1,298 matches
-
sursei mai importante sunt următoarele: prestigiul și credibilitatea (cât de competentă este percepută); cât de obiectivă apare ea, adică dacă poziția (opinia) propusă de comunicator este una legată direct de interesele (materiale și de putere) ale sale sau este una dezinteresată, obiectivă; similaritatea sau asemănarea sursei cu receptorul. Cu cât credibilitatea, obiectivitatea și asemănarea sunt percepute mai ridicate, cu atât influența este mai mare (alte condiții fiind egale). Dintre caracteristicile conținutului comunicării (al mesajului) contează foarte mult felul în care se
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
a baricadei în fața căreia Platon reprezintă pozițiile antihedoniste... Xtc "X" PRODICOS și „fericirea”tc "PRODICOS și „fericirea”" 1 Soarta literei „Y”. Filosofia antică utilizează în mod recurent un topos referitor la cele trei genuri de viață: viața teoretică de cercetare dezinteresată, viața dedicată acțiunii politice și viața hrematistică, închinată afacerilor. Toți autorii care recurg la această împărțire tripartită ierarhizează scopurile care comandă alegerea genului de viață. Ce anume îi permite omului să ajungă cel mai sigur la fericire? Sappho, Pindar, Arhiloh
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
administrarea contradicțiilor organizaționale și prin armonizarea intereselor de bunăstare cu cele de apreciere și autoapreciere morală.” Și criteriul etic a primit un nou conținut, mai puțin I. Provocări etice În societatea bazată pe cunoaștere Etica În societatea bazată pe cunoaștere „dezinteresat” sau „pur” și mai legat de eficiența și interesul general iar, prin acestea, de Binele public. Tehnica, dar mai ales ritmurile extraordinare de Înnoire a tehnologiilor declanșate de revoluția informațională au născut și conștiința „ireductibilei noutăți” ce va trebui să
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
să comande.”40 Așadar, etica În afaceri este un răspuns complex și adecvat dat societăților postmoraliste care refuză soluțiile categorice, căutând compromisul acceptabil Între participanții la mediul de afaceri, Între eficiență și corectitudine, Între prezent și viitor, urmărind, mai puțin dezinteresat dar mai sigur, binele public, fără a sacrifica binele individual. Este o etică În acord cu societățile democratice care au atins vârsta maturității. Doar atât că „atunci când interesele de afaceri sunt În conflict cu morala sau bunăstarea societății, afacerile sunt
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
este „o sfidare a simțului comun și a rațiunii.” Într-adevăr, a-l considera pe Celălalt mai important decât propria ființă nu reprezintă numai o situație paradoxală ci chiar paralogică, adică irațională. Numai că, multe dintre trăirile morale, precum iubirea dezinteresată, spiritul de sacrificiu, compasiunea, caritatea nu sunt raționale. Condiția moralității este dezinteresul or, nu poți fi dezinteresat față de propria persoană: asumarea propriului destin este un fapt ce aparține existenței, iar teoretizarea acesteia aparține ontologicului; doar asumarea destinului celuilalt aparține trăirii
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
decisiv la actul educativ: În primul rând, umanizează afectivitatea primară a indivizilor, conturând manifestările actelor comportamentale nemijlocite (de tipul S-RĂ Între care mila, compasiunea sau bunătatea; În al doilea rând, formează sentimentele morale superioare, precum iubirea altruistă - ca obligație dezinteresată, non-reciprocă față de semeni - solidaritatea colectivă, omenia, generozitatea, care sunt manifestări afective mijlocite (de exigențele comunitare, de judecățile de valoare sau de gradul de cultură și civilizație dobândită. Iubirea față de aproape, În egală măsură lege morală și exigență religioasă, dar și
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
aibă sentimente - Însă numai ceea ce freamătă, suferă și trăiește la o Înaltă tensiune evenimentele, poate să-și pună Întrebări decisive și să-și mobilizeze Întreaga capacitate pentru găsirea unor soluții. Un asemenea efort conștient pentru a ajunge la o teamă dezinteresată și activă transformă responsabilitatea În principiu. Ca principiu, În mod paradoxal - pentru că sistemele etice sunt total diferite - responsabilitatea apropie gândirea lui H. Jonas de cea a lui E. Lévinas. Responsabilitatea este cea care introduce o asimetrie fundamentală Între oameni. Numai
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
supunerea față de binele pe care responsabilitatea i-l indică. „Însușindu- și-o, el Îi aparține (acestei responsabilitățiă și nu-și mai aparține lui Însuși.” Astfel, omul politic Își depășește condiția sa de politician, subordonat interesului generat de viața politică, acționând dezinteresat În numele binelui unei umanități viitoare.. Peripatethice Și una și alta dintre paradigmele prezentate au și puncte comune: ambele tipuri de responsabilitate sunt fără reversibilitate; și Într-un caz și În celălalt este vorba de responsabilitatea pentru viitorul ființei umane, fie
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
