704 matches
-
trebuie să se fi refulat undeva. Patul scârțâi și asta mi-a amintit de valiză. Oare ar trebui s-o verific? Ridicându-mă, am tras-o Între picioare. După ce am deformat o agățătoare pentru haine, Încuietoarea a fost ușor de dibuit. Mecanismul făcu clic de câteva ori, apoi se deschise pocnind. Din păcate În valiză n-am găsit nimic surprinzător: ceva lenjerie intimă curată, o cheie universală preferată de lăcătuși (am bănuit că așa a reușit să intre Anton la Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tot În seara aceea când ne-am Întâlnit la Crama Albastră, și-a dat seama că eu eram cel care se ascunde În șifonierul Dorei. De asta s-o fi oferit să cerceteze apartamentul. Într-o sâmbătă seara, reușind să dibuiască yala Dorei, s-a prefăcut că-mi caută cleștișorii, când de fapt Încerca să recupereze filmul. Singurul lucru pe care l-a găsit a fost acel căluț de lemn. Și-am presupus că era posibil să fi găsit și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se Întorsese. O auzi pe Fletcher prin intercom, dar vocea Îi era stridentă și neclară. Zgomotul teribil al izbiturilor și al metalului deformat continua. Iar Norman Își zise: „Vom muri. De data asta vom muri“. Nu găsi nici un extinctor, dar dibui cu mâinile ceva metalic pe perete și, prin fumul Înecăcios, Norman Îl pipăi, Întrebându-se ce putea fi acea protuberanță. Deodată, două milioane de volți se scurseră prin trupul său. Mai apucă să țipe o dată și căzu pe spate. CONSECINȚE Privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
face dinadins. Că nici domnii pe care îi supraveghează Serviciul nu sînt amatori. Pe ăia îi au în grijă cei de la Poliția Capitalei ori oamenii lui Stan Emanuel. Pe amatori trebuie doar să-i prinzi. Pe profesioniști trebuie să-i dibuiești Mihail dixit. Înțelesese astfel de lucruri fără să i le explice nimeni. Iar acest fapt îl îndreptățea să creadă că în curînd putea, ei, putea!, sigur! va veni avansarea în rangul de a avea la dispoziție cît de cît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mă duc și eu, dar chiar de-aș fi avut și chiar de m-aș fi dus, credea el, neștiind că de fapt asta era suferința mea ascunsă, nu acolo mi-era mie gândul... Dar unde...? De fapt nu știa! Dibuia, și ar fi vrut să afle măcar în ultima oră de la mine dacă era sau nu ceva în capul sau în sufletul meu, un gând sau o tărie ca să-i facă despărțirea ușoară. Cum puteam să-i spun?! Marile taine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Arpad și Omega? Atunci ce mă credeam? parcă mă întreba. - O să văd eu, am spus cu nepăsare, dar cu o încredere secretă pe care n-o dezvăluiam, ca atunci, în căruță spre gară, când și tatăl meu încercase s-o dibuie, ca să se liniștească. Paul Georgescu nu era îngrijorat, dar era atent, lucid și bun prieten, vroia să-mi îndrume pașii într-o lume pe care o ignoram... El vroia să-mi inculce ideea că nu trebuia s-o ignor, că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tăia capetele. Mă opream din citit, prins de nedumerire. În luptă trebuie să te aperi, să-ți cunoști adversarii, sau să nu ți-i faci, să nu intri în acea luptă dacă nu ești înzestrat cu inteligența necesară pentru a dibui firele comploturilor și răsturnărilor. Marele Mihai părăsise Muntenia și se aliase cu un oarecare Basta. Ucigașii îl găsiseră singur în cortul lui, nepăzit, departe de tabăra sa, care trebuia să-l apere. Îl crezuse prieten, pe acel Basta? Și Brîncoveanu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
