4,675 matches
-
construcție aparte, nu era integrată alteia, așa cum este acum când sub o șură sau magazie se detașează un spațiu dreptunghiular, îngrădit cu șipci destul de rezistente ca să „țină”. Pivnița, beciul, dispusă sub chiler sau sub o altă construcție anexă, mai rar detașată, a fost o groapă săpată în pământ pentru a proteja alimentele păstrate pentru iarnă, dar și butoaiele cu vin. Groapa era întărită cu lemn, apoi și s-a adăugat un zid de piatră, apoi a fost zidit din piatră în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
am avut-o. Nu știu exact ce anume din felul cum mi-a spus acest lucru a avut darul extraordinar de a-mi sugera intensitatea violentă a dorinței lui. Era deconcertant și cam scârbos. Viața lui era în mod ciudat detașată de lucrurile materiale și trupul lui parcă uneori se răzbuna groaznic pe spirit. Satirul din el punea brusc stăpânire pe toate și el era neputincios, căzut pradă unui instinct care avea întreaga vigoare a forțelor primitive ale naturii. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vadă ceva romantic în ea. Poate că pentru a fi conștient de romantismul vieții trebuie să ai în tine ceva de actor și, fiind capabil să ieși din pielea ta, trebuie să-ți poți observa acțiunile cu un interes deopotrivă detașat și absorbit. Dar nimeni nu se gândea cu mai multă hotărâre decât Strickland la un singur țel, pe care-l urmărea neabătut. N-am văzut în viața mea pe cineva mai puțin intimidat ori stânjenit. În schimb, e mare păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
adevărate. Îmi păreau prea oribile. Dar parcă cine poate să sondeze străfundurile subtile ale inimii omenești? Fără îndoială nici cei care se așteaptă doar la sentimente elegante și emoții normale. Când Blanche a văzut că, afară de momentele pasionate, Strickland rămâne detașat, departe de ea, probabil că se simțea cuprinsă de spaimă și presupun că până și în acele momente își dădea seama că pentru Strickland ea nu e un individ, ci doar o unealtă a plăcerii. Acesta era încă un străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l vedeți pe primar făcând reverențe și piruete, cât pe aci să-și rupă pantalonii negru-jasp, cu cele o sută de kilograme ale lui care-i făceau gesturile grațioase ca dansul unui elefant de circ, în fața domnișoarei care privea totul detașată, ca și cum ar fi căutat să se protejeze, să se țină departe de toate astea, chiar în timp ce ne strângea mâna ușor, dintr-o mișcare a încheieturii ei fine. Intră în școală și privi sala de clasă ca și cum ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să insereze capătul pârghiei În sistem se găseau multe lucruri menite să deștepte un Machiavelli ce dormita În el. Cluburile studenților seniori, În legătură cu care, vara trecută, Îl descususe pe un absolvent care se lăsase cam greu, Îi excitau imaginația: Ivy, detașat și aristocratic de-ți lua piuitul; Cottage, un amestec impresionant de aventurieri grozavi și craidoni bine Îmbrăcați; Tiger Inn, cu membri atletici, spătoși, revitalizat de perfecționarea onestă a standardelor din școala pregătitoare; Cap and Gown, antialcoolic, ușor religios și influent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plăcea la nebunie să-i scandalizeze cu remarce neortodoxe: — O, stați să văd... se adresase el Într-o seară unei delegații contrariate. Ce club reprezentați? Față de solii cluburilor Ivy, Cottage și Tiger Inn, făcea pe „băiatul bun, ingenuu, nerăzgâiat“, foarte detașat și complet neștiutor de scopul vizitei. Când a sosit dimineața fatală, la Începutul lui martie, iar campusul a devenit un model al isteriei, s-a strecurat pe furiș la Cottage cu Alec Connage și a urmărit, mirându-se foarte, nebunia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu plimbarea asta Încolo și-ncoace, am să țip! (Amory se lasă să cadă disperat pe sofa.) AMORY: Vino și sărută-mă. ROSALIND: Nu. AMORY: Nu vrei să mă săruți? ROSALIND: În seara asta vreau să mă iubești calm și detașat. AMORY: Începutul sfârșitului. ROSALIND (are o revelație bruscă): Amory, tu ești tânăr, eu sunt tânără. Lumea ne iartă Încă pozele și vanitățile; Îi tratăm pe oameni ca pe Sancho Panza și nu pățim nimic. Acum ni se iartă. Dar te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și simplu. Majoritatea oamenilor se grăbesc, n-au timp să stea și să se uite la lucrurile pe care nu și le pot permite; și, oricum, în Moabit nici nu există astfel de sortimente. Așa că hainele mele și atitudinea mea detașată mă scoaseră în evidență. Știam că Liza Ganz dispăruse de acolo, deoarece în acest loc un vânzător de pește găsise o plasă de