmosfera. Un demon l-a împins de la spate... Clatină cu mâhnire din cap. Iar a reușit să atragă atenția asupra deosebirilor dintre ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de bețiv? Că alte motive n-ar prea avea. O arsură în coșul pieptului îl face să se chircească de durere. Cram pa coboară în burtă. Așteaptă speriat să se repete. O secundă, două, trei. A trecut. Încearcă să se destindă. Unde sunt Seianus și Lygdus, să-i aducă doctorul? Iar o să facă pântecăraie. Mațele lui nu mai suportă nici măcar un strop de vin. Iar aseară chiar că au întrecut măsura. Și el, și Cocceius Nerva. Nerva! Se teme de ceva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aducă doctorul? Iar o să facă pântecăraie. Mațele lui nu mai suportă nici măcar un strop de vin. Iar aseară chiar că au întrecut măsura. Și el, și Cocceius Nerva. Nerva! Se teme de ceva. Brusc, își aduce aminte. Fața i se destinde într-un rânjet batjocoritor. Tembelul! I-a mărturisit că un astrolog, unul din acei chaldei mincinoși, i-a prezis că nepotul lui va ajunge să con ducă destinele imperiului. Și l-a apucat frica, nu cumva să-l pâ rască
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încolăcește un lanț gros de un deget din filigran de aur. Femeia îi remarcă privirea și zâmbește. Atinge bijuteria cu unghia: — Exact aici trebuie să privești, nu... Ridică mâna spre fața brăzdată de linii fine: — Nu aici. Herodes Agrippa se destinde. Alături de văduva lui Nero Dru sus are întotdeauna impresia că a întâlnit un spirit pereche. Păcat că nu o poate cere în căsătorie. Antonia îl îndeamnă cu un gest scurt să o urmeze. Ies din îmbulzeală. Când copiii sunt întâmplător
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de casă. Adevărul e că nici nu mai știe ce înseamnă „acasă“. Peste tot este primit cu brațele deschise, dar nicăieri cu dragoste sinceră. Răcoarea pe care i-o provoacă contactul cu sticla rece îl ajută pe Germanicus să se destindă. Gânduri mai calme încep să-i umble prin minte. Până la urmă, nu e neapărat vina evreilor că sunt siluiți, ridiculizați și batjocoriți. Ranchiuna grecilor se datorează în bună măsură protecției de care se bucură dușmanii lor din partea Romei. Surâde împăciuitor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el. Unde e greșeala? Unde e greșeala? Inspiră și expiră adânc. Nimeni nu se ostenește să cerceteze care este voia zeilor. Dacă or avea vreuna. Miracolele sunt implicit etichetate drept semne rele, prevestitoare de catastrofă, pentru că perturbă ordinea naturii... Se destinde, dintr-odată. Dar nu există semn, oricât de înfricoșător ar fi, care să indice un proces fatal și iremediabil. Îi vine să râdă. Se va face apel la înțelepciunea și îndemânarea preoților pentru a-l evita. Aproape chicotește. Redevine brusc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Dobrogea care îi solicita să anexeze provincia și să permită reîntoarcerea turcilor și tătarilor la casele lor319. După o perioadă de încordare a relațiilor dintre trupele ruse staționate în România și armata română, în toamna anului 1878 acestea se mai destind, fapt ce permite intrarea triumfală a trupelor române în București, la 8 octombrie 1878320. Rezultatele misiunii comisiei conduse de către colonelul Ștefan Fălcoianu s-au concretizat într-un raport ce a permis guvernului român să combată vocile din parlamentul de la București
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
smoală la pământ cad sfârâind Și cununi de flori uscate fîșîesc amirosind Ș-a copilei rugăciune tainic șopotit murmură. Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită, Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghiază, Coatele pe brațul crucii le destinde și le-așază, Ochii cufundați în capu-i, fruntea tristă și-ncrețită. Și bărbia lui s-apasă de al pietrei umăr rece, Părul său negru ca noaptea peste-al marmurei braț alb; Abia candela cea tristă cu reflectul ei rozalb
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
merse până la locuința samuraiului condus de cei veniți să-l întâmpine. Dar nu voi să stea în camera ce-i fusese anume pregătită, ci lângă vatră. — Nici o primire nu e mai caldă decât focul, glumi el poate ca să-i mai destindă pe ceilalți. După ce mâncă fiertura de orez adusă îndată de Riku, seniorul puse tot felul de întrebări despre viața din vale. Apoi, în vreme ce sorbea cu poftă zeama rămasă din fiertura de orez, zise deodată: — Azi am un dar frumos pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Exact. Asta probează că mesajul depinde de mesager... în aceeași măsură în care viața mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare că ți-a apărut umorul, chiar așa sarcastic, care e floare rară la un sinucigaș, încercă Filip să destindă puțin atmosfera. Hazul evită necazul... Da? Și mai ce? Obrazul imită prazul; obraznicul vomită praznicul... Ce să spun!? Mare scofală! La autopsie îmi vor găsi "ușoare urme de umor în sânge". Mă lași cu chestii din astea! Nu te eschiva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]