străini unul de altul, tăcuți în fața unor pahare golite. Mansarda nu era terminată, casa era nouă, am bâjbâit până să-i găsesc printre frânghii, praguri false, ciment proaspăt, uși netencuite... - Bă, ce faceți voi aicea? am strigat eu după ce am dibuit ușa și am intrat. S-au uitat la mine cu o dușmănie care nu-mi era necunoscută. Bruștele mele apariții de acest fel nu plăceau nimănui. M-am așezat la masă fără să fiu invitat și i-am spus lui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și atunci puneam la punct planurile mele cutezătoare. Când m-am socotit pregătit, m-am hotărât, profitând de împrejurarea că tata era ocupat cu Luchi, să trec la fapte. M-am strecurat, fără să mă zărească nimeni, în circ și, dibuind, am reușit să ajung în zona cuștilor. Dar acolo visul meu s-a spulberat. Cuștile erau bine ferecate. Am plâns descoperind asta. În nopțile următoare, m-am trezit de câteva ori leoarcă de transpirație. Aveam fel de fel de coșmaruri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
s-o las să se urce în pat și abia atunci s-o îmbrățișez. Dar sfântul din icoană obosea binecuvîntîndu-mă, orbit de întunericul tulbure din cameră, fără ca Marta să apară. Nerăbdător, m-am dat jos din pat, am căutat ușa, dibuind, și am ieșit afară pe trepte. Cerul era încă plin de stele, cu câțiva nori în direcția bălții, unde noaptea se decolora prevestind zorile. Prin urmare, visasem că ploua. M-am așezat pe scară să aștept și căutam cu privirea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oferi chipurile celelalte? Să fie un rezultat al formării simultane pe mai multe planuri, cu conștiința valorii proprii și a contribuției proprii în această formare? Să fie mult mai puțin, ba chiar un accident care nici n-ar putea fi dibuit într-o rememorare a curgerii anilor? Și, de fapt, cine ar putea spune sau ar avea curajul și tăria să mărturisească unde și de ce apare acest orgoliu, în fiecare din noi? Nu cumva, cel mai adesea, este o mască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
soției sale, se așeză pe scaunul său preferat, lângă un gheridon cu încrustații de fildeș. Își înfundă bine ciubucul cu tutun parfumat și trase cu plăcere câteva fumuri, privind ninsoarea care albea pomii și tufele din grădină. Apoi mâna lui dibui pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului, o apăsă și un mic sertar țâșni la vedere. Scoase mapa ascunsă acolo. Citi cu atenție foile și puse totul la loc. Privi iar peisajul alb din spatele ferestrei și trase câteva fumuri, strângând tare capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se ascunse repede sub perne. ― Caută, nepotache! Jur că nu-i la mine! Azvârli o pernă. Iancu o prinse din zbor și, după o calculată clipă de gândire, alese tot colțul divanului. Se târî pe coate până acolo, se uită, dibui cu o mână sub cuvertură și ridică un sul mare, cu pecetea inelară a lui Nicolae. ― Ăsta e! Dar nu știu ce e! Mi-ai scris cumva vreun poem, dumneata Nicolache? ― țțț! Deschide și vei afla! Hai, rupe pecetea aia odată! Sulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la loc. Privi surprins spre bălăriile țepoase crescute peste noapte la fereastra lui. Răspândeau mireasma frigului cumplit de afară și acea mireasmă îi îngheță dintr-odată nările. Își acoperi nasul cu pilota, închise ochii și încercă să reia visul întrerupt. Dibui undeva, prin ființa lui somnoroasă din adânc, dar nu-și mai regăsi visul. În schimb, țâșni foarte clar, negru pe roz, afișul spectacolului minunat. De când îl primise de la Nicolae, îl citise și îl recitise de nenumărate ori, încât acum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sensul. ― Da, mă simt cu totul obscur și nevrednic de atâta lumină. Tânărul Stimo le descoperise și el. Dar cu adevărat o descoperise doar pe Marioritza. O privea peste umăr, cu mâna pe inimă. Prin pielea umezită de zăpadă, degetele dibuiau bătăi puternice. De fapt, o zbatere. Carne însângerată. Inima devenise o pradă. Acolo, înăuntru, se simțea de-a dreptul înșfăcat de șoimul feminității ei. Intermezzo informativ. Despre cel puțin două lucruri ciudate petrecute la acea vânătoare cu șoimi. 1. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
