2,337 matches
-
din populație care urăște sexul. Lisa Smith este o englezoaică de 29 de ani din Buckinghamshire, Marea Britanie. Până la această vârstă, ea a avut trei iubiți, iar cu doi dintre ei chiar a locuit. Problema ei cea mai mare este că detestă sexul, potrivit dailymail.co.uk. De dragul partenerilor ei, Lisa a încercat să treacă peste senzația de dezgust pe care sexul i-o dă, însă a eșuat de fiecare dată. Nu este nimic în neregulă cu mine din punct de vedere
De ce o tânâră a refuzat să mai facă sex by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65075_a_66400]
-
ori -unii și alții despre mine. Fără a-mi acorda nici o importanță deosebită, suportam tot mai greu dificultatea de a fi devenit, cel puțin în unele cercuri, un fel de „personaj cultural" public. Dar refuzam acest statut, pe care-l detestam și care, în ultimul timp, îmi devenise pur și simplu insuportabil. Simțeam că se abuzează - admit, adesea inocent, de bună credință - de mine. Dar, mă repet, mă simțeam sufocat de invitații și solicitări publicistice. De exemplu: TV (inclusiv maghiară), ASPRO
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
și plictisitoarea lor stima de sine: șomajul. Mai mic burghez, măi mincinos și mai conformist decat taxime- tristul, nu e nimeni. Sfârsesc prin a spune, cu un fals sentiment de mîndrie și ubicuitate, ca iubesc o îndeletnicire pe care o detesta și un oraș pe care îl țin sub observație de nevoie. Își dau ifose, iar mediocritatea le întreține o anumita doză de relativă importantă: „Sîntem prima imagine a orașului”, zic ei. Din fericire se mint, căci dacă ar da glas
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
l-a petrecut culcat pe spate, fiind bolnav de tuberculoză osoasă la coloana vertebrală. A fost pacient în diverse sanatorii, stând lungit ani de zile pe o targă pe roți -„un sicriu ambulant", cum notează Blecher. „Tu știi că eu detest să fiu «bolnav profesionist»", îi scria prietenului său Geo Bogza pe 10 mai 1938, cu trei săptămâni înainte să moară. Printre altele, Blecher a scris un „jurnal de sanatoriu" (Vizuina luminată, publicat postum de Sașa Pană în 1947) și un
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
superstiții neguroase. Începutul a fost foarte greu. Cel puțin pentru fetița Annie, pe care romanul o urmărește îndeaproape până în 1928 când, la vârsta de 15 ani, a fugit de la ferma în care o mătușă bigotă și nespus de rea o detesta, o muncea până la extenuare, o nedreptățea și o tortura fizic prin înfometare și prin bătăi schiloditoare. Inițial, povara adaptării a fost purtată fără văicăreli de părinții ei care, după o mult prea lungă și istovitoare călătorie pe ape și pe
Mămăligă, sarmale și răcituri à la Regina by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6413_a_7738]
-
facem planuri pentru depozițiile în dosarul lui Tom - nu ne îndoim că va exista unul. Deși el nu are motiv, decât dacă între timp s-a adăugat pe listă și „jigodie". Și nu numai noi spunem asta. Fosta soție îl detestă, pur și simplu. Are ordin de restricție. Nu are voie să-și vadă cei doi copii mici fără supraveghere. Femeia s-a mutat în Phoenix doar ca să scape de el. Nu l-am fi botezat jigodie fără să fi ajuns
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
să recunoaștem, nu erau chiar atât de răi. De unde venea chestia asta? De unde atâta amiciție? - „Dragostea care te învăluie față de fratele tău", spunea Hank Neary, citând din cine știe ce carte. El cita mereu din câte o carte și pentru asta îl detestam, mai puțin când eram în toiul unei alarme, caz în care îl iubeam ca pe-un frate. Iubirea aceasta avea să se destrame într-o săptămână. Dar, atâta timp cât ținea, era ca un izvor, o sursă de lumină, hrana pentru o
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
Comitetului Politic Executiv, Dumitru Popescu a rămas pînă la sfîrșit în anturajul lui Ceaușescu și a continuat să plăsmuiască ficțiuni utopice cu grave consecințe sociale. Discipol al lui Răutu, nu a avut vocație de eretic. Omul care se jura că detestă poncifele irespirabile, cel care a făcut în repetate rânduri elogiul subiectivității creatoare, a rămas pînă la capăt ostatecul unor năluciri ideologice. Cînd alții mișcau în front, el continua să defileze cu turma. Memoriile abundă în aceleași extenuate clișee despre exploatare
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
niște barbari (non-greci) ar fi categorisito drept toleranță sinucigașă. Al treilea clișeu stă în obiceiul de a înălța rațiunea la treapta unei facultăți diriguitoare prin care Elada a atins luciditatea de cristal a unei țări ticsite cu gînditori silogistici, care detestau rătăcirile obscurantiste și fugeau de paroxisme mistice. De fapt, ființă mai superstițioasă și mai pătrunsă de umoare fatalistă precum grecul anevoie găsești în epocă: calendarul i se depăna în ritmul misterelor, substanța zilelor îi era dată de ceremonii, iar în lipsa
