875 matches
-
i se înfățișează în principiu superfluu, "tautologic". Năzuința sa merge exclusiv către "înclinația teoretică" ce "depășește sensibilitatea literară" (atenție: nu consună cu ea, n-o înglobează, ci "o depășește"), "înclinație" pe care a încercat a o sluji nu fără simțămîntul dezolant de-a lucra într-un "gol" lipsit de orice suport, repere, înțelegere, în înapoiatul mediu autohton: "Lucrînd în această direcție, încerc (sau poate mă iluzionez) eliminarea, măcar în parte, a unui gol. Este, mai mult, un act de consecvență intelectuală
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
sunetele păreau aici mai virile, mai clare. Pașii lui pe trotuar răsunau aici altfel...” De remarcat ar fi că, în timp ce fundătura Mătăsari se caracterizează printr-un aspect mai degrabă rural, de o ruralitate fără nimic pitoresc însă, e un spațiu dezolant, imund, al lipsei de speranță, „noul cartier”, străbătut de marele bulevard mărginit de arbori e exponentul noii geometrii urbane, al orașului modern (sunt de reamintit aici, de asemenea, episoadele în care parcurgerea marilor bulevarde îndeplinește un rol terapeutic, acestea, prin
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
critic, e mai fără adresă, cu nume trecute sub tăcere. Un jurnal, niște mîhniri de tînăr cronicar. O spovedanie de cititor, interesat de valoarea intimă a unei cărți, față cu carambolul tuturor ierarhiilor. "Criticul literar este obligat să fie stupid." Dezolant... Și de aici se deschide dulapul cu stupizi de profesie, oameni cumsecade condamnați la platitudine de lumea lor, în două Intermezzo-uri care ne duc foarte aproape de ce va să fie miza lui Ionescu în teatru. O luciditate invidioasă, și
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
se cuvine: "țin să amintesc aici că Monica Lovinescu a făcut parte, ca și Virgil Ierunca, din Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste. Nu a fost cîtuși de puțin o prezență formală, cum au sugerat unii și alții, mobilizați de dezolante patimi subiective. Prin Mihnea Berindei, unul dintre cei mai activi membri ai Comisiei, am ținut mereu legătura cu ea. Monica Lovinescu ne- a permis să utilizăm orice idee, orice pasaj din opera ei și a lui Virgil Ierunca pentru Raportul
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]
-
a unui Marius Oprea. Pentru unii, numirea în funcție poate fi răsplata unor eforturi lăudabile, dar asta nu înseamnă că ei sunt cu adevărat calificați pentru munca tenace și previzibil nespectaculoasă la care, în principiu, s-au înhămat. Ar fi dezolant ca, peste un an sau doi, să constatăm că singurul efect al activității Institutului pentru Cercetarea / Investigare a Crimelor Comunismului va fi fost exonerarea de orice vină a atâtora dintre cei pe care-i știm direct responsabili de aducerea țării
Sertarele infernului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10858_a_12183]
-
ochii semenului meu din Cluj, care pare convins că mă scruta până în adâncul neplăcutei mele ființe: nu-i plăcea factura mea interioară, unde distingea "ceva frivol și vulgar": "Un mascul încrezut." ...Allez, cel ce a putut da o atât de dezolantă răsfrângere în simțirea unui contemporan nu are altceva de făcut decât să-și examineze, calm, "portretul". Cum aș putea discuta verosimilitatea celor scrise în singurătate de un altul, decedat? Și la ce rost? Detașându-mă de cioburile imaginii mele în
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
hilaritatea. Lirica sa sincopată are, de asemenea, puncte tangente cu poezia lui Bacovia, în special cu stanțele burgheze. Scriind aceasta, îmi vin în minte versuri disparate, telegrafice, din poezia Antrenare: „La locul întâlnirii/ am așteptat/ de un timp/ ore trec/ dezolant./ Aceasta gândeam/ iar despre tine”, precedate de un lamento din volumul Plumb: „Iubito, și iar am venit...? Dar astăzi de abia mă mai port -/ Deschide clavirul și cântă-mi/ Un cântec de mort.” Și acum, iată, câteva stanțe din ciclul
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
un punct cu filmele lui Lucian Pintilie, Emir Kusturica sau Cristian Nemescu. O privire exterioară pune în evidență o Românie de tot hazul, originală, dar și recognoscibilă, în același timp, în grotescul ei cotidian. Privit din interior, același peisaj pare dezolant prin mizele minore care consumă energiile oamenilor, lipsa de substanță a relațiilor umane și, nu în ultimul rând, dificultățile de comunicare, chiar între (sau, mai cu seamă între) oamenii provenind din același mediu. În ultimă instanță, Fiecare cu Budapesta lui
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
