10,196 matches
-
cu mine cea de-acuma. Am auzit o liceană spunîndu-i partenerului, despre o bătrînă care nu se dădea deoparte să-i facă loc în magazin: "Trage-i, bă, un picior în cur, dacă nu se mișcă mai repede!" Iordan se detașa de dificultățile cotidiene, de tot ce nu era recital proxim. Ea rămînea în casa pe jumătate ocupată, fără sentimentul chez-soi, de frica mitocanilor beți, cu șepci și-n lodene kaki, păroase. Nu mai ieșea în orașul malodorant, pe străzile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
războiul stelelor", nu venea, însă, nimic. Cum puteți trăi voi așa?" I-aș fi răspuns că ne-trăirea a devenit stare normală. Nu doare. Mortul pus în mișcare de un fir electric roșu (partidul călăuzitor!) nu trăiește. Dar prea era detașat Brăduț de "locul unde nu se întîmplă nimic" România. Cuvintele mele nici gînd să se sprijine de-ale lui. Azot. I-am dus la Mănăstirea Neamț, loc dăruit ("Și a văzut Dumnezeu că este bine"); dăruit și de o nemaipomenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
era un copil preocupat nu de moartea străbunicului, pe care oricum nu o putea înțelege, ci de pierderea numelui, de cum avea el să-l strige de-atunci încolo. Desigur, nu mai era nevoie să-l strige, dar nu-l putea detașa de fostul său nume, ori de câte ori se gândea la el. Și totuși, toată lumea îl numea dintr-o dată altfel, ca și cum ar fi fost cu toții cuprinși de o amnezie solemnă, în care numele lui de viu nu mai putea fi rostit. A dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
De data asta, veștejită și capul arcuit în jos, întors de la soare. Ea are lacrimi în ochi, pe care și le șterge îngropându-și din când în când fața în profilul răsucit al florii. Izbucnește printre lacrimi...) Maurizio a fost detașat cu serviciul să lucreze în străinătate pentru câțiva ani. Nu a putut să refuze ca să nu riște pierderea slujbei. Săptămâna trecută a avut loc ultima călătorie cu metroul împreună. Ne întorceam de la serviciu. A fost foarte aglomerat, așa încât am călătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
natura firii mele este aceea de a fi mereu îndrăgostit? Și că așa am fost și am avut nevoie să fiu întotdeauna? Asta trebuie să fie nevoia mea și starea mea de perpetuă îndrăgostire, de grație, care mă ridică, mă detașează de mine însumi, pentru a mă putea contempla. Și tocmai această nevoie a mea îl ramifică pe El, pentru a putea disputa și a fi martor trăirilor mele. Numai așa ele se vor putea potența până la anihilare, negare sau până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a azvârlit cartea pe un raft foarte sus, el însuși părându-mi dintr-o dată deosebit de înalt. Apoi a dispărut fără să-mi dau seama sau, mai exact, interesul meu pentru el s-a estompat în momentul în care s-a detașat de carte, care mi-a captat iarăși privirea reluându-și verticalitatea, de data asta pe un raft greu accesibil. Întorc doar o clipă privirea de la carte pentru a-l interpela pe însoțitorul meu, ce-și face în sfârșit apariția, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în ambele locuri. La fel și Iisus. Dacă erau asemenea Lui, nu cumva nu erau jucării, ci parte a Fiului? Și atunci ele au fost inventate pentru un joc din care ieșiseră. Aveau destin. Și liber arbitru. Înfumurarea lor le detașă pe femei de jocul ca joc, refuzând credința în el. Odată cu dispariția crezului în seriozitatea jocului, dispărea copilăria însăși. Și căluțul-balon, și balonul-buburuză simțiră trădarea și hotărâră, independent, să se răzbune. Dacă au făcut ce au făcut în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lui Bau pe ziua aceea și acum puteau să benchetuiască. Dacă eu am rugat-o pe Mioara să mă prezinte în cartea ei pe care, fără jenă, o semnez, ca pe un personaj cu o anume distincție pentru a mă detașa de confrați și a oferi ego-ului meu deliciile unei izbânzi aducătoare de popularitate, ei bine, cei patru apocaliptici, fără să vrea, erau posesorii nu numai ai acelei aure care conferea distincție, dar și grandoare strălucirii lor ca ființe. Pioșenia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mistere și mai mari. Mă sprijin pe cârjele escaladării pantelor cunoașterii. Împrumutându-le rețeta introspecției, voi crea-o pe a mea, cu gust propriu, dar cu aceeași apă filtrată prin înțelepciunea lor. Aveam costumul