558 matches
-
meu!“, îl boteza cu lacrimi de foc. Plânsese și el, ghemuindu-se lângă maică-sa și necutezând să-și întoarcă fața sau să și-o smulgă din întunericul blând al sânului ei fremătător, de teamă să nu dea de ochii devoratori ai lui Baubau. Și astfel se scurseră zile de plânset și înnegurare, până când lacrimile se retraseră în adâncuri și casa își risipi întunecimile. Era o casă blândă și călâie. Lumina intra printre florile albe brodate pe brizbrizuri. Jilțurile, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
micuț grăsuț își ștergea ochelarii, ținându-se cu greu de pașii nervoși ai hahalerei. Leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea să fie pe placul tuturor, benevolente, benedictinus. În stânga, lupul: trecutul devorat, devorator. Monstrul tricefal, domnule!, cum l-au propus egiptenii pustiului și ai Nilului. Renașterea, da, renaștererea europeană, europeană, domnule, renașterea noastră europeană a introdus șarpele. Șarpele, spirala timp. Corpus serpentinum... monstrul tricefal capătă trupde șarpe. Nu mai este oroarea făcută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai opri din prăbușire, urletul groazei de a te vedea cum te cufunzi fără scăpare în bulboane de fum și pucioase, deznădejdea de a privi cum îngerul trimis spre tine își schimbă dintr-o dată înfățișarea, cu chipul schimonosit în rânjet devorator. - Am venit eu la tine, mai devreme, strigă Adina din hol, chinuindu-se să scoată cheia din ială. Milică l-a chemat urgent la Prefectură și mai întârzie. Telefonăm maestrului Pârțângău de la tine că... O găsi în dormitor, chircită lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acolo unde întorc autobuzele la capătul orașului, se-nșiruiau blocuri suple cu 10 etaje magazine moderne susțineau înălțimile flancate de trotuare largi, mașinile zburau pe stradă cu viteză infernală, bolizi luminoși pe griul lucios al șoselei. Dincolo, pândite de orașul devorator, foșneau, în noapte, lanurile. Ce poate fi mai sinistru decât obeliscurile oprite brusc la 45 de metri înălțime, ca tăiate de un buldozer uriaș și la ale căror ferestre luminate electric nu se văd copii strigându-și temele, brațe goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar uite că eu sunt puternică, poate și strămoșii contează, nu pricep acuma și nici nu prea mă interesează, nu contează de unde a venit actrița celebră de astăzi, probabil din fetița ambițioasă care am fost, totdeauna am avut o ambiție devoratoare, orgoliu mai bine spus, nu știu ce se potrivește cel mai bine, ambiție sau orgoliu, dar nu contează, eu știu ce simt, Frumoasă Neli, știți, și atunci când mă luam la întrecere cu fetele de la bloc - din vârf de munte, ne mutaserăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mie așa mi-a povestit el, că eu atâta știu, atâta vă spun. E vara lui 2000, în România, Anul Eminescu. Convenția Democratică, aleasă prin vot de românii care au vrut schimbare, conduce țara, la Sala Palatului a fost Noaptea Devoratorilor de Publicitate, s-au putut vedea spoturi de prim rang, în care au apărut vedete ca : Paul Newman, Antony Quinn, John Travolta, Brigitte Bardot, Kim Basinger, André Agassi, Naomi Campbell; Uniunea Scriitorilor din România a dat premiile pe 1999, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
celor două ființe dragi, am ajuns să-mi petrec restul zilelor la țară, alături de părinții mei. Cea mai mare problemă erau atacurile de panică și insomniile. Nu doresc nimănui să trăiască cu acest sentiment al morții imediate, cu această spaimă devoratoare. Imposibil de Îndurat!. Tata a fost un om rafinat, umblat prin lume, având diverse funcții. Ah! Trebuie să amintesc că a făcut doi ani de teologie, unde se plăteau biruri grele. Asta se Întâmpla Înainte de război. Motivul pentru care a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
doctorului este fecioară și lâncezește În singurătate; dragostea Încearcă În zadar să se deprindă cu această atmosferă, În afară căreia ea n-ar putea trăi.” (...). Doamne, ce mi-a venit! Eram gata să țip pentru a scăpa de aceste imagini devoratoare... când o aud pe micuța I: Eu plec În cameră! s-a făcut rece și trebuie să fiu la rugăciunea de seară. De ce această poveste!? Găsesc că are ceva din falsa realitate În care trăim, ceva din otrăvurile pe care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
