706 matches
-
de ce-i chemat la bară, și, În ultimă instanță F. Îl numește martor și pe Iisus care, judecînd după desenul Însoțitor, privește la scrînciob cu jind, Își așteaptă rîndul, deocamdată stă pe tușă. Ieri, la Palatul Cotroceni, Într-o atmosferă destinsă, de Înțelegere, președintele Ion Iliescu s-a Întîlnit cu Albano și Romina Pauker. Un corector, doi corectori. Ku-Klux-Klan. După atîta concentrare la corectură i se acrește și asasinului, renunță la obositoarea muncă munca, cea mai mare rușine a omului , și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zi de după sosire, într-o duminică dospind de ploaie, disperat că nu are cu cine sta de vorbă. Seara a venit la el, cu o intuiție extraordinară, s-au privit câteva clipe, s-au strâns în brațe într-un sărut destins, pe care el nu și-l închipuise dinainte. Până să-și lepede tunica și pantalonii negri și-au povestit ore întregi, de parcă erau înfometați de sunetul vorbelor. Mângâierile au fost încrâncenate, își zdrobea sânii mici de pieptul lui, coapsele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
punându-i mâna căuș pe gură, întocmai ca atunci când trebuia să-i domolească izbucnirile de după povestirile ei despre spiritul negustorului grec care umbla noaptea prin camera cu parchetul trosnind. Iar mai apoi, dezvelită, nădușită, înfierbântată, cu buzele întredeschise ușor tremurânde, destinsă, cu o mână lăsată pe spate într-o poziție nefirească, asemenea unei păsări moarte, stând pe spate și totuși pe o parte, continuând s-o privească, până în clipa în care, mângâindu-i obrazul, i-a spus „dormi“, atunci întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pauză în care nu se auzeau decât sunetele clavecinului, foșnetul frunzelor copacilor, zgomote nedeslușite, îndepărtate, ce erau restul lumii. Mai departe, un uruit slab de avioane care decolau sau aterizau pe aeroportul din apropiere. După care bătrâna doamnă a spus, destinsă, cu glasul de dinaintea luptei cocoșilor: „Ziceam că m-am gândit la o mulțime de lucruri pe care aș vrea să le știi și tu, acum, cât mă simt mai bine.“ Arătând și bucuroasă, și tristă. „Vreau să le știi pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
câteva clipe i-a simțit aproape trupul gol și fierbinte. I-a smuls cămașa, rupându-i nasturii, i-a mușcat din nou buzele și umerii. „Știam eu, știam eu bine că așa o să fie“, a spus când s-a liniștit, destinsă, cu capul lipit de pieptul lui. „Acum am să mă îmbrac, nu aprinzi lumina decât când îți spun eu. Îți dau voie să mă conduci. Mă grăbesc, am niște treburi. Mâine am să vin mai devreme. Cumpără-mi o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
repede câte i se întâmplaseră și cât de bine se descurcase. „Nici nu știi ce încredere mi-a dat. Mă simt grozav“, i-a spus. Vorbea calm și repede, aproape nu-l lăsa să scoată un cuvânt, sigură pe ea, destinsă. I-a spus că în seara dinainte nu fusese acasă, toată familia fusese invitată la o onomastică. „Tu cum stai cu lucrul?“, a mai spus. „Merge“, „Bravo, mă bucur pentru tine. Acum te las, mă cheamă la masă, mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în parcul din apropiere. „Deci e clar, e clar“, se gândea el, „nici măcar nu mai vrea să mă primească în casă, nu exagerez, e foarte clar că s-a petrecut ceva și încă se petrece“. O privea mergând alături de el, destinsă și fericită. N-o întreba nimic și câteva minute nu și-au vorbit, pe urmă ea a început să-i spună din nou cum a fost în Polonia. S-au așezat pe o bancă. „Te ascult, spune-mi“, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spate, destul de relaxat. Domnul Mundy Își scoase, În cele din urmă, batista, Își suflă nasul și-și șterse fața. Dar lacrimile i se uscaseră deja; se ridică fără ajutor și păru că merge puțin mai bine și are mintea mai destinsă. Duncan Îi luă haina. Domnul Leonard se ridică și se dezmorți, apoi sorbi puțină apă dintr-un pahar. CÎnd domnul Mundy Îi dădu banii, Îi luă ca și cum și-ar fi cerut mii de scuze. — Și diseară, bineînțeles, adăugă el, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Avea ochii negri, ca ai Juliei, cu pleopele grele. Părul era grizonat, dar Înnegrit de mizerie; fruntea și tîmplele erau și ele murdare - sau pistruiate, nu-ți puteai da seama. În timp ce vorbea, o măsură pe Helen cu o privire exersată, destinsă. Oricum, mă bucur că vă interesează. Vreți să stați și să dați o mîna de ajutor? Nu fi prost, tati. Helen