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
-i mai cer nici un efort. „Ce noroc pe mine! Nu mă pricep să fac decît ce nu-mi cere nici un efort.” (p. 93) Asta nu înseamnă că autorul e în puseu de autoflagelare: pentru asta ar fi trebuit să se deteste pe sine, ceea ce nu-i cazul. Spuneam că nu aflăm în carte o dramă de conștiință, ci un solilocviu de intelect, cu remarca obligatorie că perorația autorului este întreținută de lecturi. Din acest motiv, majoritatea reflecțiilor îi sunt iscate de
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
în urmă, a avut proasta idee de a pune pe Twitter un dialog rațional cu Mahomet, cu ocazia aniversării presupuse a Profetului. „Aș spune că sunt lucruri care îmi plac la tine, scria ziaristul, dar și lucruri pe care le detest, ca și altele pe care nu la mai înțeleg.” Poate că, dacă asta era tot, cenzura religioasă nu s-ar fi sesizat. Dar Kashgari a adăugat: „Saudiții n-au cum să meargă în infern (după moarte), fiindcă în infern nu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4812_a_6137]
-
Nu societatea, oricum. Nu e o ipostază impusă, ci una structurală. Marginalizare e greu să descoperi în schița biografică ori în jurnalele lui. Există, în zona receptării, o doză de indiferență nu doar firească, dar și igienică. Fântâneru se simte detestat de toți și promite să explice de ce, fără s-o și facă, până la urmă. Dezacordul cu ceilalți ține de libera exprimare a opiniei și de o anume democrație a gusturilor. Eugen Ionescu, fost coleg de clasă, îl crede un inadaptat
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
umorile celebrității americane în scurtul interval cât soțul en titre, dramaturgul Arthur Miller (Dougray Scott), s-a întors în America. Titlul filmului care reunește doi monștri sacri ai cinematografiei atât de diferiți constituie în sine o cheie a fabulei. Olivier detestă metoda lui Stanislawki pe care Paula Strasberg (Zoë Wanamaker), asistenta lui Marilyn, o consideră definitorie pentru evoluția actriței, iar aceasta se agită în patul procustian al unui alt mod de a concepe arta actorului. Însă măștile își joacă bine rolurile
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
joc permanent. Și Laurence Olivier este compus din multiple măști, apare ca fiind temperamental, cinic, ușor visător, câteva replici din Shakespeare, puțin Prospero, îl readuc în starea pe care o caută. El este un actor care-și gândește rolurile și detestă formula lui Stanislawski, spre deosebire de formula magică pe care o deține Marilyn, un instinct care-i indică momentul și atitudinea. Momentele de finețe ale filmului depășesc povestea de amor dintre acest valet de chambre, Colin, și temporara sa „stăpână”, și ele
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
percepem lumea din afară potrivit afinităților ființei noastre interioare. Astfel, lui Miller, și e evidentă idiosincrasia, îi displac rigoarea, spiritul de ordine, semnele unei civilizații apăsătoare, la fel cum e respins de contactul cu „ființele calculate”, cu „suflet de inginer”. Detestă „din toate puterile”, scrie el, „atmosfera de curățenie, vid și anonimitate”, Pe vas, în port, la Patras, sau în peisajul Atenei, e sedus, în schimb, de tot ceea ce are de-a face cu forfota vieții, de tot ceea ce denotă confuzie
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
foametea a condus la ieșirea din istorie a unor popoare, ci și deculturalizarea. Și nebunii scriu literatură Nu e nici o îndoială că americanul Louis Wolfson e nebun cu acte. După ce s-a bucurat de succes în anii 1970 în Franța (detestând engleza, scrie într-o franceză extrem de personală!), admirat de Sartre și de Beauvoir, comentat savant de Foucault și Deleuze, citit cu delicii mărturisite public de Le Clézio și amuzându-l teribil pe Queneau, se vede din nou în atenția presei
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4617_a_5942]
-
să reprezinte România la Soci. Jurnalistul a precizat că a-ți reprezenta țara la nivel internațional ar trebui să fie o onoare, nu o umilință. Jurnalistul a scris, pe pagina sa de Facebook, de ce se consumă pentru "măgăria" de la Soci. "Detest lașitatea, ipocrizia, aruncatul pisicii și găsirea țapilor ispășitori. Și dacă nu era vorba despre nepotu-meu - care s-a calificat îndeplinind baremul olimpic și nu-i singur acolo, ci într-un echipaj de doi, dar asta nu mai spun limbricii ăia
