717 matches
-
Dumitrașcu), cel prin care „familia Buhuș devine mai cunoscută și intră în rândul celor dintăi boieri ai Moldovei atât prin bogăție, cât și prin rangurile ce le ocupă în sfatul domnesc”246 (și-a început cariera în cancelaria voievodală ca diac, pentru a ajunge, în câteva rânduri mare vistier, pârcălab de Hotin și mare spătar 247), la o vârstă fragedă. Pravila mică stipula: „Omul să fie de 15 ai, și așa să intre întru nuntă, iarea muiaria să fie de 12
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
slujit în armata polonă, a fost pârcălab de Hotin (funcție preponderent militară) și a ajuns hatman al Moldovei în trei rânduri(1671-1673, 1673-1677 și 1678-1684). Lângă arme, ziceam, la el stăteau muzele. în 1683, l-a pus pe un Gheorghe diac să-i copieze un cronograf. A alcătuit - arăta scriitorul - această carte de istorie „din porunca și cu cheltuiala marelui hatman Alexandru Buhuș”304. Stolnicul Constantin Cantacuzino a mai fost însurat și cu Maria. Nevestele - cele trei - ale spătarului Mihai Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiind „casa” sufletului). Pierderea trupului însemna pierderea vieții 601, iar moartea devenea astfel un agresor ce stârnea frică. Discursul teologic și cel literar (subordonat complet primului) făceau eforturi de explicare, formulau definiții (cum îl vom vedea ceva mai jos pe diacul Toader din Feldru în cuvântarea rostită la înmormântarea moldovencei Sofronia Ciogolea: „Că moartea altă nemică nu mai iaste, fără numai plata păcatului și sămnul osândei lui Dumnădzău carea iaste pre tot rodul omenesc. Moartea iaste o cale pre care să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trei băieți, care vor face, toți, carieră dregătorească în Moldova: pe Constantin, pe Pătrașcu - cel ce se va însura cu Todosia, fiica vistierului Toader Boul, ajungând astfel cumnat cu Voievodul Gheorge Ștefan - și pe Miron), un dascăl din Ardeal - pe diacul Toader din Feldru (unul dintre acei cărturari ardeleni care au lucrat ca profesori peste munte, în Moldova). După ce și-a terminat slujba la Calafendești, diacul Toader s-a întors la Bistrița, în Transilvania, unde și-a oferit, se pare, serviciile
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ajungând astfel cumnat cu Voievodul Gheorge Ștefan - și pe Miron), un dascăl din Ardeal - pe diacul Toader din Feldru (unul dintre acei cărturari ardeleni care au lucrat ca profesori peste munte, în Moldova). După ce și-a terminat slujba la Calafendești, diacul Toader s-a întors la Bistrița, în Transilvania, unde și-a oferit, se pare, serviciile „sfatului” orașului. Aducându-și aminte de fostul lui dascăl, Pătrașcu Ciogolea - și el multă vreme pârcălab de Hotin - scrie, prin 1635-1637, „la iubiț prietenii noștri
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe o „inserție” cultă într-o „reprezentație” dominată de semnele ritualice aparținând discursului funebru popular), arătând o notabilă stăpânire a artei oratorice (argumentarea urmează un traiect ce solicită formarea unor „convingeri”), este de marcă esențialmente livrescă. Cărturar de bună formație, diacul Toader se mișcă nestânjenit printre „izvoare”, „topind” pasajele împrumutate din scrierile religioase în construcții ce par a-i aparține. învățații au deslușit în bună măsură sursele puse în lucru. începutul cuvântării (ce evocă forța creatoare a Logosului și elogiază armonia