se ciocnesc cu naționaliștii musulmani lăsând în urmă cadavre și traume nevindecabile. Istoria lui Nawal Marwan este cea a unui Orient Mijlociu minat de conflicte intestine, de intoleranță construită pe baza fundamentalismului islamic, de atrocități și represalii, într-un peisaj dezolant al orașelor devastate cu străzi pustii, al peisajelor stâncoase unde puținele case fumegă în urma incendiilor. Logodnicul lui Nawal, un tânăr musulman, este ucis de către frații ofuscați de mezalianța surorii lor, iar copilul rezultat din această legătură este încredințat unui orfelinat
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
cărui organe sunt, însă, hipertrofiate de cancerul comunist. Numai descrierea orașului, cu străzile care-și varsă fluxul de oameni dintr-una într-alta, cu zonele agitate care te aruncă în salutare oaze de repaus, cu clădirile vechi pierdute printre blocuri dezolante ar țese, singură, un întreg roman. Și încă unul reușit, căci aceasta este partea cea mai valoroasă a cărții! Cele două romane, ambele apărute la Cartea Românească (în 1987 și în 1992) alcătuiesc, în această juxtapunere inspirată de la Editura Polirom
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
liniștește, în fundul mării totul se înseninează și se aud cîntece și se vede lumină, "visul unei nopți de vară s-a amestecat în ger". Imaginea efemeră, căci domnia selenei este scurtă și Miazănoaptea revine repede la starea ei inițială de dezolantă pustietate de gheață, ger și uragane dezlănțuite. Visul nopții de vară" este numai aspirație imposibil de împlinit. Dar, Nordul, Miazănoaptea, este și generator de istorie. Zeii nordici în frunte cu Odin decid moartea Romei: deoarece orașul de pe malurile Tibrului reușise
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
început un teoretician al poeziei pe care o scrie, o instanță cerebrală, critică, dublând-o frecvent pe cea pur lirică. La textualiștii postmoderniști, această ocupare a unui teritoriu literar cu instrumentele analitice, deconstructive și metapoetice, s-a soldat cu o dezolantă paragină artistică, acoperită de flora jubilației intelectuale. Cu cât poezia lor vorbește mai mult, în registre diferențiate și combinate, în intertextualizări și bucle autoreferențiale, cu atât ea spune mai puțin. Exemplul unei post-"optzeciste" locvace, precum Simona Popescu este elocvent
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
Plumb, de George Bacovia: „Simbolist. Citadin. Teritorii sufletești obscure, Incertul. Vagul. Nevroza. Maladiva acuitate a simțurilor. Descompunerea materiei organice. Catastrofa. Sinistrul. Tenebrosul. Negrul. De cimitir. Cavoul. Plumbul. Cadavrul. Singurătatea. Pustiul. Obsesivul. Apăsătorul. Monotonul. Zadarnicul. Teama. Ploaia. Lumea în dezagregare. Plânsul. Dezolantul. Depresia. Disperarea. Mania. Izolarea. Imposibila întoarcere. «O, țară tristă. Plină de humor!» Brrr!”. Astfel, fiecărei cărți fundamentale îi este luat scheletul și supus unei analize dezinvolte, operate cu instrumentele criticului și celui care bate mingea la colțul străzii în același
Un spectacol comic by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/3941_a_5266]
-
un Cluj în care, ca prin miracol, îi mai puteam întîlni pe Blaga sau pe Agîrbiceanu, pe Eugeniu Sperantia sau pe D.D. Roșca, precum printre ruinele unei cetăți. N-aveam de unde ști, nici nu bănuiam măcar, că în acel răstimp dezolant fără seamăn viețuiau undeva personalități cu zece-cincisprezece ani mai în vîrstă decît mine, hărăzite a se afirma cu strălucire, a umple "golul istoric". Exponenții Cercului literar de la Sibiu, cei ai școlii de la Târgoviște, dar și alții, aflați în floarea vîrstei
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
Gheorghe Crăciun și cît spațiu de emisie s-a acordat și se acordă Ghidului nesimțitului, bestsellerul verii și al ediției Gaudeamus cu numărul 13? O glumiță și-atît ia maul tîrgului, autorul comunicînd fluid cu publicul, de la prima oră". Un alt dezolant comportament îl reprezintă o respingere cvasisistematică a dreptei , pe motivul lipsei de "onorabilitate ideologică", într-o stranie continuitate a propagandei comuniste . Fără a se ține seama de diferențele dintre cele două genuri de servituți ca și de context, cîteva dintre
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
și altceva, profesor, jurnalist, bibliotecar, om cu ziua, orice vrei tu. Meseria de scriitor nu există în România. Însă nici ca traducător, nu poți supraviețui. Astea sunt doar utopii culturale, care nu-ți dau de mâncare. Știu că sună terre-a-terre, dezolant și penibil, dar asta e realitatea goală-goluță, fără înfrumusețările de rigoare. Deși, în ultima vreme, am constatat că sunt bani în cultură, însă pentru cei care cunosc sistemul și știu cum să se folosească de el sau pentru cei care
"Oamenii fericiți și normali nu scriu, trîiesc pur și simplu" by Doina Ioanid () [Corola-journal/Journalistic/8121_a_9446]
-
