4,111 matches
-
singură ce boală are. — Ulcer! ghici asistenta. În locul ei, doctorul Thomas ar fi pierdut mai mult de jumătate de oră pînă să pună același diagnostic. Și, lucrul cel mai supărător, l-ar fi silit mai Întîi pe maior să se dezbrace pînă la brîu. Mă tem să nu fie cancer. — Cancerul gastric nu doare, decît În faza finală. Păi atunci, toți cei pe care nu-i doare nimic au cancer? se miră Smith. Mai bine, fă-mi un ceai. Nu vreți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pornit șontîc-șontîc tîrîndu-și piciorul, a deschis fără nici o problemă ușa closetului și a intrat. Problema care ne-a îngrijorat pe toți a fost că a zăbovit prea mult înăuntru. I-o fi venind mai greu ca de obicei să se dezbrace, s-a gîndit Broscoiul, îl incomodează ghipsul, nu-și poate lăsa pantalonii pe vine cum trebuie, nu se poate așeza bine pe colacul veceului, ne-au trecut prin cap tot felul de năzbîtii din astea, pînă în clipa în care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
face să salte ca un vițel; Libanul și Sirionul, ca un bivol tânăr. Glasul Domnului face să izbucnească flăcări de foc. Glasul Domnului face pustiul să tremure; Domnul face să tremure pustiul Cades. Glasul Domnului face cerboaicele să nască și dezbracă pădurile; și În templul Său totul spune: glorie! Domnul șade peste potop, Domnul șade ca Împărat pentru totdeauna! șPsalmul 29ț.,, Antoniu citește cu voce tare, limpede, rar, ca și când s-ar teme că ele, cuvintele se pot pierde până ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de activi. Nu l-am văzut niciodată să nu-i lucească fruntea de transpirație și să n-aibă urme de umezeală la subraț, care, până la sfârșitul orei de ortografie și al programului școlar, ajungeau până la curea. Noaptea Winkler nu era dezbrăcat, ci mai degrabș smuls din haine. Și, de parcă genele de la taică-su n-ar fi fost destule, moștenise de la maică-sa sa o voce atât de ascuțită Încât ar fi putut tăia și diamant, pe lângă un vocabular ce conținea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi mult prea interesant pentru o competiție. Așa că am preferat să bâjbâim În Întuneric, avansând, apoi retrăgându-ne. De fiecare dată când ne atingeam, ne sărutam, apoi unul sau una din noi se elibera, ajutându-l pe celălalt să se dezbrace de ceva - pe care el sau ea o primea În schimb. Știind că vecinii pot deschide ușa oricând și că am rămâne pe jumătate goi În lumina incredulă a unui hol străin, nu făcea altceva decât să ne Înfioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așa mai departe. Am așezat hainele pe un scaun. Dora era Îmbrăcată Într-un set În stil studențesc, inclusiv cu puloverul de culoarea vaniliei, cu marginile În dungi pe care l-am simțit În mână chiar vinerea trecută. În timp ce mă dezbrăcam, ea dispăru În dormitor. O auzeam trăgând sertarele, dar nu mă grăbeam deloc. Apartamentul era călduros - În sfârșit sosise primăvara - și cum stăteam gol În Întunericul misterios, simțeam cum mă cuprinde o fericire minunată, Încărcată de furtuni mute. Preșul Împletit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zăbovit În lumina mătăsoasă, dar deloc defavorabilă a lunii, am descoperit că Dora se Îmbrăcase din nou. Stând pe pat În chimonoul ei de mătase artificială, Își aranja o eșarfă pe umeri. De ce... — Pentru că acum e rândul tău să fii dezbrăcat și al meu, să fiu Îmbrăcată. Ar fi timpul să Înveți ceva. Cu degetul Întins, nerăbdător, arătă pălăria. Jos, jos, jos. Apoi m-a rugat să mă duc În pat. Șșșt, Anton. Fii și tu mai cooperant. N-are nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
