1,719 matches
-
prima este dimensiunea fericirii relative, datorită ei oamenii fiind mulțumiți, mai stăpâni pe ei, mai calmi, preocupați mai puțin de frustrările vieții cotidiene; a doua este dimensiunea nemulțumirii și nefericirii subiective, care include stări neplăcute cum ar fi furia, disprețul, dezgustul, culpabilitatea, frica și nervozitatea. Predispoziția afectivă a fost definită ca fiind tendința de a răspunde la clase de stimuli ambientali într-o manieră predeterminată bazată pe afectivitate. S-a postulat apoi existența unei gândiri realiste - cei care o posedă având
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
situat-o pe C. în categoria personalităților lucide, care își cenzurează prin inteligență impulsurile și instinctele, tema dominantă a poetei a rămas iubirea neinhibată de vreo prejudecată, dar tratată cu umor sau cu melancolie. De la epoca inocenței la cea a dezgustului, se păstrează o lăcomie niciodată satisfăcută de senzații, de trăiri, de porniri în ordinea experienței directe sau a celei intelectualizate, o nemăsurată poftă de dragoste. Acidă și sentimentală concomitent, cu „un ochi de sulf și altul de tandrețe”, poeta refuză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
În secolul al XIV-lea, admitea un mare număr de ligaturi și de abrevieri de orice tip. A fost o epocă de decadență pentru cultura clasică și codicele gotice au fost adeseori deformate prin inter polări. Umaniștii au privit cu dezgust acea scriere a „barbarilor“, iar scrie rea umanistică ce i-a urmat se poate defini ca minuscula carolingiană repusă În uz În secolul al XV-lea. Aceasta are Încă și mai puține abre vieri decît carolingiana și a servit ca
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
fără adieri sau valuri de frig/ în urma mea/ nici o hârtie nu se ridică-n picioare/ pipăi golul/ sau trec prin el” (Glăsuirea bufonului). Poetul se mișcă în sfere înrudite cu ale existențialismului, de care se desparte însă radical prin absența dezgustului de a trăi. Dimpotrivă, este dominat de propensiunea spre ironie și autoironie, ceea ce subminează absurditatea gesturilor sisifice, prezente mereu în lirica lui. Frecventă, metafora ploii are menirea de a reliefa o coexistență stranie, a dăinuirii și a extincției, sentimente perpetue
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
credincios. Acest acord tacit era cel care le asigura și prosperitatea, și strălucirea acelor palate ale artelor, și acel trup feminin aproape arogant din pricina frumuseții sale întreținute cu grijă... Am privit femeia, apoi tabloul, simțind acel amestec de fascinație și dezgust pe care Vestul l-a inspirat dintotdeauna Estului. Mi-a venit un chef nebun să strâng tot mai tare paharul în mână, să-l sparg, să văd cuplul întorcându-se, să văd sclipirea sângelui în ochii lor, să le aștept
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
direcție ca fiul lui, zâmbi: alunecarea limpede a aripilor peste apă era mai frumoasă decât zborul însuși. După faimoasa primăvară a acelor de cusut confiscate, au urmat doi ani de foamete, vreo sută de morți la Dolșanka, mai multe arestări. Dezgustul pe care-l simțise Nikolai într-o zi, în fața telegrafului, deveni zilnic, așa că nici nu-i mai dădea atenție. Toată lumea știa că foametea fusese organizată. Dar, pentru a nu-și pierde mințile, pentru a supraviețui în mijlocul acelei nebunii, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dibui în cele din urmă aparatul în buzunarul hainei. Bombănind, își extrase trupul din fotoliu și se îndepărtă câțiva pași. Fără el, conversația se fărâmiță pe perechi, se pierdu în vacarmul sălii. Am străbătut mulțimea, încercând să mă scutur de dezgustul că spusesem prea multe. Dar vorbele rostite reveneau necontenit, cu o intonație tot mai iremediabilă: „Fără artilerie... Cu mâinile goale... Scuturile umane...“ În privirile pe care le întâlneam, mi se părea că ghicesc soiul acela de înțelegere ironică, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la hotel. Dar în clipa plecării, între noi s-a strecurat acea stinghereală banală a doi oameni care nu-și pot da mâna. Seara, întorcându-mă la Destin, am citit pagina din ziarul englezesc care publica fotografia lui Șah. Oboseala, dezgustul, teama mă năpădeau acum cu întârzierea unei unde de șoc. Dar, mai puternică decât toate acele emoții, era surprinderea. Nu puteam să cred în moartea lui Șah. Sau, mai curând, admițând că izbutiseră să-l omoare, îl vedeam totuși în
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
