782 matches
-
surdinizate, sunt de găsit și în Chemările către Ieronim (1970); un cuc "își răspunde singur strigându-se mereu" de "răsună-ntreaga vale" Cântecul cucului); un urs tămăduitor "începe să mă calce-alene din umeri până la picioare" (Ursul); "la șapte ani se dezgroapă morții / se pune os lângă os în cutii" (Obicei); "șerpi albaștri" străbat Apa de pe valea noastră. Însă dincolo de acestea, pretexte de exteriorități, tipisme vizualizate, se produce o ruptură de nivel; intră în joc un câmp stilistic de-geografizat, vibrații ale interiorității
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aflate parcă la capătul pământului, nu ne trimit oare cu gândul la acel străvechi mormânt originar despre care vorbea Michel Serres? Purtând marca vremurilor arhaice, învăluite în bezna începutului de lume, nu ne dau ele sentimentul că ar fi fost dezgropate? Giacometti i-a mărturisit odată lui Genet că plănuise cândva să facă o statuie și să o îngroape, „dar nu ca să fie găsită sau, în orice caz, să fie găsită mult mai târziu, când nu numai el însuși, ci chiar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ca pregătirea unei supe sau ca ștampilarea buletinului în cabina de vot. Cititorul acestor însemnări nu trebuie să uite însă că teatrul unde se joacă această piesă se află într-un cimitir, că afară e noapte și că, undeva, cineva dezgroapă probabil un mort pentru a-l îngropa în altă parte. Astfel, în plină atmosferă gravă, solemnă impusă de vecinătatea morților, familiaritatea, firescul, naturalul trebuie neapărat păstrate, după cum trebuie păstrată și incertitudinea: oare dialogul dintre bărbatul mort și femeia vie ține
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
păstrate, după cum trebuie păstrată și incertitudinea: oare dialogul dintre bărbatul mort și femeia vie ține de joc sau de realitate? În final, Genet va înscrie scena - și teatrul, în ansamblul său - într-un spațiu în care morții sunt îngropați și dezgropați de-adevăratelea, într-un cimitir „în activitate”, cum este acela din „Straniul cuvânt de...”, un spațiu unde moartea își făptuiește în mod real lucrarea. Căci numai aici își poate împlini actorul adevărata sa vocație de „mim funebru”, numai aici poate
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și formele ascunse ochiului neavizat, atât de aidoma ridurilor de pe fruntea și pleoapele unui bărbat pe care Într-o anumită ocazie Îl fotografiase În decursul unei ore lângă o groapă comună, pe vine, fumând și atingându-și fața pe când Îi dezgropau fratele și nepoata. Nimeni nu dăruia nimănui privilegiul Îndoielnic de a vedea asemenea lucruri În obiecte, peisaje ori oameni. De la o vreme, Faulques bănuia că așa ceva era cu putință după un anume soi de călătorii. Troia dus-Întors, de pildă. Singurătatea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
II, pp. 45 sq. 66. De fide 14-16. 67. Această relatare a creației e confirmată de un fragment În limba pahlavi, M7981, care urmărește În continuare destinul monstrului. Între 1902 și 1914, cercetătorii de la Muzeul de Antropologie din Berlin au dezgropat În oaza Turfan din estul Turkestanului numeroase texte redactate În turca uigură, sogdiană, pahlavi și chiar În persana nouă. Cel mai important text uigur a fost editat și tradus de Jes P. Asmussen, Xuîstvânîft: Studies in Manichaeism, Prostant Apud Munksgaard
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tu ăstora să ni se bage în gît și în suflet și n-ai să-mi permiți mie! Irina: Alex, cred că nu e momentul. Maria: Bineînțeles că nu-i. Tocmai în ziua asta blestemată ți-ai găsit tu să dezgropi morții? Cu ăștia aici? Alex: Ăștia ne-au arătat cine sîntem și cîte parale facem. Mihai: (aproape rugîndu-se) Încetează! Or să ne audă iar. Or să creadă că iar avem nemulțumiri, neînțelegeri... Și iar vin aici! Alex: Adică acum nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Asta e clar. Octav:...Și cum nu se poate fără speranță... nu se poate fără disperări... Groparul: Cînd dai peste oasele alea... atât de singure... îți dai seama că moartea asta nu-i, totuși, o glumă... Știi, cînd începi să dezgropi, îți dă prin cap că poate nu găsești nimic... acolo în groapă... că poate a plecat... pe lumea cealaltă... și cînd colo dai peste... Nu-i glumă! Octav: Nea Socrate, ce-i al tău e-al tău, știi doar să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu există... Preotul: Măi, măi, ce le mai știi tu pe toate! Groparul: Și-n al doilea rînd pentru că mie nu-mi place democrația... "...democrația începe acolo unde dispare meritul personal..." Aristotel. Octav: Vedeți, v-am spus eu că mereu dezgroapă?! Preotul: Tinere dragă, matale... nu știu cum să-ți spun... ai, așa, un fel de a fi... Octav: Mă bucur... Eu credeam că am mai multe feluri de a fi... Preotul: Și vorbești mereu în doi peri... nu-nțelege omul nimic... Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îl oprește din drum) Sursa dublă: Domnu'..., uitați..., aici... deși se pare că sîntem singuri..., uneori îmi vine să cred... nu știu cum să spun... am senzația... avem senzația că mai e cineva..., cineva... care ne aude... și ne vede... cum tot dezgropăm noi în dosare... și nu reușim să dăm peste cadavrele noastre... Ce credeți? Sau poate sînt eu prea obosit... sau... nu știu cum să vă spun... Supraveghetorul: Ei, cînd o să știți, mai stăm de vorbă... (se duce la punctul lui de supraveghere
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cealaltă lume, un fel de lac sau baltă mare" în care mortul s-ar putea îneca 242. La trei ani de la moartea unui copil, la cinci ani de la moartea unui tânăr și la șapte ani de la moartea unui bătrân, se dezgroapă mortul și i se spală oasele cu apă curată 243. " Celălalt tărâm", fie că este raiul sau iadul, este străjuit de ape, iadul de "apa Sâmbetei" 244, iar raiul de "apa Duminicei" 245. În mentalitatea huțulilor, drumul la Rai e
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Iene, / Du-te-n cer la Dumnezeu, / Ca să plouă tot mereu, / Zilele și nopțile, / Să dea drumul roadelor, / Roadelor, noroadelor, / Ca să fie îmbelșugată, / Țara toată, lumea toată."386 La trei zile după înmormântarea "păpușii de lut", fetele și femeile îl dezgroapă și îl aruncă pe apă, "ca să turbure norii și apele, cum se întâmplă înainte de ploaie."387 Un astfel de ritual exista la romani când, la sărbătoarea numită Caianus, vestalele aruncau păpuși ("Aragaei") în Tibru, cu scopuri magice, iar în tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-l dai/ Fă-l de la început suflând peste lut.". Motivele folclorice autohtone fac casă bună cu cele de inspirație germană: Hons, Crimhilda, Isolda, Lenore, ielele, șarpele, comoara, Natanael etc. Registrul tematic include și obiceiul dezgropării morților "La șapte ani se dezgroapă morții/ Se pune os lângă os în cutii, Și chiar când osul frunții li s-a ros/ Se-plâng ca oamenii întregi și vii". O dragoste de soră și frate, care amintește de dragostea maternă a Anei Blandiana, pledează pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să se facă o gropiță în acel loc, căci, mutîndu-se comoara, se mută și groapa cu ea și se poate lesne găsi. Uriașii au ridicat case pe măsura lor și și-au ascuns comorile, dar nu e bine să le dezgropi. (Gh.F.C.) Sînt pe lume comori curate și comori necurate. Cele curate au fost îngropate de oameni. Focul ce arde pe aceste comori este albastru. Cele necurate sînt ale uriașilor sau au fost închinate Necuratului. Focul ce arde pe ele este
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
facerea a fost ușoară, copilul născut va fi mintos. Copii mintoși sînt acei care se nasc dimineața, mai ales sărbă toarea. Cu cît un copil e înțărcat mai de timpuriu, cu atît e mai deștept. Dezgropare Nu-i bine să dezgropi mortul pînă nu îndeplinește patru ani de la moarte, ca să nu ți moară altcineva. Dihor Atîrnă cercei de fier (lanț) prin copaci, dacă vrei să nu vie dihorul. Dinte La copilul care se va uita în oglindă mai înainte de a împlini
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
că-ți moare mama de nu i drept. Acei care voiesc, în oarecare chestie, să jure strîmb iau o piatră-n sîn și cred că apoi urmă rile acelui jurămînt vor cădea pe piatră, și nu pe dînșii. Cînd se dezgroapă un mort și se găsește neputrezit, se crede că-i jurat; în cazul acesta, se reazimă de zidul unei biserici, apoi îi ci tește preotul rugămintea de dezlegarea jurămintelor ce pot fi asupra lui. în unele localități, pomenile ce se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
