794 matches
-
interesant, psihologii au remarcat că nu este vorba doar de o simplă declarație. Într-adevăr, cu cât participanții se declarau mai dezgustați, cu atât erau mai stimulate zonele cerebrale legate de emoții. Am putea crede că femeile spun că sunt dezgustate în virtutea unei reguli, aceea că fetele sunt prin fire mai ușor de impresionat decât băieții. În plan social, sunt conștiente că se așteaptă asta de la ele. Ei bine, nu. Studiul lui Kamara arată că nu este vorba de o simplă
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
i se potrivește în acest moment lui Lucinschi este aceea a unui politician egoist și perdant, care ne-a servit, pe tavă, fără nici o remușcare, garniturii revanșarde a lui Voronin. Cei doi președinți de până acum ai Moldovei ne-au dezgustat, în perioada guvernării lor, prin micimea și mediocritatea aspirațiilor etalate. Ei au râvnit puterea de dragul puterii. Nici unul dintre ei nu și-a dorit să acceadă la adevărata demnitate a funcției pe care a deținut-o. Adică să realizeze ceva durabil
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ori, pur și simplu, al celebrității (Malcolm Lowry, Hemingway). Se poate muri din orice: din orgoliu aristocratic, precum Cato („Acum sunt propriul meu stăpân!”), din dezgust (ultimele cuvinte ale lui Crevel, dandy-ul suprarealist, au fost: „Rog incinerați-mă. Dezgustat. Dezgustat de tot.”), din oroarea - cum altfel dacă nu metafizică? - de a mai continua (Paul Celan, Marina Țvetaeva), dintr-o ereditate mai puternică decât capacitatea scriitorului de a o controla (Hemingway: tatăl său se sinucisese, iar mama lui Îi trimite arma
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sens care s-a accentuat printre cei reflexivi în urma falimentului religiilor antice. În această stare putea să pătrundă fără prea multă dificultate un mesaj care, proclamând un înalt ideal moral, putea să-i atragă tocmai pe cei care se simțeau dezgustați de viața trăită până atunci. Unele caracteristici ale cultelor misterelor ne vorbesc despre existența unei dorințe profunde de răscumpărare a omenirii din acel timp, care trebuie să-și fi plecat auzul atunci când i s-a oferit mântuirea veșnică din partea unui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
teascul aprinderii mâniei lui Dumnezeu Atotputernic (Apoc 19, 11-15). Din sfintele Evanghelii aflăm că și Isus a recurs uneori la folosirea imaginilor și a unor frazelor războinice sau revoluționare, care, dacă nu ar fi bine înțelese, ar putea scandaliza ori dezgusta, întrucât aparțin lui Cristos, iubirea și blândețea întruchipată. Una dintre aceste fraze ne o reamintește pe cea folosită de ambasadorul roman, în fața senatului cartaginez, în istorisirea lui Tit Liviu: Să nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păgâne tradiționale și prin apostazie, la care își îndemna soldații personal sau prin reprezentanții săi. Excesul de sacrificii făcute și mulțimea de victime au transformat templele păgâne într-o grămadă de cadavre, iar banchetele care urmau au devenit adevărate orgii, dezgustând din ce în ce mai mult lumea rafinată a Orientului Mijlociu. Fără să-și dea seama, tocmai aceste excese au determinat lumea orientală, inclusiv păgână, să urască tot mai mult păgânismul și împăratul, adevăratul autor al acelei vulgarități care (...) vărsa prea des pe altare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe două niveluri din semiotica pasiunilor: * nivelul semionarativ, cu procesul de actanțializare. Cele patru tipuri de insecte/ animale din posterele politice implică anumite aspecte ale zoosemioticii. Acest aspect va fi discutat în ÎI.4.d.3., unde vom interpreta lexemul dezgust că o senzație tactila spațială, astfel corelând afirmația ("corpul uman că sursa fenomenologica") lui Merleau Ponty cu simulacrul pasional al lui Greimas și Fontanille. * nivelul discursiv, cu două variații ale dimensiunii timice, cu modurile de existență și metaforele vizuale că
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
de teatru!) intră din nou în scenă Rosina, care aduce dovezi concludente ale duplicității Dianei (apelase la o agenție de detectivi). În cele din urmă, printr-o altă neprevăzută răsturnare de situație, minciuna e demascată, iar onoarea bietului agronom, salvată. Dezgustat de toată comedia, Bizu se desparte totuși și de cinstita Rosina, femeia care i-a deschis ochii, hotărând să-și dea demisia de la minister și să plece în străinătate. Imaginația eroului lovinescian n-a izbutit să mistifice, nici de data
