864 matches
-
vă spun, nu m-am gândit prea mult la asta, dar cred că aș opta pentru simplitate și aș alege o ținută pe care s-o puteți purta și după aceea. — Oh, Fran, se lamentă prietena ei, ești atât de dezolant de practică. Sper că tu n-o să alegi ceva pe care să-l poți purta și după aceea. Un costumaș drăguț cu pantaloni care să meargă și la serviciu. Fii mai frivolă, pentru numele lui Dumnezeu! — Ați ales deja o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
s-ar putea imagina..., în vol. Exerciții de admirație, traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, ediția a II-a, revăzută, București, 1997, p. 167). Pentru Cioran, ca și pentru tînărul Mircea Eliade, Moldova este însuși spectrul obsedant al Provinciei, loc dezolant al ratării, al minoratului fără ieșire... Atît în cazul lor, cît și în cel al lui Tzara, Fondane sau Ionesco, „inadaptarea” la condiția periferică a fost depășită printr-o ruptură modernă, voluntaristă, prin evadarea în universalitate... Un descendent mai tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bucată pentru volum, pe care ți-am dedicat-o demult”. Nimic nu lipsește din arsenal: nici osanalele la adresa lui Tzara, nici plîngerile privind băltirea și „băligarul” literar de acasă și despre lipsa de ecou a Contimporanului. Pe acest fundal monoton și dezolant, singurul eveniment de răsunet s-a dovedit a fi vizita lui Marinetti. Costin știe bine cîte „parale” avangardiste face liderul italian: membre de l’Academie Royale Italienne, „invitat oficial de Societatea italo-română, sub auspiciile guvernului român și ale legației italiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
voce mormântală, Brian Warner, alias Marilyn Manson, strigă COUNT TO SIX AND DIE, acoperind zidul de sunete al chitarei electronice și al bateriei, purtând-o Într-o altă lume. O lume fără constrângeri, a libertății, În care nu existau periferii dezolant de Îndepărtate de centrul orașului, și nici autobuze supraaglomerate, nici moșnegi scorbutici sau babe ramolite, Înarmate cu triviale cărucioare pentru cumpărături. Cadavre ambulante care emanau, ca și ferestrele și scaunele Învechite sau barele ruginite, o putoare intensă, un miros obositor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
alzato. O bella ciao bella ciao bella ciao ciao ciao. — Unde vă credeți, domnule, la munte? urlă profesorul. E ho trovato l’invasor. Zero nu-i răspunse. Ce putea să-i spună? Ar fi vrut ca această aulă degradantă și dezolantă, ce nu mai fusese restaurată din vremea Piacentinilor, să fi fost codrii partizanilor. Oamenii de felul profesorului Îi numeau pe aceștia bandiți. O partigiano portami via. — Aceasta e cea mai mare Universitate din Italia, spuse profesorul Ferrante, sacadat. Știi cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Fioravanti: un grup haotic de șomeri care, de când avocatul Își Începuse etapa „din ușă În ușă“ a campaniei electorale, Îl Însoțeau oriunde mergeau. Prezența lor Îi garanta o doză sigură de aplauze și scaune ocupate: nimic n-ar fi mai dezolant, Într-o eventuală Înregistrare TV, decât imaginea unei săli Înfrigurate de rândurile de scaune goale. Zero considera patetică găselnița tatălui său, mizerabilă și imorală. Deși, trebuia spus, pentru treizeci de zile șomerii aceia aveau de unde lua un salariu. Înconjură Lancia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spunea tată, Însemna că venea să-l scuture de bani. Nu-i dădu satisfacția de a-l scuti să cerșească. Era singura satisfacție pe care o putea găsi În sala aceea de dans. Pentru un politician nimic nu e mai dezolant decât un comitet electoral. Dacă ieși viu dintr-un comitet, ești pregătit apoi pentru orice josnicie. — Cărui fapt Îi datorez dezonoarea prezenței tale aici? Zero Își atinse nasul precaut - nara Îl ardea de parcă ar fi avut Înfipt În ea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