are o slujbă extrem de importantă deja. Lucrează pentru Comisia de Asistență. — Comisia de Asistență? Chiar așa? Acum se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bustiere satinate apărură de pe o alee de lîngă bar. Tocurile lor Înalte loveau ritmic pavajul, iar ele se apropiau de mine legănîndu-se Încrezătoare, Închipuindu-și că le așteptam să mă agațe. M-am așezat la volan, admirîndu-le farmecul dur, dar destins. Prostituatele din Estrella de Mar aveau o siguranță a lor aparte și nu erau Îngrijorate de posibila prezență a polițiștilor de la moravuri; erau foarte departe de imaginea femeilor de stradă din alte colțuri ale lumii, analfabete și necizelate, cu urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Cum naiba să ai emo ții pentru o ochelaristă insipidă pe care ai cunoscut-o abia aseară și cu care de-abia ai schimbat câteva replici în timp ce dan sați pe o muzică la fel de insipidă? îmi zâmbește iar, cu o figură destinsă. — Bine, nu-mi spune dacă nu ai chef! Spune-mi atunci alt ceva: de ce-mi vorbeai despre o ploaie torențială? mă întreabă, cercetându-mă cu privirea lui cenușie, puțin încercănată. Chiar n-a fost nici o furtună, crede-mă! Ploaia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să râd de el! Eu nu râd de nimeni! Dimpotrivă, mi se pare că alții râd de mine. Cum aș putea să râd de el? De-abia aștept să-l cunosc! Mă studiază grav și apoi îmi răspunde cu chipul destins și cu privirea înseninată: — O să-ți placă de el, ai să vezi! Nu știu de ce, dar sunt sigur că și lui o să-i placă de tine. îți dau voie să-l incluzi în roman, dacă acțiunea o va cere. N-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
visa și în și mai rarele dimineți când își amintea visele de peste noapte, Clara Ionescu se trezea cu chipul domnului Neacșu în minte și se uita nedumerită alături. Dacă era înainte de ora 7, îl zărea pe domnul Ionescu dor mind destins, sforăind ușor, bine înfășurat în plapumă. Se trăgea instinctiv mai aproape de el și el o cuprindea părintește în brațe, continuându-și netulburat somnul profund. Clara se cuibărea în brațele lui, recunoscătoare, și adormea la loc, instantaneu. însă în zilele în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
2. De nada3. Încinsă cu un șorț alb, Amalia începe să pregătească tacticoasă micul dejun. Schimbă câteva fraze banale cu Antonio, făcând unele observații asupra drumurilor proaste și a căldurii excesive pentru luna iulie, apoi deschide radioul. Se aude vocea destinsă a crainicului: "În dimineața aceasta un program special de muzică. Pentru început vă invităm să rememorăm acordurile tangoului Silencio prin vocea nemuritorului Carlos Gardel." Ritmurile melodiei se aud încet în cameră și Amalia răsucește butonul volumului mai tare. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
interes a unei persoane, sau invers, pentru un oarecare interes să se încerce intrarea în grațiile mele. Totul e mai simplu când îndepărtezi din viața ta tot ceea ce nu contează cu adevărat. Cât despre moarte... Începe să râdă cu poftă, destins, acoperindu-și din când în când gura cu palma. Culmea ironiei e că doamna cu glugă neagră și coasă începe să-ți fie chiar simpatică. E și ea o simplă slujbașă cu program de lucru permanent. Nu tu concediu, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai spirituală. Eu unul, ca nou american și ca șofer încă și mai nou, sunt veșnic recunoscător acestei forțe native. ŤPământul este un lucru indian.ť Cred asta. Dar este și un lucru românesc." (pag. 224) În același fel straniu, destins, antipozitivist, putem vorbi, o dată cu traducerea excelentului volum Road Scholar, semnată de Ioana Avădani, despre Andrei Codrescu ca despre un autor aparținând, dacă nu - în sens strict - literaturii române, măcar fascinantelor drumuri care conduc la aceasta. E, recunosc, un pariu personal
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