cumpărături pe care mama Lizei o identificase mai târziu ca aparținându-i. În afară de asta, nimeni nu văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vid, totul se reduce la acest adevăr simplu și evident. în afara materiei nu există nimic. O dată în plus adversar sau chiar dușman al lui Platon, Epicur afirmă că criteriile adevărului rezidă în senzații și afecțiuni. Atomii corpului care captează atomii detașați ai materiei, simulacrele, totul cere și presupune conjuncția atomistă. Nu univers inteligibil, nici creaturi ideale, zei sau concepte, nici lumi nevăzute, inaccesibile simțurilor și care pot fi doar concepute - în cel mai bun caz - de către suflet, partea nemuritoare și eternă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
îmi spune că e adevărat. - Da! Sunt în țară. Vocea i-a devenit puțin mai tăioasă, determinându-mă să nu mai pun prea multe întrebări. Nu-mi puteam stăpâni bătăile inimii. „Doamne”,îmi repetam în gând, „ajută-mă să par detașată, ca și cum totul ar fi firesc”. - Mă întrebam... când ajungi acasă? Când mai vii... Mi-era atât de greu să pun această întrebare. Și fără să vreau , toate frământările,neliniștile, adunate în timp, au însoțit această frază care cuprindea în sine
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
de posibilități. Un narator se vrea ingenuu, cum a făcut Al.Florin Țene în romanul “Inelul de iarbă “, un altul umorist, un al treilea se lasă înduioșat de povestire, altul adoptă o ironie rece sau sarcastică, ori afișează o morgă detașată. O amplă diversitate în povestire e poate cea mai importană, una din atracțiile romanului constând desigur și în faptul că el este relatarea unui locator individual și personal. În teatru jucat pe o scenă, personajele au trei valențe. Prima; personajul
EUL DINTR-O NARAŢIUNE NU SE CONFUNDĂ CU AUTORUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363338_a_364667]
-
e vrednic de El (și nu e vrednic nici de sine însuși). Asta nu presupune a-ți abandona părinții , partenerul de viață, copiii, ci a nu-ți face d-zei din ei mai presus decât tine, ci a-i sluji detașat, a veni în întâmpinarea nevoilor acestora, fără a aștepta ceva în schimb, si, intotodata, a ține seama de noi, de propria persoană (nu mă calc pe mine în picioare pentru a face capriciile altuia, insă vin în întâmpinarea nevoilor lui
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
limitate. Că un semn de implicare în social și fără ca această idee să graviteze în jurul unor sărbători, campanii sau bani. Acțiune pornită din acordarea cu tonurile sufletului. Fără așteptări. Este un exercițiu și pentru mine, pentru că am să o fac detașat, conștient și benevol, unor necunoscuți. Voi poștă în fiecare lună câte un articol legat de acest club, prin care am să aduc în fața câte o poveste a unei persoane, ... Citește mai mult Pentru că suntem fericiți, stă în puterea noastră să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
limitate. Că un semn de implicare în social și fără ca această idee să graviteze în jurul unor sărbători, campanii sau bani. Acțiune pornită din acordarea cu tonurile sufletului. Fără așteptări.Este un exercitiu și pentru mine, pentru că am să o fac detașat, conștient și benevol, unor necunoscuți. Voi poștă în fiecare lună câte un articol legat de acest club, prin care am să aduc în fața câte o poveste a unei persoane, ... XII. CURSURI GRATUITE ONLINE, de Dalelina John, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
culoare neagră, taior și fusta scurtă, precum și bluză de dantelă albă, o ajuta să accentueze contrastul dintre fata din trecut și cea de astăzi. Lângă ea era Maria Cristache, cu o rochie bleu, împărțind zâmbete. Bogdan Deleanu emana un aer detașat. Atent la fiecare invitat, îi complimenta pe fiecare în mod egal. Începuse rumoarea, atmosfera era degajată, specială, distinsă. De asemenea, dintre invitați făceau parte atât soții Davidescu - părinții lui Bogdan, precum și mulți colegi ai acestuia, unii dintre ei proaspăt angajați
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
cu surprize neprevăzute. Nici nu-și dădea seama cât de cutezătoare îi deveniră gândurile după primul păhăruț. După golirea paharului printr-un instinct involuntar, se simți imediat cuprinsă de o căldură interioară ce o făcu să se relaxeze. Acum privea detașată cum trosnesc lemnele în șemineu. „Ce plăcut este în salon”, gândea fata dormitând în fotoliu. Din boxele unui DVD instalat pe un raft al vastei biblioteci plină de cărți, se auzeau acordurile unduitoare ale unui tangou sud-american. „Ce frumos ar
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
