665 matches
-
ei în epoca veche, limba română literară modernă a putut atinge parametrii de comparabilitate cu limbile romanice literare occidentale, prin eforul conștient și tenace al cîtorva generații de intelectuali din secolul al XIX-lea. Din punctul de vedere al bazei dialectale, la crearea limbii române literare a participat numai dialectul dacoromân, dar pe teritoriul lui, în epoca veche -secolele al XVI-lea al XVIII-lea-, au existat variante literare care apoi s-au unificat printr-o prevalare, sub unele aspecte, a elementelor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tradiția unei limbi de cultură de nivel înalt. Deși documente în limba daneză există încă din secolul al IX-lea (inscripții cu caractere runice), primele texte literare au apărut abia în secolul al XIV-lea și poartă o puternică amprentă dialectală. În secolul al XVI-lea, prin răspîndirea cărților tipărite și a ideilor Reformei, s-au stabilit în mare măsură și normele limbii literare, iar în secolele următoare au pătruns în daneză numeroase cuvinte din latină, din franceză și, îndeosebi, din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
manifestat intens în secolul al XVII-lea și care militau pentru o limbă fără influențe străine. Deși deja în secolul al XIX-lea procesul de unificare a limbii literare germane era încheiat în linii generale, persistă pînă astăzi unele particularități dialectale în pronunție și în folosirea unor cuvinte. Deseori, formele nordice sînt mai apropiate de corespondentele din neerlandeză, decît de cele din sud, iar preponderența germanei de sus (din sud) în forma comună a limbii literare germane produce o diferențiere mai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și de reprezentativitate. La români, s-a instaurat și ideea greșită că scriitorii atestă uzul limbii literare și, ca atare, de la ei s-ar putea deprinde acest uz, trecîndu-se cu vederea faptul că cei mai mulți scriitori introduc în opera lor elemente dialectale, familiare sau argotice și deci nu au o limbă exemplară, aulică și supradialectală. Prin urmare, scriitorii români nu au în tradiție folosirea limbii după norme riguroase, iar atestarea fenomenelor în lucrările de lingvistică numai prin limba lor este o procedare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu atît mai puțin prin comentariile elogioase ale criticilor în legătură cu cultura oamenilor necultivați și inculți. Mai mult, în unele zone din Europa civilizată există, în perioada contemporană, unele tendințe de a valorifica în literatură elemente locale, mai ales elemente lingvistice (dialectale), ceea ce ar putea duce la ideea că se manifestă o tendință de a înlătura granița dintre cultura majoră și cea minoră, dintre limba literară și cea populară, situație pe care cultura și limba română o are deja. O asemenea interpretare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
adjectiv adv. = adverb alb. = albaneză, albanez aor. = aorist art. = articol; articulat art. hot. = articol hotărît art. neh. = articol nehotărît cat. = catalană, catalan ceh. = cehă, ceh cf. = confer, compară cuv. = cuvînt dan. = daneză, danez dat. = dativ d.Hr. = după Hristos dial. = dialectal engl. = engleză, englez f. = (substantiv) feminin fr. = franceză, francez gen. = genitiv germ. = germană, german gr. = greacă veche, grec gr.biz. = greacă bizantină, mediogrec gr.mod. = greacă modernă, neogrec invar. = invariabil it. = italiană, italian î.Hr. = înainte de Hristos înv. = învechit lat. = latină
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Puntea de la Mitoc, Hlineț, Pădurea Berna, Șvarac/Șforac, Cutul Gavaraș, Țarna, Pe Lan, Toloaca, Horaiț, Humărie); gospodăria tradițională, familia, megieșii, neamurile; instituțiile satului (Biserica, Școala, Primăria, Miliția), funcționarii locali (străjerii primăriei), dugheana, prăvălia; păcurariul (dohotarul; facem precizarea că, potrivit normelor dialectale, consoana r este muiată sau rotunjită, i de aici și din multe alte exemple asemănătoare fiind asilabic, ultrascurt, șoptit, nu cum se pronunță astăzi la televizor sau pe la ședințe de partid), rufariul, blehariul, olariul ("personajele nelipsite din viața satului" tradițional
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fiul unui tăbăcar local, pe care Tatăl meu, tânăr preot refugiat cu familia În mândrul oraș, l-a cunoscut. El, orașul, este mai ales cunoscut prin corurile sale, compozitorii săi „populari”, un Ion Vidu mai ales, sau prin tânărul poet dialectal Delamarina, mort precoce, remarcat de Maiorescu, născut Într-un sat la 2 km. de Lugoj, la Tapia, unde a avut loc la anul 101 prima mare bătălie a lui Traian cu oștile dacice. Solon, Înțeleptul grec, spunea că „patria este
