787 matches
-
cît și de ambiguitate, care presupun valori semantice fără legătură între ele (de ex., bancă). Totuși, uneori, și în cazurile de polisemie, legătura dintre semnificații este greu de sesizat din punct de vedere sincronic, dar ea devine evidentă din perspectivă diacronică, atunci cînd se are în vedere etimologia elementelor lexicale și ea este diferită în cazul omonimelor și unică în cazul polisemiei. Astfel, cuvîntul românesc casă, de exemplu, cu semnificația de bază "locuință pentru om", este moștenit și continuă latinescul casa
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a circulației enunțurilor. V. discurs, formație discursivă. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN PRAGMATICALIZARE. Conceptul "pragmatica lizare", teoretizat inițial de Britt Erman și Ulla-Britt Kostsinas, în 1993, vizează un aspect al schimbărilor lingvistice, și anume transformarea statutului unui segment, care, în evoluția diacronică a limbii sau în funcționarea sincronică a acesteia, dar în pasajul de la un registru la altul, își pierde calitatea inițială și dobîndește o funcție nouă, pragmatică (de unitate a interacțiunii comunicative), cu rol textual și discursiv. Constituirea mărcilor pragmatice (a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
caracter descriptiv, fiind orientată de specialiștii care au promovat tipologia schimbărilor de sens și au studiat cauzele acestor schimbări, cu obiectivul de a identifica reguli sau tendințe generale, care să explice nașterea și dispariția cuvintelor. Ulterior, a fost abandonată latura diacronică a cercetărilor în favoarea unei descrieri sincronice a semnificațiilor, încît, în prima jumătate a secolului al XX-lea, semantica și-a propus recunoașterea și analiza cîmpurilor lexicale, mai ales după apariția lucrărilor lui Jost Trier, care au stimulat atît abordările semasiologice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
într-un moment și considerate ca formînd un sistem ori disciplina care realizează descrierea lingvistică. Aceasta se îndepărtează de istoria limbii în favoarea codului reprezentat de ea, astfel încît se permite înțelegerea limbii ca sistem de comunicare. De aceea, în vreme ce perspectiva diacronică este dinamică, cea sincronică este statică, însă nu statică în mod absolut, de vreme ce ea este funcțională și, pe de altă parte, este sursa variației, adică a înseși condiției care produce evoluția diacronică. F. de Saussure a afirmat însă primatul sincroniei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca sistem de comunicare. De aceea, în vreme ce perspectiva diacronică este dinamică, cea sincronică este statică, însă nu statică în mod absolut, de vreme ce ea este funcțională și, pe de altă parte, este sursa variației, adică a înseși condiției care produce evoluția diacronică. F. de Saussure a afirmat însă primatul sincroniei, deoarece un fapt al evoluției a funcționat într-un anumit moment într-un anumit sistem. Oricum ar fi privite însă lucrurile, se constată că de fapt opoziția radicală dintre sincronie și diacronie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Lexicometrica". Lucrări de referință: (în colab. cu Salem, A.) Analyse statistique des données textuelles, Dunod-Bordas, Paris, 1988; (în colab. cu Lebart, Ludovic) Statistique textuelle, Dunod, Paris, 1994. Anne SANCIER, profesoară la Universitatea Jean-Moulin din Lyon, grameriană și specialistă în studiul diacronic al limbii franceze. Lucrări de referință: Introduction à la langue du XVIIe siècle, 1, Vocabulaire, Nathan, Paris, 1993; Introduction à la langue du XVIIe siècle, 2, Syntaxe, Armand Colin, Paris, 2005. Edward SAPIR (1884-1939), lingvist și antropolog lituanian, profesor naturalizat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lansate în Cursul de lingvistică generală (Cours de linguistique générale, 1916, publicat după moartea sa de foștii studenți; trad. rom. Curs de lingvistică generală, Polirom, Iași, 1998). Raportul limbă-vorbire, natura duală a semnului lingvistic, distincția dintre lingvistica sincronică și cea diacronică, caracterul arbitrar al semnului lingvistic și multe alte concepte și principii reprezintă achiziții fundamentale pentru evoluția științelor limbii, dar și a altor domenii ale științelor umaniste. Recent, au fost identificate cîteva scrieri manuscrise și publicate cu titlul Ferdinand de Saussure
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca mijloc de mediere între interpretările mecaniciste și cele teleologice, între natură și rațiune, Vico încearcă să stabilească o corespondență între planul divin al mântuirii și natura imanentă a omului. Kant, asemenea lui Vico, a combinat aspectele sincronice cu cele diacronice ale "mâinii invizibile" în remarcile despre planul ascuns al naturii (verborgene Plan der Natur)91, pe care Hegel l-a transformat în doctrina "viclenia rațiunii/șiretenia Ideii" (List der Vernunft). Pentru a-și realiza obiectivele, scrie Hegel, rațiunea se folosește
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