povara ce ne-o poartă”, pământul se îndreaptă „spre altă poartă”: „E prea bătrân și obosit, / Însă privește demn în față, / Își mișcă miezul cel topit / Spre alte lumi, spre altă viață. // Știind ce e firesc în lume, / Ne părăsește detașat, / Căci a făcut doar lucruri bune, / Iar noi, parșivi, l-am înșelat. // Când se cutremură voit, / Vestește clar a lui plecare, / Dând semn că nu s-ar fi dorit, / Bătrân și singur pe cărare” (Alt Univers). Perspectiva aceasta nu e
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
de poezie lui Eminescu cu “lăudându-te pe tine, ridicându-se pe el “. Iubesc poezie pentru următoarele motive: Vocația teoretică n-a lipsit, în genere, la unii poeți, însă voința de cuprindere sistematică și, mai ales, posibilitatea de a rămâne detașați, lasă de dorit.Poetul-critic e o prezență tipică în configurația modernă a tuturor literaturilor. Unii dintre aceștia cred că poemul concret trebuie în principiu să nu spună totul despre poezie. Aceștia sunt gânditori, neîngrezători în entități metafizice, în coerența pură
CRESTOMAȚIA MIJLOC DE PROMOVARE A LITERATURII ÎN NĂSĂUDUL ÎNCĂRCAT DE ISTORIE, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367570_a_368899]
-
lăuntric îl cheamă la hotar, Ca Moșului Crăciun să-i scrie un răvaș. Moșule drag, nu-ți cer cadouri scumpe, Ci doar aripi să zbor spre clipa ne-ntinată, Suflarea mea să fie vulcanul ce irumpe Spre vulturii luminii, de neguri detașată. Poate dorința mea un pic să te surprindă, Dar du-mă, Moș Crăciun, la suflete uitate Ce-așteaptă împietrite ca jalea să cuprindă Speranța și visarea ce-s undeva legate. Ajută-mă să fiu un cuib plin de iubire Pentru
SĂ FIU UN CUIB de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367007_a_368336]
-
a dragostei, dar și pentru sonetele și madrigalurile scrise. În Capela Sixtină, printre chipurile pictate în Judecata de Apoi, a fost descifrată și fizionomia lui Michelangelo, în figura Sfântului Bartolomeu; acest chip este jupuit de piele, semnificând destinul artistului genial, detașat și înălțat din mediocritatea timpului, suflet furtunos, sensibil și frământat. Le reproduc copiilor un pasaj dintr-o carte: În clipa morții, privind la uimitoarea operă lăsată în urmă, Michelangelo ar fi putut șopti: «Oprește-te clipă, ești atât de frumoasă
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
pentru a merge în zig-zag, totuși luăm viteza și disperat te întreb de la distanță: "și acum?"; Tu-mi răspunzi: "ăă, eu de fapt nu știu să schiez”... m-am mirat.. e normal, mai ales când ți-am văzut zâmbetul tău detașat acompaniat de o ridicare din umeri...! Problema era că prindeam viteza că nu mai știam de zig-zag-uri la acea viteza...mirandu-ma mai tare pe când un brad venea.. ori eu mă duceam către el ... culmea că mă cuprinse mirarea mai
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
te ghidezi după un reper invizibil, suspendat în timp și spațiu, și, cu o precizie uluitoare, îndrepți degetul către un colț al încăperii și rostești: "Aici este". A îngenuncheat lângă mormânt și a închis ochii pentru a fi cât mai detașată, pentru a pătrunde într-o lume paralelă... S-a concentrat profund și a putut vedea clar, în minte, conținutul bilețelului așa cum fusese înainte de a fi prefăcut în cenușă: Aceste lucruri se întâmplă aievea doar pentru că un experiment al laboratorului de
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
toată profunzimea ei, în egală măsură infinită și imediat perceptibilă, semnificații exclusiv superficiali, ce sunt efectul obligatoriu al gândului conceptual. Poeții, cei care merită acest nume, pot, desigur, să recurgă la imagini, inclusiv la cele mai îndrăznețe, mai gratuite, mai detașate, la prima vedere, de evidențele spațiului terestru, dar întotdeauna numai pentru a sfâșia vălul conceptualizărilor mereu abstracte și, în acest fel, pentru a se simți, încă și mai mult, în prezența a ceea ce este dincolo, fie în impenetrabilul acestui loc
YVES BONNEFOY, ANDRÉS SÁNCHEZ ROBAYNA* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350393_a_351722]
-
putea transforma într-una cu surprize neprevăzute. Nici nu-și dădea seama cât de cutezătoare îi deveniseră gândurile. După golirea paharului dintr-un instinct involuntar, se simțea cuprinsă de o căldură interioară ce o făcu să se relaxeze. Acum privea detașată cum trosnesc lemnele în șemineu. „Ce plăcut este în salon”, gândea fata dormitând în fotoliu. Din boxele unui DVD instalat pe un raft al vastei biblioteci plină de cărți, se auzeau acordurile languroase ale unui tango sud-american. "Ce frumos ar
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]