are scopuri care o depășesc. Același autor adaugă faptul că „esențialul persoanei, spre deosebire de individ, nu este reprezentat prin Eu, ci prin ceilalți”. Persoana umană nu-și găsește Împlinirea decât atașându-se sau oferindu-se celuilalt printr-o relație de iubire dezinteresată. Psihologia Morală consideră că o persoană nu poate avea relații reale decât cu alte persoane și niciodată cu lucruri (L. Lavelleă. Atașamentul față de lucruri arată o anumită slăbiciune, o fragilitate sau chiar o inversiune a atitudinilor și a sentimentelor morale
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
importante ale Psihologiei Morale. Elementul care constituie tema centrală, atât În sfera religiei, cât și În cea a Psihologiei Morale, este reprezentat de iubire. Iubirea, ca virtute creștină fundamentală, semnifică apropierea dintre oameni, o apropiere sufletească, interioară, o dăruire reciprocă, dezinteresată. Cel mai important aspect este legat de iubirea aproapelui, care este nu numai virtute morală, ci și atitudine sufletească. Ea atinge plenitudinea În iubirea dintre persoana umană și persoana divină, așa cum este realizată În persoana lui Iisus. Morala se situează
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cooperare, celelalte au caracter de conflicte. Raporturile morale pozitive se manifestă În cazul ajutorării semenului aflat În dificultate, În suferință, În stare de boală etc. Acestea constau În următoarele: milă și compasiune, Înțelegere, susținere și Încurajare, ajutor sau grijă, iubire dezinteresată, redarea Încrederii pierdute, preluarea dificultăților celuilalt și răspunderea În locul acestuia, sacrificiul pentru ceilalți. Raporturile morale negative sunt reprezentate, de regulă, prin stări conflictuale. Spre deosebire de conflictul psihologic, care este exterior, conflictele morale sunt interioare, ele fiind probleme ale conștiinței morale. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
bunăvoință, ajutor sau sprijin la nevoie; că un sens de comunicare, Însemnând deschidere, Încredere reciprocă, sinceritate și Înțelegere Între cele două persoane; dă un sens practic, legat de scopurile și acțiunile comune ale celor doi parteneri. Prietenia poate fi sinceră, dezinteresată, sau poate fi bazată pe interese. În cazul acesta, avem de-a face nu cu o prietenie propriu-zisă, ci cu o asociere formală, de circumstanță, În care sinceritatea nu are un caracter de deschidere afectivă reciprocă, ci de conlucrare onestă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sale. Stabilitatea, seriozitatea, durabilitatea unei prietenii depind de caracterul partenerilor, de care au generat și care Întrețin această prietenie, de ceea ce cere și de ceea ce oferă fiecare În cadrul prieteniei cu celălalt. Din acest motiv, o prietenie adevărată este sinceră și dezinteresată, durabilă, adâncindu-se și consolidându-se În timp. O prietenie superficială, falsă, de circumstanță, se destramă rapid. Ea nu poate dura pentru că, de fapt, nu a fost o prietenie. În afară de prietenie și camaraderie, trebuie avută În vedere, În cazul formelor
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
numai câteva aspecte referitoare la persoana celui care este implicat În activitatea psihologică. Să Încercăm să răspundem la acestea. Din punct de vedere psihologic, omul poate fi activ sau inactiv. Din punct de vedere moral, el poate fi interesat sau dezinteresat, participativ sau neparticipativ, convins sau neconvins de utilitatea activității pe care o desfășoară, de valoarea și utilitatea acesteia. În psihologia morală, persoana, În raporturile sale cu acțiunea psihologică, se poate prezenta fie ca un om activ, fie ca un om
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
stări de nesiguranță, de anxietate, care Împiedică persoana respectivă de a se angaja Într-un act de ajutorarea celorlalți semeni aflați În dificultate. În mod diferit se Înfățișează atitudinea morală pozitivă, care constă În acordarea ajutorului necondiționat, imediat, deschis și dezinteresat, persoanelor aflate În dificultate. Eu consider ajutorul dat o obligație morală firească față de semenul meu aflat În suferință, În nenorocire. Conștiința morală care-mi dictează acest gest vine și din eventualitatea, nedeclarată, dar simțită ca o angoasă, că și eu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
propriului interes. Altfel spus, el reflectă un comportament cooperator, dar nu și asertiv. A mai fost denumit și „îndatoritor”, deoarece presupune înțelegere, submisivitate, acordarea unei șanse. Atitudinea față de acest stil este divergentă. El poate fi perceput fie ca un act dezinteresat, ca o strategie pe termen lung în vederea încurajării cooperării, fie ca un act de supunere la doleanțele altora. „Concilianții” sunt percepuți fie favorabil, fie ca slabi și submisivi. Deși acest stil este mai atent față de aspectele emoționale ale partenerilor, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