-ului și... De fapt, prietenul are dreptate, mi-am zis. Iacă-tă, altă gândire științifică stă la baza agriculturii: pământul este lăsat să se odihnească după maltratarea sa de-a lungul anilor cu tot felul de chimicale; sigur că peisajul e dezolant dezolându-l chiar și pe domnul prim-ministru care, orișicâtuși, dar... Domnia sa chiar constată și zice că agricultură performantă nu se poate face pe fâșii de pământ, ci doar pe suprafețe mari unde pot fi utilizate mijloace mecanice de care
Vizită de lucru cu amintiri... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12725_a_14050]
-
ceva despre tot ce ai scris de cînd ești aici. Mă-ntreb doar cum reușeam să scriu la București, împărțit între slujbe și împușcînd francul la fel ca toți prietenii mei. Acum n-am nimic altceva de făcut. E aproape dezolant: trebuie să scriu, fie și numai din plictiseală, din prea mult timp liber. Sînt săptămîni în care nu sună deloc telefonul. Nu mă uit la televizor decît pentru știri. Cum nu beau, nici localurile nu-mi răpesc din timp. Nu
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
pentru că, prin aprilie, cititorul va putea singur să-și facă o idee. Urmărești ce se întîmplă în țară și, dacă da, în ce privințe? Îmi mai scriu, pe e-mail, amicii. Mai citesc și vreo două-trei ziare pe Internet. Impresia e dezolantă, atît politic și social, cît și cultural. Se-ntîmplă puține lucruri bune, este un vacarm care nu se mai stinge din '89 încoace. În lumea literară, ca să mă-ntorc la ea, am urmărit (prin bunăvoința prietenului Bogdan Lefter, care mi-a
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
Africa de Sud. Și e limpede că Nadine Gordimer nu e deloc inocentă în demersurile sale. Ea rămâne, pe o treaptă estetică din ce în ce mai precară, propagandista unui mod reducționist de a vedea lumea, deși s-a vrut mereu în avangarda înnoitoare a literaturii. Dezolant e că, îndeosebi în mediile academice, acest tip de discurs a devenit dominant. El e preluat „for granted”, pe nemestecate, culmea, tocmai de cercetători care pretind că nu sunt deloc interesați de politică. Dar care, asemeni unui Monsieur Jourdain născut
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
în măduva oaselor, relativizînd totul, poetul ar putea subscrie mărturisirea lui Cioran: „Nu știu ce e bine și ce e rău; ce e permis și ce nu e permis; nu pot condamna și nu pot lăuda”. Odată stabilit acest unghi de abordare dezolant, d-sa caută asocieri, imagini, nuanțe care să-l susțină în discursul poetic, la un mod scrupulos, metodic. Considerat ca un întreg, volumul de care ne ocupăm aci, bastonul de orb, capătă aerul unui „tratat de descompunere”. Elementele anarhice, înfățișările
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
citi într-un an, în zece ani? Alex Ștefănescu a făcut undeva aceste socoteli, le putem repeta oricare dintre noi, foarte importante pentru exercitarea profesiunii de critic. E necesar să estimezi limitele fizice ale capacității individuale de lectură. Rezultatul e dezolant (cifrele exacte nu contează): poți citi un procent foarte mic din câtă literatură există. Atunci, cum rămâne cu profesionalismul unui critic sau istoric literar? Alex Ștefănescu s-a devotat literaturii române contemporane, ca o măsură de prevedere, pragmatism și onestitate
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
l-a „marcat” decisiv a fost E. Lovinescu, întrucît l-a împins în modernitatea literară. Practic e singurul critic de „direcție” care a decis soarta literaturii noastre (Maiorescu a avut doar noroc cu Eminescu; „direcția” lui arată mai mult decît dezolant în prima schiță; dacă acela ar fi fost viitorul nostru literar, mai bine fugeam iute în trecutul condamnat de Maiorescu; bine măcar că a făcut puține, pentru literatură, în secolul XX). Călinescu, oricît de „antilovinescian”, a consolidat proiectul lovinescian și a
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
cărei proprietari la ceasul acela erau în vacanță. Clădirea pensiunii care vara atrăgea multă lume, acum, în pragul toamnei, rămăsese pustie de vizitatori. M-am trezit într-o încăpere străină, fără zgomotul vreunei uși deschise la întîmplare, într-o monotonie dezolantă și descurajantă. Dar ceea ce știam era faptul că trebuia să scriu o carte. N-aveam plan,n-aveam idei, n-aveam inspirație, personajele la care gîndisem în multele mele ore de tainică meditație pieriseră cu totul. Și totuși trebuia să
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
privință: capacitatea de cuprindere a fenomenului literar. Criticul se străduiește să nu uite pe nimeni, dă multe înșiruiri de nume, de-a dreptul exasperante când e vorba de contemporaneitate. Vrea să înregistreze totul, ceea ce în principiu e bine, dar e dezolant când recensământul nu beneficiază de nici un fel de criterii de clasificare. Singurul criteriu operant e cel geografic, într-o extensie ce pare să nu demonstreze altceva decât că se scrie literatură peste tot în țară. În partea despre poezie, provincialismul
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]