presupune o conștiință Încărcată. Dar de ce-ar simți un copil așa ceva? Odată cu trecerea timpului, crește, și atunci timiditatea e mai adecvată. Asta Înseamnă rușine fără moralitate. Dacă ești timid, nu ai nici un cenzor dindărătul frunții. E ca și când ai umbla dezbrăcat pe Întuneric. O persoană timidă umblă așa cât timp luminile sunt stinse; cel care se simte rușinat, niciodată. Când sosi chelnerul, am comandat Încă un rând de băuturi. Nu știam ce să răspund. I-am spus că hainele lui Agnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acea atracție cu fiori, ca hainele maică-mii. Pentru câțiva ani, soră-mea și cu mine eram cam de aceeași statură și arătam cam la fel. Totuși, abia după un an sau mai mult, după ce a Încetat să se mai dezbrace În prezența mea, mi-au trezit curiozitatea hainele ei. Nu mai era sora cea mare, ci o femeie tânără. Am meditat la ce mi-a spus. Poate că avea dreptate. Îmi aminteam mai ales o noapte În care Agnes adormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pentru educarea copilului implica o doză de maltratare care Îi va provoca plăcere copilului - și care se va transforma exact În opusul său, adică Într-o „corecție pedagogică“. Trăgând ușa după nevastă-sa, o rugă pe fiică-sa să se dezbrace. Credeam că n-am auzit bine. Dar a repetat ce-a spus, adăugând că trebuia să-mi fie rușine pentru ce făcusem. În sfârșit, am rămas acolo doar așa, În chiloți, plângând de mama focului. Tata a stat cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o fac, s-a sprijinit iar pe coate. Cam puțin, nu crezi? I-am explicat că băiatului de pe capră nu i s-a părut așa deloc. La sfârșit, bătând din palme, Polster mi-a cerut să descalec și să mă dezbrac. Ridicând desenele unul câte unul, a explicat clasei care era problema cu fiecare În parte. Pe o schiță, forma brațelor nu se potrivea cu funcția corpului; În alta, pliurile rochiei nu creau volumul necesar pentru a scoate În evidență senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
catastrofe violente. Dacă n-ar răsuna din când în când bubuitul neașteptat al unei bășini sau câte un sforăit sporadic, sacadat ca o rafală de mitralieră, aș crede că ne aflăm într-o morgă și, din cine știe ce motiv bizar, ne dezbrăcăm în fața morților. Nu mă uit la trupurile celorlalți, ci țopăi în draci, ca un popândău, în vârful picioarelor, încercând să-mi scot cracii din chiloți până să apuce careva să se binocleze la ei căci, spre jalea mea, spre stupoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la fapte. Maimuța a ieșit din baie în furoul ei scurt (iată o priveliște care, de regulă, făcea să-mi fiarbă sângele, furoul ăla de mătase crem, cu o Maimuță frumoasă vârâtă în el), iar eu, între timp, m-am dezbrăcat și m-am așezat gol-pușcă la capătul patului. Faptul că Lina nu știa o boabă de engleză n-a făcut decât să sporească sentimentul ce începuse să se înfiripe între Maimuța și mine, un fel de sadism ținut în frâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ei, ce zici? Doamne, Dumnezeule! O să cheme un copoi! Iar ăsta o să mă dea pe mâna primarului. — Așa mai merge, mi-a răspuns ea. Un taxi a tras pe drepta și ne-am dus la ea acasă, ea s-a dezbrăcat și a zis: — Dă-i bătaie. Nu putea fi adevărat! Să mi se-ntâmple mie una ca asta! Ce-am mai halit-o! Viața mea părea să se desfășoare dintr-o dată în toiul unui vis erotic. Eram acolo, de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
au luat masa, i-au spus că ar vrea s-o aibă de spectatoare la futoiul lor. Zis și făcut. S-a ridicat în capul oaselor în pat cu o febră de 39 de grade, iar cei doi s-au dezbrăcat și s-au pus pe treabă pe carpeta din dormitor... — Și știi ce mi-au cerut să fac în timp ce ei se dădeau în bărci? — Nu. — Aveam niște banane pe masă, în bucătărie, și mi-au zis să mănânc o banană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
întreabă ea după ce amândoi am dat pe gât câte o sticlă de bere evreiască, tractoarele, buldozerele sau tancurile? și iar pufnesc în râs. O invit la mine la hotel. Ajunși în cameră, o dăm pe mozoleală, pipăială, începem să ne dezbrăcăm și, prompt, îmi dispare erecția. — Vezi, îmi spune locotenenta, confirmându-și parcă bănuielile, nu mă placi. Deloc. — O, ba da, răspund eu, mi-ai plăcut de cum te-am zărit în apa mării. Îmi placi, îmi place pielea ta lucioasă, netedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cumpăra totdeauna curtoazia, dar asiguraseră eficiența. A fost primul trecut prin vamă și, Înainte de a sosi ceilalți pasageri, a putut aranja cu Însoțitorul să aibă o cușetă de dormit de unul singur. Ura de-a dreptul să trebuiască să se dezbrace În fața altui bărbat, dar știa că aranjamentul o să-l coste ceva mai mult, pentru că era evreu. Nu va fi pur și simplu o chestiune gen vreau, da, poftim bacșișul. Trecu prin fața geamurilor luminate ale vagonului-restaurant, unde lămpi mici, cu muchiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