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sensibilitatea bărbatului cu lacrimă ușoară, dar, mai ales, de delicatețea lui (își scosese haina fără s-o jignească detaliu reluat obsesiv, ca simptom indubitabil al îndrăgostirii). Prin comparație, soțul face figură jalnică, de ins trivial ("bădărănia, egoismul, nedelicatețea lui o dezgustaseră de la început"), iar Mili se decide să divorțeze, cu gândul la un alt mariaj, ideal, alături de Bizu. Narațiunea se derulează pe două planuri, care alternează cu oarecare regularitate pentru a interfera la un moment dat, "angajându-se definitiv pe linia
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dorința de bine și dorința de a plăcea ascultătorilor. Atunci când „ținem să vorbim așa cum gândim tocmai atunci când, din cauza încordării, nu putem scoate o vorba cum trebuie... ne sufocăm și, ca și cum ne-am da osteneala pentru un lucru zadarnic, ne moleșim dezgustați”. Însă, „tocmai interesul arătat de cei doritori să mă asculte îmi dovedește că vorbirea mea nu este atât de lipsită de căldura pe cât mi se pare. Din delectarea produsă lor, îmi dau seama că ei se aleg cu un folos
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
teza: Poezia ființei: De la Hölderlin la Paul Celan. După aproape un deceniu, revenea în țară în ianuarie 1990. Achizițiilor culturale anterioare li s-au adăugat date noi. Pe plaja americană La Hoya citise "vreo doi ani pe Heidegger" până s-a "dezgustat" de el; s-a apropiat, în schimb, de Hölderlin. Netemător de balene și foci, înoată în Pacific practicând "stilul Crawl"; îl încântă pescarul lui Hemingway din Bătrânul și marea. Principiul acvatic îl marchează definitiv. În "Café dei Greci", din centrul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
plăcere, dar devine o povară. c) În unele cazuri, indiferența, nepăsarea copilului față de învățătură se datorează faptului că el nu are deprinderea de a munci. Nefiind deprins să muncească, să învingă greutățile, primele dificultăți îl descurajează, iar mai apoi îl dezgustă. Neînvățând lecție de lecție, în cunoștințe se formează tot mai multe goluri care îl împiedică să înțeleagă cunoștințele care urmează, generând alte insuccese. Copilul rămâne în urmă la învățătură, nu mai înțelege cunoștințele ce urmează, renunță la efort, se resemnează
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
216. Eminescu a sperat o iubire tot așa de sinceră și de curată ca acea de la Ipotești, dar a rămas dezamăgit. Iubitele care i-au ieșit în cale aveau multă experiență în relațiile lor cu bărbații, așa că toate l-au dezgustat pînă la misoginism. Într-o scrisoare către Veronica Micle, el concludea: "Cuvîntul nu-i cuvînt, amorul nu-i amor și frumusețea e inscripția unui otel". Și tot acolo: Ce să mai continuăm, Doamnă, o comedie pe care D-ta ai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu venerabilul călugăr întâlnit „la marginea sălbaticului codru”: pădurea este și spațiul sihăstriei, al renunțării la cele lumești și la orice răzbunare, spațiul refuzului lumii. Deznodământul amintește întru câtva de ultimul act din Cei doi tineri din Verona, când Valentin, dezgustat de viața zgomotoasă a orașului, singur în pădure, își exprimă preferința pentru aceste locuri aflate departe de zarva mulțimii, pentru aceste zone mărginașe, zone-limită. Obscuritatea și pustietatea pădurii („this shadowy desert, unfrequented woods”) creează un spațiu al melancoliei, unde Valentin
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ceea ce echivalează cu a spune că se detestă pe sine la fel de mult pe cît Își iubește vrăjmașul. În cele din urmă cei doi trebuie să ajungă la o Înțelegere, pentru ca opera lui Dumnezeu să nu fie definitiv compromisă, iar Satan - dezgustat cu totul de sine și de lumea lui deplorabilă. În mod destul de ciudat, condiția reconcilierii finale a celor doi adversari va fi distrugerea lumii, privită ca un rezultat pozitiv. 3. Gnosticismul ca model analog Filozofia, spunea unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mare umilire decât aceea de a fi recunoscut. Mai bine pe fundul unui canal decât pe un piedestal” (III, 100). Îi preferă, oricum, pe cei care au învins nevoia de glorie. În schimb, un prieten, Eugen Ionescu, aproape că îl dezgustă prin trăirea patologică a lipsei de glorie, în care se vor fi ascunzând spaima de moarte și neîncrederea în sine. Oricum, stau alături alcoolul și gloria. Notează Cioran: „E. telefonează taman la miezul nopții de la Zürich. Plânge, suspină, miorlăie aproape
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
I, 250). Totuși, în fragmentul imediat anterior, el părea convins că abia topirea în neesențial poate asigura fericirea: „Nu suntem fericiți decât dacă ne lăsăm mistuiți de setea de neesențial” (I, 250). Așadar, ceilalți, prilej de flecăreală inutilă, care-l dezgustă. În acest caz, nu ne întrebăm de ce-i acceptă, dar de ce-i caută? De ce perseverează să flecărească? Nu cumva conversația și ceilalți îi oferă ocazia fugii de sine însuși? „Nu mă interesează decât problemele religioase, și datorită împrejurărilor nu vorbesc