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este Îndeobște limba, o limbă comună; dar și sub acest aspect apar tot felul de complicații sau de excepții: un popor poate depăși limitele unui spațiu lingvistic, după cum un spațiu lingvistic se poate Împărți Între mai multe solidarități etnice (fragmentarea dialectală a limbilor aducând un plus de complexitate). Dar nu este numai limba. Sunt și alte structuri, sociale și culturale, care Încheagă un popor. Pot fi ele Însă definite cu precizie? Se adaugă — și este chiar esențial — un fond simbolic. Un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
regională în dialect e cel puțin ciudat iar "șiboțăli" e o glumă ce n-are nimic cu știința. Limba literară a Românilor e destul de veche. Operele cronicarilor moldoveni sunt dovadă că graiul lor, care e și al poporului, nu e dialectal. Cantemir arată în Descrierea Moldovei că limba curată se vorbește în orașul de scaun, în jurul Curții domnești, și numai proștii și neștiutorii o diformează. Alfabetizarea poporului în Moldova datorită stăruinții PMR, e complectă. Am putut constata asta mai ales în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
derivă dintr-un Ias, Tamașii de la un Tamaș (ung. Tamas - Toma), Târzii (de la Târziul) etc. Iorgu Iordan, care este de aceeași părere cu Melchisedec, arată că între ele există o simplă legătură etimologică: numele de husiți este apelativul < vechi și dialectal ceh. - hus, ucr. hus - gâscă (гyси) și reprezintă forma de plural al lui hus(ul)>. Hus este numele pe care l-ar fi purtat reformatorul religios ceh și care, de origine slavă, înseamnă în limba cehă gâscă. Etimologia motivată de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
632. 12 De observant asimilarea care se produce când Machiavelli, Istorie, i. 3 ț, p. 653, se numește pe șine "Niccolò di Lorenzo, cancelliere în Campidoglio", folosind formă toscana a numelui de botez a lui Cola. Machiavelli a păstrat formă dialectala, "Cola", pentru o altă personalitate istorică, "Cola Montano", în Istorie, Vii 33, p. 814. 13 Niccolò Machiavelli, Discorsi sopra la prima deca di Toți Livio, îi 10, în Tutte le opere, ed. Martelli (în continuare Discorsi), p. 159; idem, Arte
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de aceea, primit cu uitături de bestii lubrice stingherite, Într-o pornire unică de care ascultam cu supunere laolaltă și geloși unul pe altul. (Sau, folosind tautologic, după notele de drum de acum treizeci de ani ale Corei Irineu, glosarul dialectal, rar și fabulos, la care tocmai lucrez: o chiocâlcă, o ghiolhană de muiere pornită pe hotrie la drumul mare și măglisind cu ghinghinelele ei băr bații groși la hire și prostateci, ca mine și ca alții; chimă sau sămânță neghioabă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
instantaneu și necondiționat prezentă, la fel ca propria-ți piele. și tot atât de vulnerabilă ca aceasta, atunci când alții o nesocotesc, o desconsideră sau chiar o interzic. Nu-i e ușor celui care a nimerit, ca și mine în România, din satul dialectal cu un adaus de precară germană literară de școală, în limba națională a orașului românesc. În cursul primilor doi ani petrecuți la oraș, cel mai adesea mi-era mai simplu să găsesc într-un cartier necunoscut strada căutată, decât în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la revistele de specialitate și literare: „Iașul literar“, „Cronica“, „Convorbiri literare“, „România literară“, „Luceafărul“, „Limba română“, „Limbă și literatură“, „Ateneu“, „Revista de lingvistică și știință literară“ (Chișinău) etc. Prof. dr. Ioan Nuță este autorul și coautorul studiilor și volumelor: Chestionar dialectal (1969), Noul Atlas lingvistic al României. Date despre localități (vol. I - 1987, vol. II - 1997), Dicționar de termeni viticoli (1989), Tezaurul toponimic al României (vol. I-II, 1992), Introducere în HALR (2005), Limbă și cultură românească în Basarabia (2007), Dicționar
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
alterăm caracterul lui neelaborat. Transcrierea fragmentelor scrise în original în limba română a păstrat, așadar, următoarele particularități ale textului (dintre care multe erau comune în epocă): - dubletele: eri-ieri, trimes-trimis, sălbatec- sălbatic, astăseară- astă seară, aci-aici, vieței-vieții, întăi-întâi ș. a. - dezacordurile dialectale muntenești între subiect și predicat: ei mă cam refuzase; a venit Dron, Cantemir și Cleante; povestirea completă a celor ce s’a întâmplat etc. - forma de genitiv-dativ în -ei: bisericei, amintirei, despărțirei, plecărei, gurei ș. a. - scrierea cu s în loc de z