și mai ales nici să și-o reprime și cu atât mai puțin să fie pus sub acuzația, de pildă, de cinism, insensibilitate sau alte crime. Cine ar fi putut s-o facă? Matilda, bineînțeles... Matilda, citii eu pe chipul destins al lui Petrică, este acum hăt departe, și ce bine era fără ea, să simți cum întreaga ta ființă se poate manifesta în toată libertatea și complexitatea ei intimă, fără să te pliezi cuiva sau să lupți împotriva cuiva ca să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era necesar. Poate pentru că dintre toți universitarii era singurul care îmi sugera certitudinea că putea răspunde la orice întrebare pe care i-ași fi pus-o, în acei ani când de pretutindeni răsăreau semne de întrebare? El era singurul liniștit, destins, ironic, adesea sarcastic chiar și cu cei bătrâni, care, foarte nervoși, preferau să nu-i dea replica, sau poate că nici n-o aveau atunci pe loc... Era membru de partid, fost utecist în ilegalitate, n-avusese deci timp să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e un poet, ci cu totul altceva, nu ne interesează ce, într-o societate nouă apar psihologii bizare și atât de neverosimile încît generațiile viitoare vor ridica din umeri dacă se va găsi cineva să le descrie. Coșbuc, am continuat destins și decis să-mi dau și eu foc câtorva punți, urmând tactica cunoscutului prozator, Coșbuc are o poezie în care criticul e băgat la pușcărie fiindcă nu-i plăceau poeziile împăratului. Totuși împăratul, scriind noi poezii, îl cheamă pe critic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
floare, că nu se gândise la mine te miri cine, ci o întruchipare a unei enigme a pământului pe care odinioară și zeii o râvniseră... " Da, îmi spusei apoi după ce ea, ca și prima oară, adormi și îi priveam chipul destins și trupul care, fără știrea ei, tindea, ca să zic așa, instinctiv, spre al meu, după ce abia se desprinsese de el (și asta mă bucură, jubilam chiar), da, nu trebuie spus ceea ce n-ai gândit mai înainte că poți face. O
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te-am văzut cum mergi, e foarte bine!" IX ...Se îmblînzise. Acum îi era foame și aștepta cu un soi de ciudată melancolie să ni se aducă borșul. Era tăcută, se uita într-o parte și surâdea retrasă în sine, destinsă și vrăjită de ambianța cabanei... glasurile schiorilor, râsetele, agitația chelnerilor... Părea, ai fi zis, resemnată, dar de ce anume? Nu!", zise întru târziu. "A, da?", tresării. Se redresă și deschise ochii mari, care îmi făceau impresia că fără să miște capul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
consolă portabilă și să o branșeze pe emițător. ― O, perfect, absolut perfect! făcu Hudson cu un entuziasm prefăcut. Uiți însă un lucru: chestiile alea care bântuie pe-acolo. E important. Bishop făcu un pas înainte. ― Mă duc eu. Era calm, destins, ca și cum nu avea de ales. ― Ce? Ripley rămase cu gura căscată. El zâmbi, parcă scuzându-se. ― Eu sunt singura persoană calificată pentru a ghida de la distanță o navetă, iar climatul inospitalier al acestei lumi mă afectează mai puțin decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
secunde mai târziu, când își aruncă privirea înapoi, văzu că ei dispăruseră într-unul din dormitoare, lăsând-o în cameră numai pe Leej, Femeia Prezicător. Ea se oprise pe loc și-acum se uita direct la el. Pe fața ei destinsă, cu trăsături plăcute, se citea un ușor zâmbet. Leej, femeia care ghicise viitorul, de pe planeta Yalerta; Leej cea brunetă, care i-ar fi putut spune câte ceva despre ceea ce-i rezerva viitorul. Tocmai când el se gândea la lucrul acesta, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
corpul Mariei, pe care mi se cerea imperativ s-o stăpânesc. Ezitam. Doar oamenii simpli n-ar fi înțeles lupta îndârjită care se dădea: puterea nu îmi aparținea mie, așa cum umilința nu îi aparținea ei. Femeia care mi se oferea, destinsă și nerăbdătoare, păstra tot controlul din lume, și toată mândria intactă. Se sprijinea pe palme și-n genunchi și, în timp ce mă lipeam de ea, mă cerceta cu nerușinare, printre șuvițele lungi și negre. Simțeam ceva murdar și compromițător în așezarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
conflictelor” sunt: procesele comunicării interși intrapersonale; procese afective, cu accent pe emoțiile superioare; învățare independentă și în grupuri; gândire pozitivă și creativă. c) Atmosfera de lucru (fizică, psihologică, socială). Caracteristici ale ambianței psihologice: transparența și comunicarea empatică; conduită cooperantă; condiții destinse, permisive de susținere; 31 încurajarea exprimării originale, a gândirii divergente; acceptarea/ respectarea diferențelor și deosebirilor dintre persoane d) Parcurgerea curriculum-ului „Medierea conflictelor” are ca finalizare dezvoltarea unor capacități individuale ce se pot exprima în: proiecte și produse. 3. Gestiunea
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]