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stimabilă, altfel, D. Russo a izolat, cu acribia-i cunoscută, câteva corespondențe ce lămuresc sursa - omilia lui Ioan Chrisostom. Savantul a identificat și alte prezențe chrisostomice în textul diaconului bistrițean 621. Nu mai insist, ca urmare, și îl las pe diacul Toader să-i explice cititorului „ce iaste moartea”: Că moartea altă nemică nu mai iaste, fără numai plata păcatului și sămnul osândei lui Dumnedzău carea iaste pre tot rodul omenesc. Moartea iaste o cale pre carea să petréce toată firea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Bocancea Bibliografie I. Lucrări generale Antohi, Sorin, "Dialog: egoistorie, microistorie, istorie", în Sorin Bocancea (coord.), De la presa studențească în comunism la presa postcomunistă, Editura Institutul European, Iași, 2014. Betea, Lavinia, Partea lor de adevăr, Editura Compania, București, 2008. Betea, Lavinia; Diac, Cristina; Mihai, Florin Răzvan, Țiu, Ilarion, Viața lui Ceaușescu cu volumele: Ucenicul Partidului, 2012, Fiul poporului, 2013 (Editura Adevărul Holding) și Tiranul, 2015 (Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște). Armanca, Brândușa, Frontieriștii. Istoria recentă în mass-media, ediția a II-a revăzută
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
această serie urmează să apară încă patru lucrări. 2 Recomand în acest sens: Denis Deletant, România sub regimul comunist (Fundația Academia Civică, București, 2012); Adam Burakowski, Dictatura lui Nicolae Ceaușescu. 1965-1989. Geniul Carpaților (Editura Polirom, Iași, 2011); Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin Răzvan Mihai, Ilarion Țiu, Viața lui Ceaușescu, cu volumele: Ucenicul Partidului (2012), Fiul poporului (2013, Editura Adevărul Holding) și Tiranul (2015, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște). 3 Platon, "Phaidros", în Opere, vol IV, trad. de Gabriel Liiceanu, Editura Științifică
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
preuteasa răposatului” protopop Ursul din Iași), cronica a fost publicată pentru prima dată de Ioan Bogdan, în 1895. Protograful, dispărut în decursul secolelor, a fost alcătuit în parte în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) de unul sau mai mulți dieci de cancelarie (care puteau fi și slujitori ai Bisericii), sub supravegherea domnului și a marilor logofeți Dobrul (până în 1468), Toma (până în 1474) și mai ales Tăutul (care a continuat și în timpul lui Bogdan III) ori, poate, chiar de unul dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
În paralel cu Academia de la Sfanțul Sava, funcționau și alte școli, În incinta unor mănăstiri, În care se predă În slavonește și În românește. Așa au fost școlile de la mânăstirile Sfanțul Gheorghe Vechi și Colțea, amândouă În București, care pregăteau dieci pentru cancelariile domnești, preoți și dascăli. O serie de școli românești existau În orașele țării, În mănăstiri și chiar În mediul rural. În câteva mănăstiri au luat ființă biblioteci, cu lucrări procurate din mari centre culturale din apusul Europei; printre
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Geta Marcu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92313]
-
CRC, 1995, 18,19; Liviu Antonesei, Învățătorul dinlăuntru, „Monitorul” (Iași), 1995, 120; 5; Ioana Gafton, „Aeterna Latinitas”, DL, 19 „Audiență în cer”, 98, 1; Dan C. Mihăilescu, „Aeterna Latinitas”, „22”, 1998, 26; Adrian Papahagi, „Aeterna Latinitas”, RL, 1998, 48; Adriana-Maria Diac, Jean-Jacques Rousseau, „Eseu despre originea limbajului”, AUI, literatură, t. XLVIII, 2002. V.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
regim popular în Pistoia, de mult controlată de familii magnate rivale, ca un antidot așteptat pentru scindarea endemica 124. În septembrie 1501 Marele Consiliu a lăsat să decadă puternică și elitista magistratură de război, Cei Zece pentru Libertate și Pace (Dieci di libertà e pace) din care mulți granzi erau obișnuiți să facă parte în virtutea experienței în chestiunile de stat lăsând problemele militare, în competența așa-numiților Priori della Signoria, care erau aleși prin tragere la sorți 125. Anul următor, așa cum