i-o pipăi, râzând, având un fermecător accent ardelenesc și o fustiță de antilopă maro, cu franjuri, întru dezgolirea a tot ce e mai sfânt, purtând plovere mițoase peste mai mulți sâni în teribilă erupție. Citind asta, prietenul meu T, devoratorul de reviste, a aruncat deoparte gazeta pe cearceaful alb, a stins lumina la 22.15, rostogolindu-se în pat pe burtă pân’ la butonul veilleusei, s-a împachetat pe urmă în plapuma la care trebuia să recurgă încă din octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îl testăm pe celălalt cu lucruri pe care nu le putem absorbi în micul nostru destin, sonor sau de pâslă. mă întrebam când se va întâmpla să fim doi oameni, care se diferențiază conform genelor lor, stimulate la întâmplare, animalelor devoratoare din jur, deșeurilor de speranță și dorințelor de supraviețuire - așteptam să fim două plăci tectonice alipite și mușcându-se, ieșite din fire. zarea de lapte s-a întors de pe o parte pe alta, cu soarele ca un ou-ochi sulițele toate
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tragicomediei postsimboliste; fascinația futuristă pentru teatrul de marionete nu e străină de ea. „Spînzurat” între două lumi, omul postsimbolist apare ca un homo artifex, manipulat ludic de un Păpușar abstract. Un alt topos al imaginarului decadentist este figura femeii fatale, devoratoare de bărbați devitalizați, cu o virilitate în criză: vampa, nimfomana, femeia-sfinx, Messalina, Salomeea sau Rașelica Nachmansohn a lui Mateiu Caragiale. Ducînd mai departe fantasma biblică a Salomeei - care a inspirat, între alții, pe Flaubert, Oscar Wilde, Mallarmé, Samain, poemul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Hades a răpit-o pe Persephone din tărâmul celor vii. Tot de-atunci, am început să mă gândesc la ghețar ca la o prezență feminină, la coapsele largi cu formele sale moi și ondulate, la fascinația sa translucidă, rece și devoratoare. Testamentul ghețarului. Fotografia Totuși, o urmă a prietenului meu s-a găsit... Portmoneul său bine închis în buzunarul cu fermoar al pantalonilor a fost găsit în vale, câteva zile mai târziu. Cum a ajuns acolo, cum l-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adesea vorbesc de contra-miracole. Fata cea bună a moșului alege caseta simplă de aramă, din care se materializează toate bogățiile pământului... Reiterarea forțată a miracolului produce un efect invers; fata babei alege cutia de aur plină cu șerpi și lighioane devoratoare. Omul vrea să ucidă miracolul sau are tendința să-l deprecieze, pentru că nu a fost el obiectul lui. Mai există, desigur, categoria visătorilor, a celor ce cred că pot deveni ușor obiectul miracolelor, a celor înclinați către alternative magice. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
petrecut cu mine atunci și de ce m-am răzvrătit cu atâta înverșunare împotriva unui mort. Fapt e că m-am pomenit deodată gelos la culme pe Dinu și că zâmbetul lui îngeresc mi-a devenit nesuferit, dându-mi o poftă devoratoare de a semăna unui diavol. Eram pregătit, fără îndoială, prin temperament și prin caracter pentru această dorință și nu așteptam poate decât un prilej, un pretext, ca să mi-o pun în aplicare, dar a jucat un rol important, bănuiesc, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
devreme din "Cafenea". Îi picase fisa că partea finală a raționamentului său putând fi corectă, Raicopol fusese camuflat, în cea 306 DANIEL BĂNULESCU ținea de tine era să te alegi c-o migrenă. Domnul Profesor Martin era amanta pătimașă și devoratoare din intimitate, care pe stradă nici gând să-l mai salute pe odiosul grăjdar. Dimpotrivă, pe stradă ne saluta și se comporta ca și cum de capul nostru ar fi fost ceva, criticul literar Laurențiu Ulici. Ne ciufulea pe creștet, vorbea omenește
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nicholas Deggle: — Te-ai întrebat vreodată ce s-a întâmplat cu bătrânul Oscar Cramm? — Nu prea, a răspuns Vultur-în-Zbor. Avusese prea multe alte lucruri despre care să se întrebe. N-a avut niciodată nici cea mai mică șansă în fața bătrânei devoratoare de oameni, a spus Deggle. Știi, se spune că s-a prăpădit în timp ce făcea dragoste cu ea. Mă întreb dacă avea urme de mușcături pe gât. — Vrei să spui...? a început Vultur-în-Zbor. — Poate că da, a zâmbit Deggle. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alea la care-ți lasă gura apă, expuse pentru plăcerea mea vizuală, Îți permit să te instalezi În viețile respective fără să te chinui să le trăiești efectiv. Cu cât mă simt mai deprimată În propria casă, cu atât mai devoratoare devine pasiunea mea pentru alte case. Gândul la Rich Îmi aduce aminte de cearta din cauza sosului pesto și mi se strânge inima. Bunătatea și normalitatea lui sunt de-ajuns pentru a stârni În mine sentimente exact opuse. De ce? Richard crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fiind crezul religios Întrupat de biserică? A fost prea multă trufie de ambele părți? (Adu-ți aminte, rogu-te, de Întrebarea retoric-insolentă a lui Stalin, la vreme de război mondial: Câte divizii are Papa?) Să le fi covârșit o sete devoratoare de autarhie? Semănau atât de tare Încât au sfârșit prin a se respinge reciproc dezavantajos? Este cumva statul religios visat de Berdiaev incompatibil pe fond cu religia creștină? Sau altceva s-a petrecut? Ca profesor ce pretinzi că ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