poate să nu împărtășească opinia lui Miron Costin, considerîndu-l depășit de cercetările ulterioare, dar trunchierea afirmațiilor cuiva pentru a susține contrariul opiniilor acestuia probează reaua credință a autorului intervenției în text. Pe de altă parte, suprapunerea planului sincronic cu cel diacronic e de natură a provoca cele mai grave confuzii, voit sau nu. Toți românii cuprinși în spațiul dintre Carpați și Prut își spun moldoveni, aparținînd unui areal geografic și spiritual ce-i definește, cu bune și cu rele, în noimele
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
anumite trăsături semantice ale nominalului. Foarte general spus, dublarea clitică este prezentă când complementul este +specific (în topica nemarcată, postverbală). 3. Argumente pentru a analiza dublarea clitică drept acord Argumentele pentru a analiza DC drept acord sunt diverse: (i) Argumente diacronice. S-a observat de mult că, cel puțin în limbile indo-europene, morfologia verbală de acord provine din elemente care la origine erau pronume personale. Această relație diacronică a fost observată pentru limbile indo-europene de gramaticieni ca Bopp (1816), Müller (1875
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
drept acord Argumentele pentru a analiza DC drept acord sunt diverse: (i) Argumente diacronice. S-a observat de mult că, cel puțin în limbile indo-europene, morfologia verbală de acord provine din elemente care la origine erau pronume personale. Această relație diacronică a fost observată pentru limbile indo-europene de gramaticieni ca Bopp (1816), Müller (1875) și Brugmann (1916), Meillet (1912), Kuryłowicz (1964), Watkins (1969), Szemerényi (1989) - vezi Fuß (2005: 2). Prin reconstrucția formelor proto-indoeuropene, s-a observat similaritatea dintre pronume și morfemele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Crașoveanu, D., 1969, " Extinderea acordului după înțeles", în Limba română, 18, 6, p. 545-549. Croitor, Blanca, 2006, "Acordul predicatului cu subiectul realizat printr-o sintagmă colectivă sau partitivă (date statistice)", în Gabriela Pană Dindelegan (ed.), Limba română. Aspecte sincronice și diacronice, Actele celui de-al 5-lea colocviu al Catedrei de limba română, 8-9 decembrie 2005, București, Editura Universității din București, p. 67-74. Croitor, Blanca, 2007, "Ce este acordul?", în Studii lingvistice. Omagiu profesoarei Gabriela Pană Dindelegan, la aniversare, București, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
parte din Constanța sunt interesante. c. *O parte din apă sunt poluate. 68 Este mai acceptabil enunțul în care altul este conindexat cu studenții: (i) O parte dintre studenții au făcut un referat, alțiii au dat examen. 69 Din studiile diacronice reiese că, în limba veche, prepoziția de avea valoare partitivă (vezi Nedelcu, 2009). Cu timpul, aceasta s-a desemantizat (parțial): (i) a. Să ia o parte de sfânta pâine și să o împarță... (Liturghierul lui Coresi, cf. Nedelcu, 2009: 104
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Știri, Realitatea TV, 2006) 74 Vezi Vișan (2004), Matushansky (2002), Hulk și Tellier (2000), Doetjes și Rooryck (2003) și bibliografia indicată în aceste studii. Pentru o discuție asupra dinamicii tiparului în româna actuală, vezi Mihail (2009)b, iar pentru observații diacronice asupra acestei structuri în limba română, vezi Mihail (2009) a. 75 În engl. pure degree. 76 Construcțiile testate au fost: comoara asta de băiat, șarpele ăla de vecină, o hahaleră de băiat, parul ăla de femeie. 77 Așa cum am menționat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
iar altele, la relațiile gramaticale. Autorul a arătat (Manning 1996: 35) că ergativitatea sintactică oferă o motivație puternică pentru un nivel separat, structura argumentală, și că aceasta demonstrează disocierea clară a relațiilor gramaticale de structura argumentală. Din punct de vedere diacronic, pivotul este derivat prin gramaticalizare din topic sau din focus. 3.3. Ergativitatea la nivel discursiv/informațional Fenomenul ergativității a fost puțin studiat la nivelul organizării discursului, însă acest tip de studiu poate oferi date importante despre justificările pragmatice și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pasiv și ergativ faptul că ambele construcții au un agent marcat. Această asemănare i-a făcut pe primii cercetători ai construcției ergative să o analizeze ca pe un pasiv. În această secțiune, voi avea în vedere numai asemănările și relația diacronică dintre cele două structuri, iar în Capitolul 2 (6.) mă voi ocupa în detaliu de relația sintactică dintre ergativ și pasiv. 5.1. Definiția pasivului Dixon (1994: 146) arată că termenii pasiv și antipasiv sunt folosiți în studiile lingvistice cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
prepozițional; A poate fi omis; d) construcția pasivă e marcată explicit (prin afixe verbale, perifrastic etc.). 5.2. Relația dintre ergativ și pasiv Comrie (1973: 251) analizează relația dintre ergativ și pasiv din punct de vedere atât sincronic, cât și diacronic. Autorul arată că există date istorice care demonstrează că ergativul din limbile indo-iraniene moderne este rezultatul unei transformări pasive originare. Comrie (1973: 250) înregistrează, cu destule rezerve, și asemănările dintre pasiv și ergativ, asemănări care au condus la numeroase confuzii