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ținând cont de sfințenia să și de frecvență de miracolelor demonstrate de el în diverse ocazii...]. 127 ASF, PR, 193, dos. 16v-17v (19 aprilie 1502). 128 Scrisoare de la Cei Zece pentru Libertate și Pace către Piero Soderini, copie în ASF, Dieci di balìa. Carteggi. Missive interne, 70, dos. 139r (26 septembrie 1502): "...perché tu mostri desiderare di intendere se e' ci piacerebbe che ți trasferissi a La Vernia [sic], ți rispondiamo come e' ci è grato ogni tua commodità". [...din moment ce arăți
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
că vrei să știi dacă ne-ar face plăcere că tu să mergi la La Verna, iti răspundem că orice îți convine ție ne încântă]. 129 Scrisoare de la Antonio Giacomini către Cei Zece pentru Libertate și Pace, originalul în ASF, Dieci di balìa. Carteggi. Responsive, 66, dos. 230r (29 ianuarie 1502/3): "Magnifici domini etc. Io mi serbai la chiave della casă dove è l'abito di sân Francesco et del forzerino dell'altre reliquie che è în decta cassa et
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
pre el; mi-au dat mie; te-or mîntui pre tine"), atestat și în cărțile vechi, dar pe care tradiția nu-l justifică din punct de vedere logic. La mirarea inocentă a discipolului, care folosește spontan dublarea condamnată de maestru (Diacul: "Mie-m pare că aceste să dzic bine românește și nu știu, nice am audzit, ca să să dzică într-alt chip"), dascălul ripostează categoric: "Deacă vei cunoaște regulele gramaticii, însuși vei precepe că aceste chipuri de vorbă și dziceri sînt
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
domnului director al acestei instituții - unele dovezi interesante în legătură cu activitatea tipografică a lui Coresi. În acest sens, am reținut descoperirea Octoihului din 1530, manuscris slavon ce cuprinde 209 file, 28,5 x 20 cm, 28 rânduri/ pagină, executat de Nicola, diac la Păuliș pe Mureș, județul Arad. (Localitatea Păuliș se află pe șoseaua Arad-Deva, la 25 de km de Arad). Autorul manuscrisului precizează: “S-a trudit cu această scrisoare preapăcătosul Nicola diac, fiul popei Nicola din țara Srenului, din localitatea Neradin
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
x 20 cm, 28 rânduri/ pagină, executat de Nicola, diac la Păuliș pe Mureș, județul Arad. (Localitatea Păuliș se află pe șoseaua Arad-Deva, la 25 de km de Arad). Autorul manuscrisului precizează: “S-a trudit cu această scrisoare preapăcătosul Nicola diac, fiul popei Nicola din țara Srenului, din localitatea Neradin. S-a terminat această carte în anul 7038 (1530), luna mai, 28, în localitatea Păuliș, la porunca popei Mircea... Această carte este a Mănăstirii Ostrov...” Urmează, pe aceeași pagină, criptograma autorului
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
din localitatea Neradin. S-a terminat această carte în anul 7038 (1530), luna mai, 28, în localitatea Păuliș, la porunca popei Mircea... Această carte este a Mănăstirii Ostrov...” Urmează, pe aceeași pagină, criptograma autorului, care, în traducere, este următoarea: “Nicola diac am scris această carte”. De la Păuliș, acest manuscris trece în posesia Mănăstirii Ostrov (Călimănești), de unde este adus în Șcheii Brașovului, cu siguranță înainte de 1562, de către (probabil!) popa Toma, fostul copil de casă al banului Craiovei, cunoscut colaborator al lui Coresi