al limbajului fizico-mimic nu mai are variante, că este perfect identic pentru toți. Dar în timp ce în Rusia acesta este un fenomen pozitiv, care te entuziasmează, în Occident este un fenomen negativ, care îți induce o stare de spirit la limita dezgustului și a disperării. Propoziția primă a acestui limbaj fizico-mimic este următoarea: „Puterea a decis că noi suntem toți egali”. Frenezia consumului este o frenezie de a te supune unei ordini nepronunțate. În Italia, fiecare simte frenezia degradantă de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu problema ei îngrozitoare, ca și cum în acel moment lumea ar fi părăsit-o. Înțeleg. Dar aș putea să adaug că, atunci când era în pat, femeia nu era singură. În plus, mă întreb cum se face că extremistele refuză cu un dezgust ostentativ retorica cu iz epic a „maternității”, acceptând în schimb într-un mod total acritic retorica apocaliptică a avortului. Pentru bărbat, avortul a dobândit o semnificație simbolică de eliberare: a se pronunța necondiționat în favoarea avortului i se pare o dovadă
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
până la obsesie a concepției lui Nietzsche despre puterea de a lupta contra debilitaților, a sănătății contra bolii, desfășurarea unei mușcătoare ironii (mult diferită de sistematică și dialectica ironie și sobrietate prezente la Kierkegaard), preocuparea pentru lupta contra vulgarității și a dezgustului, atitudinea ambivalenta față de vocația poetica, atracția seducătoare, dar căreia îi rezista, pe care o are asupra lor conștiința religioasă, ostilitatea față de istorie și față de mare parte din aspectele vieții moderne. Ceea ce lipsește în opera lui Cioran este efortul disperat al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
descoperisem universul platonic. Și atunci, în clipa aceea minunată, a început o nouă etapă în viața mea, marcată de o luptă eternă între tenebre și lumina, între lumea oamenilor și universul ideilor"16. Petrarca în Secretum 17 scrie: "Taedium vital dezgustul de viață este singura pasiune aspră, dureroasă și cumplită în stare pură". Cioran pare a-și însuși această stare, devenind apologetul dezgustului de viață, al lehamitei că intrinseca vieții. În fața neantului, este sinuciderea o soluție? se întreabă Cioran. Din punct
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
între tenebre și lumina, între lumea oamenilor și universul ideilor"16. Petrarca în Secretum 17 scrie: "Taedium vital dezgustul de viață este singura pasiune aspră, dureroasă și cumplită în stare pură". Cioran pare a-și însuși această stare, devenind apologetul dezgustului de viață, al lehamitei că intrinseca vieții. În fața neantului, este sinuciderea o soluție? se întreabă Cioran. Din punct de vedere teoretic, da, gândul că te poți sinucide oricând deja te eliberează. Vede în sinucidere "un act religios", pentru că e o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și supraviețuiește", este revelația golului, sleirea delirului care justifică sau inventează viața. Putem vorbi la Cioran despre o receptare personalizată a lumii, prin intensitatea trăirilor personale, printr-un taedium vitae subiectiv? Petrarca, citat de Pascal Quignard, scrie în Secrete că "dezgustul de viață este singura pasiune aspră, dureroasă și cumplită în stare pură"51. Tolstoi se temea de nebunie mai mult decât de moarte, dar își disprețuia în același timp starea de normalitate. Emoțiile lui Cioran sunt departe de echilibru și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dacă tristețea nu este un reflex al morții, precum iubirea este al vieții"4. Furia să împotriva "necredincioasei" se extinde la toate femeile, în care vede întruchiparea refuzului, cum spune Sorin Alexandrescu, dar care, "târfe sau sfinte, îi inspiră același dezgust de viață". Dar femeia este și simbolul vieții, pentru că teroriștii, înainte de acte sinucigașe, își iau rămas bun de la o femeie, mama sau iubita, deși poate că bărbații caută tovărășia femeii din frică, își spune imediat Cioran. Lecuit de exaltările erotice
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prin combinare, disponibilități crescute de comportament în situațiile întâlnite; 9. la nivelul schiului alpin, tinerele talente trebuie să beneficieze de o structură evolutivă optimă în domeniul performanței, evitându-se specializarea prematură care ar structura evoluția tânărului astfel: idealizare - supraîncărcare - blazare dezgust; 10.pregătirea multilaterală (variată) a tinerilor schiori se poate obține prin antrenamente variate, structura optimă a competițiilor, practicarea sporturilor complementare; Concluzionând, putem afirma că performanța sportivului în schiul alpin trebuie să se bazeze pe : 1. o bună capacitate fizică și
Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
Acest destin al „oamenilor fără ascendență” (Dintr-un foișor) l-a făcut pe A. fie să tacă, fie să dea alte versiuni asupra originii sale, amestec de adevăr și ficțiune, dar l-a marcat definitiv. Literatura revoltei anarhice, sarcasmul și dezgustul își au rădăcinile în realități dure, în confruntarea, la o vârstă crudă, a unei sensibilități acute cu „mocirla”. Copilăria în casa lui Manole Pârvulescu, comerciant, bărbatul lângă care a trăit, în București, Rosalia, este „cea mai amară” etapă a vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