purta În seara asta? Feminitatea Întrebării sună bizar În vocea masculină și profundă a domnișoarei Warren. — Ce vrei să spui? — Pijamale, dragă! Vreau să mă gândesc la tine În seara asta așa cum vei fi. — Cred că nici măcar n-o să mă dezbrac. Haide, e unu și un sfert! Trebuie să plecăm! Nu vei mai ajunge să iei interviul acela. Domnișoara Warren se simți rănită În mândria ei profesională. — Nu cumva ai impresia c-o să-i pun vreo Întrebare? spuse ea. Doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cum presupunea că erau unele femei, sau din pasiune, ci doar din recunoștință, o Îngheță mai mult decât zăpada de-afară. Nu era nici măcar sigură cum se face asta. Va trebui să petreacă o noapte Întreagă cu el, să se dezbrace complet În compartimentul rece? Dar Începu să se consoleze cu gândul că și el era ca alți bărbați pe care-i cunoscuse și se mulțumea cu foarte puțin. Singura diferență era că el era mult mai generos. — Noaptea trecută, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui ca pe un mecanism verificat. — Ai geanta pe care ți-am dat-o? — Da, Anton, aici, sub pat. Trase de sub pat o valijoară neagră, de doctor, iar el o ciupi sub bărbie și-i spuse că avea ochi frumoși. — Dezbracă-te, spuse el, și suie-te-n pat. Mă-ntorc la tine Într-o clipă. Înainte ca ea să se poată Împotrivi sau să-i ceară explicații, el țopăi bine dispus pe vârful picioarelor, ieși pe ușă și-o Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nouă aventură cu un entuziasm relaxat. — Ce să fac? Să-mi scot hainele? El aprobă din cap, constatând că nu-i În stare să vorbească, și o văzu ridicându-se de pe pat, mergând Într-un colț și Începând să se dezbrace Încet și foarte metodic, Împăturindu-și pe rând fiecare articol vestimentar și așezându-le cu grijă pe toate pe locul din fața ei. În timp ce-i urmărea mișcările calme, Își dădu seama de diformitățile propriului trup. Spuse „Ești frumoasă“ și cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care să reziste În fața instanței de judecată. Poate că a uitat pur și simplu de ea. În ziua următoare, pe terasa de la L’Idéal, mă Întâlnisem cu Lauren ca să luăm prânzul. Era o zi atât de Însorită, că schiorii se dezbrăcaseră până la tricouri În timp ce mâncau din farfuriile cu pela. Locul nu era, totuși, o bună alegere pentru o Întâlnire la care să avem o astfel de conversație: toată lumea din Megève venea aici pentru prânz, dacă reușea să facă rost de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prind pe soțul meu În flagrant de adulter peste cinci minute“, Îmi venea să-i spun. Doamne, era deprimant. —Pot să cumpăr bilet de intrare din altă parte? am Întrebat. Era cumplit de frig afară. Încet-Încet, mâinile mele deveneau vineții. Dezbrăcat de luminile de la Crăciun, vârându-le frigul În oase locuitorilor săi și Înecându-se În noroi, nimic nu e mai nemilos decât New York-ul În ianuarie. Mai ales când soțul tău e În libertate, alături de o Vânătoare de Soți. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
e aburit de condens. Pășește înăuntru și-mi dă oala. Își dă jos tenișii și-și trage tricoul peste cap, zburlindu-și pletele. Își pune tricoul peste oala pe care o țin în mâini și-și ridică piciorul, ca să-și dezbrace pantalonii de trening, mai întâi un crac, apoi celălalt. Își pune pantalonii la mine-n brațe și se proțăpește cu mâinile-n șold, la pula goală. Helen își încheie haina și dă pe gât ce-a mai rămas din vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
27 și în timpul ăsta să căutăm și sursa originală. — Cartea umbrelor, zice Helen. Ceaslovul, cum îi spun vrăjitoarele. Cartea de vrăji. Toate puterile de pe lume. Se aude soneria, și apare încă un bărbat care își dă jos pantalonii rufoși, se dezbracă de tricou și ne spune că-l cheamă Arici. În legătură cu Arici, detaliile ar fi că-i tremură pielea care-i atârnă pe brațe, pe piept și pe fund. Părul pubian îi seamănă izbitor cu cele două fire crețe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]