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
masei de rocă, Cioran spune că ar fi avut „până la spaimă, percepția fragilității, a inexistenței oricărei cărni. Și a ridicolului vieții” (I, 42). Rușinea de a avea trup? Cioran coboară până la dezgustul de a avea unul. Își spune: „Cât mă dezgustă carnea! O nesfârșită sumă de căderi Ă așa se împlinește degradarea noastră de fiecare zi. Dacă ar exista un Dumnezeu, ne-ar fi cruțat de corvoada de a hrăni un hoit sortit putrezirii, de a târî un trup” (I, 28
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
caracter: "puterea aceasta [morală] are dreptul să se arate nepăsătoare numai față de lucruri într-adevăr indiferente (s.n.) (Cartea a XI-a, 16). Mai mult, parcă dorind să accentueze sensul esențialmente etic al detașării și indiferenței stoice, el afirmă: "Nu te dezgusta, nu lăsa să-ți scadă zelul și curajul, dacă nu reușești pe deplin să îndeplinești toate proiectele tale..." (Cartea a V-a, 9). În fine, drumul spre indiferența și apatia stoică presupune scoaterea la iveală în persoana omului moral a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la gestiunea afacerilor Statului republican. Calea revoluționară nu mai este deci singura posibilă. Începînd cu anii 1901-1902, această politică acuzată adesea de "dreyfusism" va fi violent combătută de cîțiva socialiști sau de unii gînditori izolați, care se revendică drept marxiști: dezgustați de ceea ce ei consideră a fi o adevărată trădare a doctrinei, aceștia vor întreprinde treptat o revizuire a marxismului care-i va duce foarte departe de mișcarea muncitorească. Georges Sorel (1846-1922)36 este cel mai important dintre ei, iar consecințele
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de Germania. În Imperiul Austro-Ungar, unde chestiunea naționalităților este primordială, socialiștii sînt incapabili să facă față ascensiunii lor. Revizionismul de stînga, inspirat de idealurile lui Sorel, reprezintă o manifestare în plus a acestui eșec înregistrat de socialism, față de problema națională: dezgustat de practica reformistă a socialismului ortodox, el concepe tot mai mult socialismul ca pe o noțiune morală, un ideal exaltant pe care încearcă apoi, într-o a doua etapă, să-l concilieze cu idealul național, căutînd astfel să realizeze sinteza
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
turnători? Despre ratați și curve ideologice? Cum să nu simți un frison cînd un interogatoriu la Consiliul Politic Superior al Armatei îți cerea să o acuzi pe Nineta Gusti (care-a zis ceva rău despre Stalin)? Cum să nu te dezguste criteriile de promovare în facultate și persecuțiile la care erau supuși mari viitori actori precum Rauțchi, Gina Patrichi, George Constantin, Ileana Predescu, Gilda Marinescu, Vasile Nițulescu, Amza ș. a.? Sau faptul că Beate Fredanov, șefa grupării de stînga din IATC, îi
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Suediei să remarce,,vecinii Franței să se teamă în fața acestei lăcomii“.19 Cu toată bucuria și euforia momentului nașterii moștenitorului - urmat la doi ani de un alt,,miracol“, nașterea fratelui său, Monseniorul, Ludovic al XIII-lea era de-a dreptul dezgustat de copil. Astfel, în 1640, când Delfinul avea doar doi ani, tatăl său nota în jurnal:,,Sunt total nemulțumit de fiul meu. Imediat cum mă vede, începe să țipe ca și cum l-ar fi văzut pe diavol și strigă după mama
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
predispus Ladima e predestinat unor boli sentimentale mai mari, mai puțin rușinoase, cu efecte mai mici. Poate că, având un caracter feminizat, deci normal, deosebit, așadar, de cel al lui Ladima, chinuit de tenebrele îndoielilor, conștient de inutilitatea existenței sale, dezgustat de noianul prin care pășește către nimicire, către ce are viața mai frumos și etern, moartea. În ce privește pe George Demetru Ladima, numai o fișă psihanalitică ar fi suficientă pentru rezolvarea problemelor sufletești pe care le pune și pe care un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acesta este și anul dispariției lui Ladima. Eroul și creatorul său sunt măcinați de aceleași obsesii: "Sau mai bine sub influența unei lecturi recente: om aruncat de viu în templul ploșnițelor."19 Prin intermediul unei scrisori, Ladima îi mărturisește Emiliei că, dezgustat de viață și de eșecurile care par că nu se mai sfârșesc, meditează îndelung pe marginea unui vers din poezia lui Rimbaud: "Des serpents géants dévorés par des punaises." Gilbert Durand punea în legătură nostalgia nudității din creațiile lui A
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]