Ciutacu: "Știu ce înseamnă să ai talent și să ți se năruie visul" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/45498_a_46823]
-
la alții, mai ales la tinerii pe care-i considera de viitor, majoritatea covârșitoare a scrisorilor sunt adevărate declarații de dragoste față de confrați din toate generațiile, ceea ce nu înseamnă că nu era nedrept până la ferocitate cu cei pe care-i detesta. Iată câteva rânduri dintr-o scrisoare către Cynthia Ozick, datată 13 iulie 1989: „Nu-mi face nicio plăcere să fiu pe o listă alături de cei de felul lui Styron, Vonnegut, Mailer (...) Cred că ai fost prea blândă cu George Steiner
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
mai pot cu ăsta deloc. Am niște impulsuri crâncene (...) am reacții organice când îl văd pe ăsta. Sunt la limita nervilor și a suportabilității. Deci aș face orice să nu-l mai văd pe ăsta. Deci îl urăsc și îl detest pe ăsta din toate celulele ființei mele. Îl urăsc! Dacă ura asta a mea s-ar putea transforma în ceva concret contra lui, crede-mă, fiecare celulă a lui ar pleca în altă direcție. Deci, l-aș dezintegra...”, a declarat
Badea, „declarație de dragoste” pentru Băsescu: „L-aș dezintegra!” by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/57777_a_59102]
-
ciuperci Morille oferită fostului președinte socialist Francois Mitterrand. Lady Tatcher l-a felicitat pe Mosimann pentru calitatea felului, ani mai tarziu, după care i-a spus "a fost foarte scump". Despre liderii SUA și Franței se știe că Barack Obama detesta sfecla, iar francezul Francois Hollande anghinara. Însă, a spus Bragard, Hollande și cancelarul german Angela merkel "adoră brânză", pe când lui Obama și soției sale, Michelle, cel mai mult le plac "fructele și legumele". Membrii "Club des Chefs des Chefs" se
Putin cere degustători, de teamă să nu fie otrăvit () [Corola-journal/Journalistic/57807_a_59132]
-
dacă ne situăm în sfera unei lecturi biografice, atât o proiecție de identificare a autorului, cât și o proiecție de contrast. Un Rebreanu care se disculpă, în mod necesar și testamentar, este completat, în Calvarul, de un Rebreanu care se detestă în postura romantică de învins. Numai așa se putea autodepăși. Scrisul adoptă pentru Rebreanu, privit din perspectiva Calvarului, funcții morale și forme multiple: penitență, disculpare, eliberare și reconstrucție de sine. Învinsul, ratatul, suspectul din Calvarul și de dinainte de Calvarul va
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
din România despre rezistența prin cultură, la represalii, teroare și dictatură, ci și la piesa lui Jean-Paul Sartre intitulată Cu ușile închise - în care infernul poate să însemne și închiderea pe vecie a unor personaje care se disprețuiesc sau se detestă, într-una și aceeași cameră, fără ieșire. Și după două decenii, otrăvurile din dosarele securității tulbură conștiințe, răvășesc destine, seamănă suspiciuni, distrug relații interumane. Nu în ultimă instanță pentru că există și „adevăruri” care, odată scoase la lumină, se adeveresc a
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
Culmea este că și după percheziția din primăvara anului 2011 a reușit să mai vîndă, la o licitație din Köln, un tablou de Max Beckmann pentru care a încasat 864.000 de euro. Potrivit unor specialiști, naziștii au început a detesta arta modernă odată cu apariția lucrării Guernica, de Pablo Picasso, cel care a redat în manieră proprie spulberarea orașului basc Guernica de către „Legiunea Condor", în timpul Războiului Civil spaniol, pe 26 aprile 1937. Atunci bombardierele germane au ucis 1.564 de civili
Comoara naziştilor a fost găsită la München. Vezi la cât este evaluată by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55170_a_56495]
-
mine fără să ți se răspundă pentru că nu-i mai pasă nimănui de mata, nu te ruga - Să nu mă lași de tricoul și fustele unei tinere care asculta de mata nu din afecțiune, de frică și pesemne că te detesta tot de frică, inertă lângă mata auzind cum se legănau copacii în noapte și pământul care urca și cobora în funcție de nori, tropăitul calului înconjura casa oprindu-se în locul unde loveau porcii făcând să se creadă că sângele animalului sau al
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
perpelesc din cauza acestei enorme insolențe, a adus-o la Cluj și-a instruit-o ce să îmi spună. Nu știu. Oricum, Mica îmi aducea, semn al sentimentelor ei față de mine, un buchet uriaș și superb de gladiole vișinii, catifelate. Mica detesta gladiolele. Eu, la fel. M-am prefăcut că-mi plac, că am uitat că ei înseși, care iubea așa de mult florile, îi displăceau violent anume acestea. Și nu i-am adus aminte că eu, la rîndul meu, detest gladiolele
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]