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Folk-Literature, Bloomington, 1975, vol. V, pp. 242-243. 19. Nicolae Cartojan, Cărțile populare În literatura română, vol. I și II, Editura Enciclopedică Română, București, 1974. 20. Moses Gaster, Literatura populară română, Editura Minerva, București, 1983. 21. Alexiu Viciu, „Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului român din Ardeal”, Analele Academiei Române, XXIX, București, 1906. 22. Simeon Fl. Marian, Legendele Maicii Domnului, București, 1906. 23. G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, Editura Minerva, București, 1982, pp. 35-37, (prima ediție, 1885). 24. Emile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Filologie Romană A. Philippide din Iași (1967). Cercetător principal gradul I și secretar științific al Institutului din anul 1985. Doctor în filologie din anul 1982, cu teza Terminologia fierăriei în mediul rural din Moldova și Bucovina. Coautor la: Chestionar dialectal (nume de locuri și de persoane, terminologia meseriilor, a viticulturii și pomiculturii), Iași, 1969; Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni. Moldova și Bucovina, volum introductiv, Date despre localități și informatori, 1987 ; Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni. Moldova și Bucovina
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Muzeul etnografic din Tulcea. În iunie 1999 grupul folcloric „Altona” a participat la Festivalul internațional organizat la Tulcea sub patronajul Ministerului Educației unde a obținut premiul special pentru cultivarea dansului tradițional. O descriere a obiceiurilor, portului, cântului, dansului, a particularităților dialectale a prezentat Constantin Hogea În publicația „Dimăndarea” (nr. 4 1995). Grupul cel mai Însemnat din nordul Greciei este În totală izolare. Despre cei din Macedonia, președintele Asociației aromânilor din această republică ing. Mitko Kostov Populi ne informează că megleno românii
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
clovnul își bate joc de el. La o șezătoare ținută într-o sală a bibliotecii, se aflau la prezidiu Ion Istrati, Sandu Faur (Al. Atanasiu) și George Lesnea care, ca de obicei, recita cu patos „Șalul negru”. Cu expresiile sale dialectale de regulă vulgare, Istrati avea succes. Lesnea, unul nebun, în timp ce Faur nu conta. Aflat și el în sală, Mărgărit a stat cuminte până ce un bătrânel cu chelia nespălată critică indignat, în fraze încâlcite, modul în care centrul ignora Iașul. Ridicolă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. Capitolul XIV MARII PROZATORI ION CREANGĂ Din întîia promoție a ruralilor, Ion Creangă (1837-1889) este figura cea mai proeminentă. În chip curent se admiră în opera acestui humuleștean farmecul dialectal, limba privită ca un adaos de frumusețe. Lucrul este exagerat, deși nu se poate contesta plăcerea rezultată din folosirea unui limbaj plin de moliciune, de altminteri cu o desăvârșită moderație, indiciu de tact artistic. Ca și Caragiale, Creangă e un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În altă nuvelă asistăm la necazurile văduvei Lenca, maistorița, în luptă cu răutatea oamenilor, până ce își găsește în maistorul Vasi un soț și un ocrotitor pe potriva ei. Cu lugojanul Victor Vlad Delamarina (1870-1906) se schițează un început de poezie umoristică dialectală în felul celei profesate de Pascarella în dialect roman. Istoria lui Sandu Blegia care, biruind un atlet de bâlci, cere premiul amenințând să facă "prav comedgia" e în amintirea tuturor. Dr. G. Gîrda s-a străduit să continue în Bănatu-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
piese multicolore cu mult zgomot de pistoale (Bimbașa-Sava, Mila Iacșici), Mihai Pașcanu o mașinărie greoaie pe tema Moartea Cleopatrei. Merită o distincție Al. Sabaru pentru al său Cain. Un merit deosebit are Victor I. Popa, romancierul, în piese de farmec dialectal, Mușcata din fereastră, Acord familiar. În ultima nu se petrece aproape nimic. Ilie Bocăneț, funcționar la prefectură, țară-lungă, vorbind în pilde și dorind acord familiar, se sfădește interminabil cu numeroasa-i familie dacă trebuie sau nu să meargă in corpore
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mizeriile vieții de cazarmă și ecouri de culise. Al. Lascarov-Moldovanu urmărește scopuri educative, G. Banea este încă la începutul activității, Radu Tudoran face romane comerciale ca un Cezar Petrescu mai dilatat, Mihail Drumeș și Petru Bellu scriu romane populare. LITERATURA DIALECTALĂ N. Crevedia este dintre aceia care au încercat să ridice la interesartistic limbajul satelor și județelor din imediata vecinătate a capitalei. Romanele sale sunt curgătoare, de un haz încordat, nedepășind nivelul unei jurnalistici inteligente. În versuri de nuanță umoristică se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care n-a făcut parte, cel puțin în gândul lui Eminescu, din "elementele neistorice"2. Cu toată "necompetența" sa, Eminescu, cum am spus, atinge de câteva ori și problemele lingvistice. Ba are și câteva încercări de fonetică: studii asupra pronunției dialectale 3. În privința limbii, observăm două faze în cugetarea lui Eminescu. Eminescu dinainte de 1874, când se afla în străinătate și în legături strânse cu românii din Ardeal și din Bucovina, când nu căzuse cu totul sub influența "Junimii", este un alt
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]