1993). * Când adevărul începe să ți se deschidă în viață, realizezi cât de fără poveste este acest adevăr; și că viața e o poveste a neadevărului, nonșalant, neglijent și fermecător cum numai efemerul, trecătorul, poate naște o poveste de iubire devoratoare. * ...de priveghi la căpătâiul numenului, copii ai lui Kant, șomeri ai sufletului, singuri știind ce înseamnă să fii mort. Ratații. * Scriind toate câte le scriu, nu fac de fapt altceva decât să mă gândesc pe mine însumi ca și cum nu aș
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
că am obligația să răspund la întrebare, Vorbesc doar în prezența avocatului meu. Au fost și persoane binecrescute care au răspuns fără acreala arțăgoasă a exemplelor pe care tocmai le-am dat, dar nici măcar aceștia nu au putut să satisfacă devoratoarea curiozitate jurnalistică, se limitau să ridice din umeri și să spună, Am cel mai mare respect pentru munca dumneavoastră și nimic nu mi-ar face mai mare plăcere decât să vă ajut să publicați o știre bună, din nefericire pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
numai pentru că pe străzi era extrem de puțină lume, iar puțina care era, era ocupată, în principal, să se ude cât mai puțin posibil, cel mai rău era să cadă manifestul prezidențial în noroiul de pe jos, să fie înghițit de canalele devoratoare, să se înmoaie și să se distrugă în băltoacele pe care roțile automobilelor, în mod grosolan, le ridică în jeturi murdare, adevărat, adevărat vă spun, numai un fanatic al legalității și al respectului datorat superiorilor s-ar fi aplecat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
istoria nu este decât o siropoasă telenovelă. Guvernările anapoda stimulează indiferența popoarelor. Cotropitorii nu au nevoie de eroi. Barbaria tiranilor constă în anularea dreptului oamenilor la speranță. Fiecare secol după Iisus s-a considerat, probabil, piscul Golgotei. Istoria acest cașalot devorator de destine umane. Unele conflicte rămân în frigiderul istoriei și după încheierea păcii. Principiul dinte pentru dinte a lăsat omenirea știrbă. Și greșelile colosale te pot planta în istorie. Condiția umană este f. rezistentă la schimbări. De aceea istoria se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
somnul... Avem leu aici? Este, cum să nu fie: leoaicele sunt peste tot. Iubesc, sugrumă, lasă, o iau de la capăt, dar au și ceva probleme. Asta-i piatra lor miraculoasă. Costă aproape o juma de o pensioară, dar face: rămâi devoratoare pe viață... Foșnet de parale. O ninetistă și-a deschis calea către fericire. N-o văd. Aud doar foșnetul lovelelor, simt invidia mută a celorlalte. O altă ninetistă, Doamne ferește, zice că-i berbec, și i se recomandă onix; sau cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
recurgând la o convertire literară. Ne previne ocrotitor: ,,Povestiri ocrotite de promoroaca dragostei de viață’’. Frumoasa metaforă folosită aici sugerează indubitabil un stil de a fi în lume. Într+adevăr, Constantin Slavic a iubit și iubește viața cu o pasiune devoratoare și s-a bucurat plenar de multiplele ei provocări. A iubit, a detestat (poate) pe unii, a petrecut cu prietenii, cu femeile, cu amicii ocazionali, a colindat plaiurile mioritice, a contemplat natura în toată splendoarea ei multiflorară, a simțit forța
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
făcându-l să-i accentueze din nou prezența în sistem. Odată pusă în mișcare, nu aveai cum să oprești bucla al cărei elan creștea mereu. Pe măsură ce treceau săptămânile, Ward deveni sclavul propriei sale mașinării. În fața acestui instinct tot mai puternic, devorator, de supraviețuire, Ward aduse din ce în ce mai multe rectificări sistemului și, fără să-și dea seama, se dezbără de propria umanitate puțin câte puțin. În anii 1950 existau șase corpuri, în anii 1970, șaisprezece; în anii 1980, treizeci și patru. Irezistibilul instinct de supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]