discerne între duhuri și despre viziuni și vise (26-40). Apoi vin capitolele despre ascultare (41), despre cumpătare și înfrânare (42-52), despre boli (53-54), despre necesitatea de renunțare la atracțiile lumii acesteia (55-57) și de a învinge akedía, adică plictiseala și dezgustul față de experiența spirituală (58), de a nu uita numele lui Dumnezeu și de a invoca numele lui Isus (59-61). Diadoh mai spune că monahii trebuie să se lase deposedați de propriile bunuri, renunțând la procese (63-64), și să aleagă sărăcia
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
reduce violența în relațiile umane și pe bunul-simț acut privind importanța divizării și diversității în interiorul organismului politic și suspiciunea asupra a ceea ce eu am numit mitul armoniei colective, cu credința sa periculoasă într-o lume fără divizare și conflict, cu dezgustul pentru politic, cu urmărirea autenticității actorilor și a recunoașterii reciproce a Adevărului și cu iluzia că instituțiile de stat bazate pe reprezentanți, purtători de cuvînt, delegați și mandatari vor fi abolite. Aceste sentimente "civice" susțin popularitatea mondială a limbajului societății
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Pentru mulți adulți, mai ales pentru cei fără copii, marea atracție a jocurilor video din acea perioadă rămîne de neînțeles; contemplarea unui panou cu patru butoane le face impresia unei pierderi de timp, de ignoranță bazată pe inocență, le insuflă dezgust la gîndul că generația actuală de copii va fi prima generație din timpurile moderne care învață să folosească calculatorul înainte de a învăța să scrie și să citească. Dar pentru majoritatea copiilor, cel puțin pentru majoritatea băieților între opt și optsprezece
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
pe interlocutori este dimensiunea pupilelor, care crește când nutrim interes, simpatie sau dragoste față de partenerul de dialog și scade atunci când acesta ne trezește afecte negative. Nasul - Cine nu știe că “strâmbatul din nas” denotă o stare de nemulțumire, aversiune sau dezgust? La persoanele veșnic indispuse, cutele care apar atunci când este arborată o asemenea expresie se pot adânci și permanentiza. Gura - O putem ține mereu întredeschisă, dar cu riscul de a fi considerați “gură cască”, ceea ce nu constituie o caracterizare de invidiat
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
Novac, la Ardeleana și la Ciardaș. Bărbatul, cu greu poate fi însă considerat ca tolerant atâta timp cât delimitarea de ceilalți îi e a doua natură. Mândria nu îl lasă să treacă dincolo de sine. Chiar și atunci când desfrâul se convertește în viciu, dezgustul față de cei care i-au fost alături își păstrează aceeași intensitate ca la început, când remușcările nu-i dădeau pace. Acum, el nu-și mai făcea mustrări atât de amare ca-n rândul trecut singurul exercițiu de igienă interioară constă
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Bocioacă la intervenția soției. Nu contează pentru Mara dacă Marta îl cumpără prin aceasta pe Trică, dezonoarea e a muierii nerușinate. Ceea ce contează e faptul că mama reușește să își țină băiatul acasă și nici nu se cheltuie pentru asta. Dezgustul lui Trică se limitează la nevasta cea nesătulă a cojocarului, el nu se extinde și asupra Marei. Băiatul încearcă să îi explice acesteia situația umilitoare pe care o trăiește, iar atunci când vede că eșuează, ia o decizie în nume personal
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
la Viena o va găsi pe picior de luptă. Ceea ce rămâne din starea de început e doar teama de ochii scrutători ai acelui om, de gura lui cea rea... Seducția exercitată la început de acest bărbat diabolic se convertește în dezgust. Înzestrată la rândul ei cu capacitatea de a analiza și înțelege oamenii, Persida îi construiește acestuia o caracterizare cu care cititorul va rămâne în final: Sunt în lume o mulțime de lucruri pe care oameni ca Burdea nu sunt în
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
narațiunea de un nume sau de nume proprii, de descrieri precise sau de pronume? Modalitățile diverse și virtual nuanțate prin care personajele primesc un nume în cursul narațiunii pot crea reacții colorate de ironie sau de compasiune, de aprobare sau dezgust naratorial. Acestea pot fi foarte complexe, dat fiind că, de obicei, pe parcursul narațiunii apar mai multe personaje care trebuie să capete un nume. În paragraful de început al povestirii The Pupil de Henry James (discutată în Leech&Short, 1981), de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]