figura aceea strâmbă de pe perete, purta În sinea lui o furie și o melancolie infinite. Deci locul În care se refugia Aris pentru a scăpa de tatăl lui și de ea și de tot ceea ce ei reprezentau era clădirea aceasta dezolantă care puțea de bere și de transpirație și de subsuori. Cu podeaua aceasta prăfuită și cu zidurile cenușii pline de sloganuri - I NEED LAND, A PLACE WHERE NO MONEY IS SPENT, THEN KICK BACK AND LIVE LIFE IMMACULATE -, cu acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe ochi? Politica, Parlamentul, legile, alegătorii? Acum Îi rămânea doar durerea acelei pasiuni copilărești, pe cât de neașteptată, pe atât de profundă, din care el fusese cu totul exclus, și absența inexplicabilă a Majei, și o neliniște amară, și o senzație dezolantă de catastrofal, de eșec, de sfârșit, iar Camilla respira Încet, cu urechea lipită de stomacul lui. Respirația ei era calmă, profundă. Adormise, În cele din urmă. Până și acest lucru Îl Întristă, căci era și mai Îndepărtată, mai de neatins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
am urcat chiar într-un copac de la marginea pășunii, dar Ruti nu se vedea nicăieri. Tocmai când mă întorceam să le spun că n-am găsit-o, am văzut-o. Era întinsă într-o albie secată, un loc cu totul dezolant și abrupt, unde mai scăpau câteodată mieii și-și rupeau picioarele. La început am crezut că Ruti era adormită așa, cu fața în sus. Dar când m-am apropiat, i-am văzut ochii deschiși și am strigat-o. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Plecam. Iacob se trezise la răsăritul soarelui și făcuse un sacrificiu de grâu, vin și ulei pentru călătorie. Turmele, simțind schimbarea, behăiau și se agitau. Câinii nu se opreau din lătrat. Jumătate din corturi erau la pământ, iar câmpul arăta dezolant, ca și cum vânturi puternice ar fi distrus jumătate de lume. Am mâncat o mâncare sărată de lacrimile celor care rămâneau acasă. Femeile au lăsat resturile nestrânse și stăteau așa, neștiind ce să facă cu mâinile. Nu mai era nimic de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mort. BĂRBATUL CU BASTON: Ceva îmi spune că totuși nu e mort. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce? BĂRBATUL CU.BASTON: Simt că nu e mort. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să caut o piatră mai mare? (Din adâncul fântânii câinele începe să latre dezolant. După câteva secunde lătratul devine un schelălăit și apoi se stinge.) BĂRBATUL CU BASTON (Încântat, febril.): Ai auzit? Ți-am spus că nu e mort? Ți-am spus sau nu ți-am spus? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Ștergându-și sudoarea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU BASTON: Nu știu. Mă gândesc și eu... Dacă nu vrea să fie scos? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Păi, nu vezi cum latră? BĂRBATUL CU BASTON: Cum latră? Latră ca toți câinii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mie mi se pare că latră dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Ți se pare că latră dezolant? Crezi că ăsta a fost un lătrat dezolant? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu așa cred. Cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu vrea să fie scos? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Păi, nu vezi cum latră? BĂRBATUL CU BASTON: Cum latră? Latră ca toți câinii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mie mi se pare că latră dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Ți se pare că latră dezolant? Crezi că ăsta a fost un lătrat dezolant? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu așa cred. Cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: A fost. A fost sută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Păi, nu vezi cum latră? BĂRBATUL CU BASTON: Cum latră? Latră ca toți câinii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mie mi se pare că latră dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Ți se pare că latră dezolant? Crezi că ăsta a fost un lătrat dezolant? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu așa cred. Cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: A fost. A fost sută la sută dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca toți câinii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mie mi se pare că latră dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Ți se pare că latră dezolant? Crezi că ăsta a fost un lătrat dezolant? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu așa cred. Cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: A fost. A fost sută la sută dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. Eu cred că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Ți se pare că latră dezolant? Crezi că ăsta a fost un lătrat dezolant? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu așa cred. Cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: A fost. A fost sută la sută dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. Eu cred că a fost un lătrat obișnuit. Un lătrat ca toate lătrăturile. BĂRBATUL CU PĂLARIE: Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că ăsta a fost un lătrat dezolant? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu așa cred. Cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: A fost. A fost sută la sută dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. Eu cred că a fost un lătrat obișnuit. Un lătrat ca toate lătrăturile. BĂRBATUL CU PĂLARIE: Hai să fim serioși. A fost un lătrat tipic de câine speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cred. Cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: A fost. A fost sută la sută dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. Eu cred că a fost un lătrat obișnuit. Un lătrat ca toate lătrăturile. BĂRBATUL CU PĂLARIE: Hai să fim serioși. A fost un lătrat tipic de câine speriat. BĂRBATUL CU BASTON: Iar eu îți spun că toți câinii latră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
speriat. BĂRBATUL CU BASTON: Iar eu îți spun că toți câinii latră la fel. N-ai cum să știi care e speriat și care nu e speriat. Trebuie să fii câine că să îți dai seama că un câine latră dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ nu trebuie să fii câine deloc... Trebuie să fii atent. BĂRBATUL CU BASTON: Și chiar dacă latră dezolant, asta nu înseamnă că vrea să fie scos. Poate că animalul ăsta trăiește pur și simplu acolo. BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
speriat și care nu e speriat. Trebuie să fii câine că să îți dai seama că un câine latră dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ nu trebuie să fii câine deloc... Trebuie să fii atent. BĂRBATUL CU BASTON: Și chiar dacă latră dezolant, asta nu înseamnă că vrea să fie scos. Poate că animalul ăsta trăiește pur și simplu acolo. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: În fântână! BĂRBATUL CU BASTON: În fântână. De ce nu? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Unde-ai mai văzut dumneata câine să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Iese.) CĂLĂTORUL GRĂBIT ( Se apropie de MAJORDOM, îl privește, vrea să spună ceva, dă din cap și dispare în groapă.) (Orchestra mai dă o dată semnalul; apoi, la ordinele MAESTRULUI, se aliniază și coboară în groapă.) BRUNO: Îți dai seama ce dezolant se termină seara asta? MAJORDOMUL: Ce vrei să fac? BRUNO: Nu știu. Aici lipsește ceva... Lipsește un cuvânt, un gest... Dacă Grubi nu se căra... MAJORDOMUL: Îmi pare rău... Și eu sunt cam pleoștit. Aș bea o bere. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ușa sălii de mese, mi-a spus să intru și să aștept. Apoi a plecat cu mașina lăsându-mă fără nici o pază. Am intrat, deși aș fi putut foarte bine să ies să colind din nou ținutul. În hambarul acela dezolant, singur-singurel, așezat pe o masă sub pictura murală, se afla Zâna-Mea-Cea-Bună. Wirtanen purta uniformă de soldat american - scurtă cu fermoar, pantaloni și cămașă oliv-maroniu, cămașa deschisă la gât, ghete de luptă. Nu avea nici o armă. Și nici nu purta vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
prea mult și, la fiecare metru, trebuia să lași în urmă ce era mai bun în tine. Nimic nu e mai trist decât să ajungi bătrân și să-ți dai seama că ești bătrân chiar și pe dinăuntru. Nimic mai dezolant, decât să-ți atingi țelul și să descoperi că era un țel greșit. Nimic mai exasperant, decât să privești în urmă și să înțelegi zădărnicia unei vieți întregi de trudă. Dar aici, așezat la poalele unui arbore de cauciuc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
despre o faună și o floră care acum se găsesc doar la mii de kilometri distanță, dincolo de fluviul Niger. Ce s-a întâmplat pentru ca o asemenea grădină, paradis de vânătoare al omului primitiv, să devină, cu trecerea timpului, cea mai dezolantă regiune a planetei? Poate că s-a schimbat clima, poate că omul a distrus pădurile sau poate că - așa cum dau asigurări mulți savanți - marele fluviu Niger și-a modificat cursul, a încetat să mai curgă spre Mediterana și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]