femeia copii, se ia buricul nou născutului și, îm preună cu cămeșa pătată a femeii și cu buricul copilului, se îngroapă lîngă o moghilă* unde se împreună trei hotare, sorocindu-le că atunci să mai nască prunc cînd se vor dezgropa acele lucruri. Dacă mireasa nu voiește să aibă copii doi-trei ani, să se sprijine în ușa bisericii în atîtea degete cîți ani nu voiește să aibă copii. Dacă se îngroapă oala cu locul [placenta] cu gura în jos, femeia nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ies noaptea din groapă și vin pe la casa rudelor, le mănîncă ce găsesc gata și le varsă făina din căpistere. Dacă la șase săptămîni de la moartea cuiva moare și o altă persoană din familia celui dintîi mort, atunci acesta se dezgroapă și, dacă îl găsește cu fața în jos, se crede că este strigoi; îndată i se bate un par în inimă, pe care o și ia, și cu ea se ung toți membrii familiei, păzindu-se prin aceasta de a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu te teme că-ți va mînca strigele inima. Cînd se naște un copil, se împlîntă în pragul ușii un cuțit și se pun în leagăn două ace ca să se împiedice strigoii să se apropie să ia copilul. Strigoiul e dezgropat la cumpăna nopții, cînd dorm apele, dus într-o pădure, unde fie e ars cu totul, fie i se arde numai inima. Cenușa se aruncă pe apă de rîu. (Gh.F.C.) Cei care deoache se fac strigoi. (Gh.F.C.) Strigoi se face
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
apă, bălăcindu-se puțin sau doar stropindu-și cu apă pielea, fiindcă nu știa să înoate. N-o învățase nimeni. El, Cornel, construia castele din nisip și își îngropa eroii din plastic, pentru a vedea cît de repede se pot dezgropa și zbura departe de nisipul greu care pentru ei nu era atît de greu. Dar cel mai mult îi plăcea să înoate, în apă ar fi stat cu orele, dac-ar fi putut. Nu înota decît împreună cu tata, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
În limbajul magiei populare, care conservă atmosfera de mister, copilul a exprimat relațiile dintre natură și conștiință: "Melcul prost, încetinel.../ În ungher adânc, un gând/ Îmi șoptea că melcul blând/ Sub mormânt de foi, pe-aproape,/ Cheamă omul să-l dezgroape". Melcul simbolizează regenerarea naturii, "misterul increatului" (Mircea Martin). S-a vorbit despre caracterul ludic al textului, despre forma jocului, ca expresie a gratuității infantile, despre jocul aparent inofensiv, dar care provoacă "ceea ce este increat și viețuiește în somnul vegetativ". Săvârșind
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
coborârea în Infern. Fiind într-o misiune diplomatică și militară la Bruxelles, află târziu de moartea primei sale soții, Gabrielle. Ajuns la șapte zile după înhumare, durerea îi anihilează luciditatea și, în pofida dogmelor creștine, dispune ca femeia iubită să fie dezgropată. În plină noapte, vegheat de făcliile celor din anturajul imediat, el vrea să o vadă și să o îmbrățișeze pentru ultima dată. Descinderea pe tărâmul iubitei răpite de moarte amintește doar vag de mitul lui Orfeu, mai ales că pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
autentic din DAGI, pag. 72. Document datat 13.12.1982. aaaa Nota AS: este probabil un calc după "conditionner" din franceză care înseamnă când e vorba de un produs și a "ambala". bbbb În fapt este vorba de o amintire dezgropată prin punerea în pagină. cccc Nota AS Cunoscătorii vor recunoaște fragmente de la începutul Romanului Trandafirului. Visele din cărți se fac, așa încât Freud și discipolii lui ar trebui să se aboneze la biblioteca frecventată de pacient, evitând astfel să-l întrebe
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
măsură de orgolios, despre "mitologia romantică, în latură hiperioniană, orgolios astrală, detașată de contingent" (Eugen Simion) sau chiar despre "întâiul efect notabil în lirica românească de după Al Doilea Război Mondial al acelui Eminescu plutonic pe care I. Negoițescu l-a dezgropat din postume" (Nicolae Manolescu). Uvertura Călătoriei de seară este asigurată de altfel de un poem care, practic, recuperează integral experiența acestei mitologii romantice, trecând-o însă prin filtrul unei sensibilități simboliste, marcate prin apelul la motivele cunoscute (pietre prețioase, alcooluri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înroșite de hohot) ori a exilului interior ("pasărea din mine/ a plecat în exil" Cu mare pompă din Galeriile amare). Ori, în fine, senzația copleșitoare a reiterării destinului christic ("trupul/ altar de jertfă/ poruncă divină/ pe umeri/ ca o cruce/ dezgroapă străine/ cuiele/ am început să le simt" Sfârșitul mai glorios decât începutul din Galeriile amare). Din perspectiva confesiunilor din ultimele cărți însă, aceste antecedente ale suferinței de sine nu făceau altceva decât să prefațeze drama majoră a poetului, resuscitată de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]