perfect al cosmonautului pe tărâmul planetei-gazdă. Detașată de mine, mă cercetam, mă inspectam și mă conspectam. Ștergeam imaginile neconcludente din trecutul meu, stereotipe, fără culoare, fără vâsle în apa repede a vieții. Adăugam puțin, foarte puțin, aproape ca o atingere de sărut, ca o umbră de înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o propoziție de uitare, Gustav încercând să-mi demonstreze contrariul. Desigur, Any habar n-avea că se afla într-un viitor neasortat cu dorința ei de eternizare. Și pentru că Gustav tot schimba coeficienții, Moș Eveniment îl trimise pe Mihai Dinu, detașat de emoțiile amicului său și într-o clipă demonstră că dispariția în spațiul Hilbert a lui Any Palade era inevitabilă. Gustav învinui Matematica și pe Moș Eveniment. Ăsta ne știe și ora morții! șopti Prunilă. În spațiile Prehilbertiene ne întâlnirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oprirea imediată a mișcărilor ritmice, ceva insuportabil ca atunci când lovindu-ne la un cot Întregul corp este străfulgerat a durere și neputință. Va s-a descătușat involuntar din strânsoarea imaterială a ființei sale și cu o mișcare rapidă s-a detașat de Marinița lăsând-o pe aceasta șoptind pe un ton imperativ: Mai stai! Mai stai! Mai stai! Oleacă, măcar oleacă! Îi cerea imposibilul! Și În timp ce mâna continua să mângâie cea mai sensibilă zonă erogenă a băiatului, mișcările ei ce-și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în sine că scriu. Că aspiră la ceva mai înalt decât viața prozaică de fiecare zi. Campania pe care o duc nu este îndreptată împotriva lor, ci împotriva cărților lor. Mi-aș dori chiar ca ei să mi se asocieze, detașându-se de ceea ce au scris și trecând de aceeași parte a baricadei ca mine, dintr-un devotament sincer față de literatură. În sfârșit, mai există un motiv care m-a făcut să pierd atâta timp cu citirea unor scrieri ratate, un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
albumul de familie o face și Veronica-Alina Constănceanu, autoarea unui scurt roman scris la persoana întâi, O (po)veste verde (Marineasa, Timișoara, 2001, prezentare pe ultima copertă de Cornel Ungureanu). Autoarea, inteligentă și cultivată, nu este însă și suficient de detașată de experiențele ei afective pentru a și da seama că aceste experiențe nu prezintă interes pentru alții. Ea ‹‹ ‹ ‹ crede că tot ce i s-a întâmplat ei, pentru că i s-a întâmplat ei, merită comunicat lumii întregi. Rezultatul? O proză
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
formidabil să faci caricaturi și cu scrisul, ești bățos. Este adevărat, dar... Ei, lasă, nu fi modest. Vrei o tărie? Știu eu? Este de abia ora 10 și mă simt colegii. Nu mai dai pe acolo luna asta. Te-am detașat. Unde? Păi, cu Motănel. O să-ți placă. Relu bea tăria și capătă un curaj nebun. Praf îi facem, șefu'! Fără nici o îndoială. Eu o să-i distrug cu ziarul. Am un chef să-i fac zob. Șeful îl apucă de rever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și ca rege al micii Ungarii. Principii și magnații calvini din Transilvania, acum autonomă, au ridicat de multe ori armele ca să pună ei mîna pe acele teritorii, ca pretinși urmași legitimi ai marelui Regat Ungar. Pe acest fundal, s-a detașat figura unui nobil provenit Însă din Panonia septentrională, Imre Thököly, cu cetele sale de „curuți“. Termenul, cu Înțelesul de „cruciat“ din care și provine, desemna un luptător nu pentru eliberarea Sfîntului Mormînt, ci cu țelul reinstituirii “regatului autentic, nobiliar, etern
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din naștere văd pri ma oară ce se Întîmplă În jur. Ei văd cu ochii spiri tului, ai corpului de energie. Este o dovadă că nu avem doar corp fizic, ci și corp subtil, care este Însoțit de o conștiință detașată de creierul nostru anatomic și care are o altă percepție asupra timpului și a spațiului. Expe rien ța este a acestei conștiințe, nu a creierului. Ve derea se face Într-un unghi de 360 de grade și poate explora instantaneu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de bună și veche formație interbelică, aflați de o viață în serviciul finanțelor românești, găsiră chiar vorbe de laudă pentru felul în care fuseseră întocmite acele acte și îi propuseră lui Virgil, mai în glumă mai în serios, să-l detașeze la regiune pentru vreun an-doi. Doar