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
proprietățile de controlor, subiectul preluând unele dintre ele. Polinsky (2005) subliniază că un rol important al antipasivului este acela de face unicul argument al verbului detranzitivizat să devină accesibil pentru anumite procese gramaticale; marcarea specifică a antipasivului poate fi asociată diacronic cu alte funcții (medie, reflexivă), statutul sincronic fiind nonsintetic. Caracteristicile semantice și discursive ale antipasivului privesc, pe de o parte, întreaga structură antrenată în antipasivizare, iar, pe de altă parte, caracteristicile argumentelor nominale. Palmer (2007 [1994]: 183) sintetizează funcțiile semantico-discursive
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
modificarea profilului tipologic al unei limbi. La nivelul parametrilor tipologici, schimbările nu sunt unice și unidirecționale. Această ultimă situație este ilustrată și de trecerile de la sistemul acuzativ la sistemul ergativ și invers, în absența unei direcții unice a schimbării. Mecanismele diacronice care permit astfel de schimbări lingvistice, în ambele sensuri, sunt (Dixon 1994: 186): reinterpretarea pasivului/antipasivului 78 ca fiind o construcție tranzitivă nemarcată (vezi supra, 5.2.); dezvoltarea unui nou sistem perifrastic de marcare a timpului sau a aspectului, bazat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
puțin în dialectul kurmancî, ergativitatea dispare rapid. Ultimele două exemple sugerează destul de clar faptul că apariția și dispariția ergativității (morfologice) sunt fenomene reversibile, diferențele fiind vizibile chiar în perioade foarte scurte. O altă sursă a ergativității, absentă din inventarul mecanismelor diacronice care dau seamă de apariția acestui fenomen, este nominalizarea. Manning (1996: 21) sugerează chiar că originea istorică a limbilor ergative este un bun criteriu de separare a acestora: (a) ergativul provine din nominalizare; (b) ergativul provine din pasiv, prin reinterpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
analiză a limbii inuktitut, o varietate a eschimosei, ajungând la concluzia că ergativitatea este un epifenomen care rezultă din interacțiunea dintre trăsăturile lexicale specifice unei limbi și principiile universale. Această autoare este cea care a impus tradiția "nominalistă" în studiul diacronic al ergativității. Franchetto (2007) analizează situația limbii amerindiene kuikuro, folosind teoria formulată de Alexiadou (2001) − situația din limbile ergative este similară cu cea a nominalizărilor din limbile acuzative − și cea propusă de Gildea (1998)85 − o analiză istorică a limbilor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o altă zonă geografică și pentru alt tip de contact, direct, Dixon (1994: 228) susține ideea că limbile învecinate se influențează prin faptul că limbile indiene moderne au astăzi caracteristici ergative ca urmare a influenței limbilor vecine, tibeto-birmane. Deși sursele diacronice din care se pot dezvolta tipare ergative sau acuzative au fost cercetate destul de mult, Mithun (2005) afirmă că se știe încă foarte puțin despre răspândirea tiparului ergativ prin contact lingvistic. Autoarea citează studiul lui Fortescue (1997)87, care demonstrează că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în toate limbile care cunosc un anumit tip de partiție (vezi supra, 3.1.3.), poate fi descrisă în termenii lui Kroch (1989)88 ca "gramatici în competiție". Numărul mare de limbi în care există diferite tipuri de partiție, studiul diacronic al unor limbi supuse anumitor schimbări tipologice, precum și cauzele diferite care determină apariția schimbării lingvistice conduc către un răspuns negativ la întrebarea " Există o direcție unică a schimbării?", trecerile de la sistemul ergativ la cel acuzativ, precum și trecerile de la sistemul acuzativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
suportă o anumită acțiune). Dixon susține, dimpotrivă, că numai cei care folosesc o limbă ergativă au adevărata noțiune a agentivității, dovadă fiind și faptul că agentul primește o marcare specială. (b) Partițiile − arată Gildea (2003) − sunt o cale de cercetare diacronică, dar nu oferă explicații cognitive pentru apariția/existența ergativității. Autorul inventariază explicațiile semantice și pragmatice date în literatura de specialitate pentru apariția ergativității: rolurile semantice (ergativul e legat de agentivitate, iar absolutivul, de afectarea pacientului); existența unei structuri argumentale preferate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
detalii privind configurația sintactică a acestor construcții, care va fi descrisă în capitolul 2. Această confuzie poate fi justificată atât prin încercarea de aplicare în studiul limbilor ergative a modelului lingvistic occidental, cât și prin posibilitatea ca ergativul să fie, diacronic, rezultatul gramaticalizării pasivului. Spre sfârșitul secțiunii (5.3.) am arătat că pasivul poate să apară și în limbile ergative, dar nu reprezintă un mecanism la fel de sistematic și de productiv ca în limbile acuzative. În secțiunea 6. am prezentat definițiile și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]