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
conștiincios ortografia neantului. Ele reprezintă muștele bâzâitoare din jurul valorilor mortificate prin tabuizare ori prin viclean amalgam. Ele înzestrează putreziciunea și duhoarea ei cu o agitată aparență de vitalitate. Dau aripi pestilenței și o umbră de glas descompunerii. Cine e, bunăoară, Diacul tomnatic și alumn, ascuns, în "curajul" său, sub o mască impertinent croită dintr-o sintagmă eminesciană? De ce nu-și arată chipul, ci doar rânjetul suspendat?" Criteriul estetic și criteriul moral Gheorghe Grigurcu este un extraordinar evocator al specificului unei creații
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
MODIFICAREA COMPONENȚEI COMISIEI DE RECEPȚIE pentru obiectivul de investiții "Centrală electrică de termoficare București-Progresul", numită prin H.C.M. nr. 144/1983, cu ultima modificare efectuată prin Hotărîrea Guvernului nr. 690/1990. Președinte : Vaida Victor - vicepreședinte, Regia Autonomă de Electricitate "Renel" Vicepreședinte : Diac Gheorghe - director, Filiala "Electrocentrale" București Membrii : Fatu Ion - director tehnic, Filiala "Electrocentrale București Miulescu Gabriel - director economic, Filiala "Electrocentrale" București Angelescu Traian - director uzina, Filiala "Electrocentrale București Pana Adrian - inginer șef uzina, Filiala "Electrocentrale" București Păun Mihai - șef serviciu, Filiala
EUR-Lex () [Corola-website/Law/108453_a_109782]
-
Pilu 11. Zărand 6. Sîntana 12. Zerind 3. JUDECĂTORIA GURAHONȚ cu sediul în comuna Gurahonț ORAȘE 1. Sebiș COMUNE 1. Almaș 8. Hălmagiu 2. Brazii 9. Hălmăgel 3. Buteni 10. Ignești 4. Chisindia 11. Moneasa 5. Dezna 12. Pleșcuța 6. Dieci 13. Vîrfurile 7. Gurahonț 4. JUDECĂTORIA INEU cu sediul în orașul Ineu ORAȘE �� 1. Ineu 2. Pîncota COMUNE 1. Archiș 8. Hășmaș 2. Beliu 9. Seleuș 3. Bîrsa 10. Șicula 4. Bocsig 11. Șilindia 5. Cărand 12. Tauț 6. Cermei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/109526_a_110855]
-
vom arăta ceva mai jos. Udriște Năsturel însuși fusese în epocă un om luminat, știutor de aleasă carte, cunoscător al mai multor limbi străine, aplecat cu folos asupra mesei de scris și iubitor de neam și de țară. A fost diac al Cancelariei lui Matei Basarab, al cărui cumnat era, iar mai târziu, consilier intim al domnitorului și principalul său diplomat. în 1638 este trimis la Viena, la împăratul Austriei, iar în 1643, delegat în Transilvania la Curtea lui Rakoczy. A
Un boier luminat – by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12578_a_13903]
-
transcendență inaccesibilă omului, după ființă, căci nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu (Ioan 1, 18; 4, 12). Totuși, El se revelează, se manifestă în raport cu lumea pe care a zidit-o și o susține în ființă, prin energiile Sale<footnote Diac. Asistent I. Bria, Iisus Hristos - Iubitorul de oameni, în rev. Ortodoxia, Anul XVIII (1966), Nr. 1, p. 55. footnote>. Harul iubirii de oameni lucrează în toată istoria căderii și cea a mântuirii, căci ce n-a făcut oare Dumnezeu ca să
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Dumnezeu față de om constituie rațiunea și condiția procesului soteriologic. În virtutea acestei iubiri, Dumnezeu nu s-a întors cu totul de la zidirea Sa, nici n-a uitat lucrurile mâinilor Sale când omul s-a desprins, prin păcat, din comuniunea originară<footnote Diac. Asistent I. Bria, art. cit., p. 59. footnote>. Fiul lui Dumnezeu îmbracă prin chenoză chipul de rob (Filip., 2, 6-11), spre o apropiere deplină față de noi, făcând din păcatele noastre, păcatele Sale, pentru a face din dreptatea Sa dreptatea noastră
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]