un grăsan cu mutră porcină, care o făcea pe zmeul pe-acolo, îl luă de sus zicându-i, în timp ce râgâia și se scobea în dinți cu un fir de mătură, după un mic dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ochii. Ar vrea să ațipească, să se pregătească pentru vizita medicală de după-amiază. Formalitățile de spitalizare, urmate fără nici un răgaz de examenele preoperatorii, au obosit-o. Comunicarea laconică despre slăbiciunile inimii ei nu o alarmase peste măsură. Încearcă să se detașeze de ambianță, să se simtă acasă, în patul ei, în universul ei, dar vocea aparent veselă și exuberantă a vecinei de pat o readuce la realitate : Eu părăsesc chiar acum spitalul. Gata ! S-a terminat ! Mă simt cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din vecinătatea casei lor. A crezut că este un însoțitor al bolnavilor, dar ciudat, de data asta, cu toate că i s-a părut că a recunoscut-o, tânărul i-a aruncat doar o privire albă de animal speriat, încolțit. S-a detașat de grup, a rămas în urmă continuând să o urmărească cu o privirea înfricoșată. O voce l-a adus la realitate : "Justin, încearcă să te integrezi în grup !" Dora a rămas cu senzația că privirea lui a continuat să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
gardă. Am început să resimt cele peste 30 de ore de când sunt pe picioare... Două siluete albe care se mișcă la căpătâiul ei și schimbă șoapte între ele sunt ultimele imagini pe care le înregistrează conștientul Dorei înainte de a se detașa din nou de lumea noastră. Are din nou senzația că este înveșmântată într-o cămașă răcoroasă care, de data aceasta, nu mai plutește în universul misterios, ci stă alungită, palpitând ușor. "Oare acesta să fie corpul meu imaterial ? Și oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fără să mă gândesc prea mult unde voi ajunge ?" Locomotiva începe să ofteze și să pufăie voind parcă să-și facă cunoscut efortul de a înfrunta vântul de Nord din ce în ce mai șuierător și mai rece. Dora aruncă o privire pe harta detașată din atlas și decide fără prea multe ezitări : va coborî la Cacica, localitate de pe linia ferată care pare cea mai apropiată de Arbore. * * * Coborârea de pe scara mult prea înaltă ar fi imposibilă dacă mâna unui bărbat nu i-ar lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca și in primavară in pădure când m-a săltat Vasili în brațe. O s-o iscodesc mai mult pe mama despre lucrurile astea ciudate pe care le simt... Iată însă și două foi lipite între ele pe care Dora le detașează cu mare atenție. Martie 1954 tot la Bolnița jenșcina Ieri am împlinit doisprezece ani și mama a pregătit pentru mine o prăjitură rotundă cu foi negricioase și o cremă dulce parfumată cu zmeură. Pe ea era scris cu litere albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Oare Teodora plânge ? Oare mai poate plânge sau încercările cutremurătoare prin care a trecut i-au secat izvorul lacrimilor ?", se întreabă Dora înainte ca povestirea să fie reluată cu o voce mai aspră, mai seacă, care se forțează să fie detașată de miezul tragic al vieții ei. Deși trecusem deja prin multe, atunci mi-am revenit cu greu din căderea care îmi părea totală. Nu mai doream să trăiesc și numai prezența copilului nedorit, a fructului oribilului viol al fetei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Cel puțin atâta timp cat suntem liberi și ni se apără drepturile (Și ce e mai de preț decât libertatea?).Progresul spre Homo sapiens s-a făcut tocmai pentru că omul a trecut de la a reacționa la realitate la a se detașa și astfel să înțeleagă, să i se reveleze, în același timp reacționând la ea. Omul a ajuns să-i fie familiară realitatea, pentru că a trăit cu ea și o cunoaște pur și simplu. Azi violența săracilor e grotescă. Sărac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plecat fie că au copii de crescut, fie că au de terminat niște lucruri începute, fie că pur și simplu nu le-a venit rândul. Acea câmpie minunată, din visul mamei, îndreptățea teoria după care în timpul somnului, sufletul omului se detașează de corp și colindă. De aceea nici nu este recomandat să trezești pe cineva brusc, mai 17 ales când doarme profund pentru a nu se produce un dezechilibru ce n-ar mai face posibilă revenirea sufletului în corp. În „Teoria
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]