să dispară realități "masive", sau crea alte realități. "Cuvântul adună sau dezbină pe oameni, influențând decisiv soarta colectivității sociale. Dacă avem în vedere că, chiar lumile pe care pare a le crea cuvântul pus în slujba fanteziei, nu sunt create dezinteresat, de dragul lor, ci, în ultimă analiză, pentru a le oferi altora ca o concepție, ca o norma mai justa de comportare, ne dăm semna că funcția cuvântului nu stă în revelarea gratuită și teoretică de mistere idee care stă la
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
neglijarea sau scurtcircuitarea anumitor protocoale științifice, înlocuite prin considerații de un alt ordin, adesea speculativ. Această dorință de acțiune era omniprezentă la clasici (în primul rînd la Ricardo) și a trebuit să apară Walras pentru a ne aduce o abordare dezinteresată a sistemului economic, în Elemente de economie politică pură (1874), continuat de majoritatea secolului al XIX-lea. În schimb, secolul al XX-lea avea să aducă cu sine aceeași nerăbdare de a acționa și o preocupare încă mai mare de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
existat o separare conștientă între economia politică și etică. De aici a rezultat principiul neutralității etice a economiei. În germană i se spune Wertfreiheit, adică neutralitate axiologică. Însă Myrdal, în opoziție cu Keynes, spunea că nu există vreo știință socială dezinteresată, n-a existat niciodată și, din punct de vedere logic nici n-ar putea să existe. Aprecierile valorice ale principalelor noastre concepte reprezintă de fapt interesul nostru pentru o anumită chestiune. Poziția lui Myrdal este contrară celei ortodoxe. Deci principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ca fiind ideologică. 3. În alte contexte marxiste și acolo unde accentul cade pe metafizică, cuvântul acoperă toate ideile, de orice fel, contrastul fiind între suprastructura ideologică și baza materială: în acest sens este ideologie chiar și știința cea mai dezinteresată și mai obiectivă." (Flew, coord., 2006, p. 203). Sigur că asistența socială eclesială nu trebuie privită ca o doctrină, ca o ideologie ca ceva aparte de Biserică și de învățătura ei. Asistența socială eclesială nu este o "componentă", un capitol
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
comportamentelor indezirabile (tactica ignorării), se folosesc În mod indirect elevii care au un comportament adecvat, recunoscut și apreciat de profesor, ca model ce poate fi preluat În timp de restul elevilor. 4. Utilizarea de Întrebări pentru redirecționarea elevului Întrebările aparent dezinteresate pot fi soluții eficiente de refocalizare a atenției elevilor. 5. Repetarea direcției Dându-i elevului indicații privind comportamentul, se așteaptă câteva secunde, pentru a-i permite să adopte comportamentul solicitat. 6. Redirecționarea comportamentul elevilor Pentru a nu pierde timpul În
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
să fie ca-racteristic culturii sistemului respectiv. Asemenea gesturi trebuie să pară ca fiind absolut normale, tocmai din faptul că ele trebuie percepute ca fiind caracteristice sistemului. Dacă sistemul ajunge să fie perceput de mase ca unul care face acte caritabile dezinteresat, automat trendul de pozitivism pe care și-l creează sistemul în jurul său, crește. Există patru domenii mari în care sistemul se poate implica și-și poate crea imagine, sponsorizînd anumite acțiuni, și anume: social, sănătate, sportiv, cultural. 1. Domeniul social
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
privire asupra măcelului, ardeam într-o găleată pagini și fotografii, mistuite deja încet de flăcările mici și fumegoase. Nu mai era nimic de furat în casa noastră deja prădată. Însă, după o săptămână de jafuri, activitatea asta devenea tot mai dezinteresată, aproape artistică, precum supliciul la care fuseseră supuși păunii. Și știam din experiență că percheziția dezinteresată era adesea cea mai primejdioasă... Soldații uciseră și ultima pasăre, cea mai vioaie, ciuruind-o cu gloanțe - un vârtej de pene și sânge - apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și fumegoase. Nu mai era nimic de furat în casa noastră deja prădată. Însă, după o săptămână de jafuri, activitatea asta devenea tot mai dezinteresată, aproape artistică, precum supliciul la care fuseseră supuși păunii. Și știam din experiență că percheziția dezinteresată era adesea cea mai primejdioasă... Soldații uciseră și ultima pasăre, cea mai vioaie, ciuruind-o cu gloanțe - un vârtej de pene și sânge - apoi se îndreptaseră spre centrul orașului, conduși de rafale. Am strivit resturile arse, le-am amestecat și
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trăsături proprii frunzelor: tremurul, căderea, legănarea. Cu coada tot covrig cît vezi cu ochii cîmp brumat - cîinele cu coada tot covrig Punctul de plecare este cîinele cu covrigi În coadă. Mai precis, intenția polemică de a milita pentru legitimitatea bucuriei dezinteresate a cîinelui, Împotriva tuturor cîrcotașilor care pun condiții bucuriei și Îi cer garanții. Și care țin să-i descurajeze pe cei care se dedau fără nicio reținere acelor desfătări efemere În care se simt Împliniți nu, doamne-ferește, definitiv, dar, cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]