puternică. Dinaintea lui nu erau doar simple covoare, nu erau flori, drumuri, pietre, sălașuri, ruine, cetăți sau ziduri de biserici, turme cuminți, pământ uscat, ci amintiri, amintiri dintr-o țară pierdută pentru totdeauna, Armenia. Chiar și țesătorul lăsa impresia că dibuise desenele și nuanțele prin pulberea unor amintiri ancestrale. Curgeau unele din altele, comunicau între ele printr-o rețea nevăzută, prin fibrele insesizabile, dar încă vii ale sufletului armean. Se ascundeau, dispăreau, pentru ca să se ivească ici-colo, asemenea miresmelor, asemenea muzicii. Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
discutase cu George. Problema cea mai importantă era atunci Darlene, punctul vulnerabil în zidul de protecție ridicat de Lana împotriva polițiștilor în haine civile. Dar acum aceștia plecaseră în altă parte, la fel de brusc cum își făcuseră și apariția. Lana îi dibuise pe fiecare în parte, de îndată ce apăruseră în local și cât timp Darlene nu mai era înăuntru pe un scaun, ci exersa la loc sigur cu pasărea ei, nu aveau de ce să se lege. Lana avusese grijă să nu se ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
său care locuia pe coastă. Dar chiar și așa, îi știau numele. Și de altfel nu avea destui bani ca să se ducă undeva. Cel mai bun lucru era să stea un timp pe acasă. Mancuso ăla l-ar fi putut dibui dacă se ducea în centru. Mama lui George curăța cu aspiratorul cealaltă parte a salonului și îl privea cu oarecare speranță pe fiul ei care se îndeletnicea cu albumul. Poate că începuse să-l intereseze din nou școala. Nici ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întâmpinarea iubitului mult dorit! “Acum trebuie să alerg după ea, să văd unde se duce”. Am pornit în urma ei prin partea umbrită a poenii... Când a ajuns la malul iazului, s-a oprit și, cu ființa fremătândă, căuta ceva... A dibuit culcușul unde eu îmi petreceam ziua citind și s-a așezat încet, lungindu-se cu fața la pământ. Într-un târziu, s-a întors cu chipul spre cer și a rămas așa o vreme. Răsuflarea adâncă făcea ca sânii să-i tresalte
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
râtul (citește nasul) peste măsură de sus, aș spune că am cu cine sta la cislă - i-am auzit vorba sau mai degrabă ecoul cuvintelor sale și un râs ștrengăresc care... se depărta... Am rotit privirea de jur împrejur, să dibui unde se ascunde fantomaticul meu tovarăș de hoinăreală, dar... nu am găsit nici un punct pe care să-l fixez cu ochii, decât discul rotund și strălucitor al soarelui... Nu știu câtă vreme oi fi rămas așa, dar am simțit că îmi dau
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
povestea dintre ei, atunci Buzz fie își punea viața în labele maimuțoiului, fie îl omora. Cale de mijloc nu exista. Dacă Mickey auzea de poveste, atunci urma Marele Adio, pentru că atunci când micuțul gangster era înșelat, devenea nimicitor. Când l-a dibuit pe asasinul plătit să-l radă în persoana lui Hooky Rothman, l-a dichisit cu două găuri în genunchi, asigurându-i o noapte de agonie și o lovitură de grație marca Fritzie Kupferman: un piolet în ureche, cu Fritzie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și am continuat fără părțile ce aparțineau preotului, pentru că Părintele Ioan a trebuit să o facă pe fochistul, bucătarul și să-i țină și În alte privințe locul doamnei Elena. Iar dacă de dimineață Încă am avut ezitări, Vecernia am dibuit-o fără prea multe poticneli. Misiunea mea de bucătar pentru obște mi-a fost ușurată chiar de Părintele Iustin, care a pregătit o salată delicioasă. Nu la fel a fost și discuția de după masa de prânz, fiind muștruluiți pentru comportamentul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
de azi, de ieri, dintotdeauna? Ar fi excesiv pentru spațiul prezentului dialog să reflectăm la literatura română din trecut, ca și, mai prezumțioși fiind, la cea "eternă". Să ne oprim la cea de față. Ce "păcate" i-am mai putea dibui dincolo de ceea ce ne-am luat îngăduința a "bârfi" până aici? Aș vrea să mai scot în relief un singur aspect și anume o dezaxare temporală, o dereglare a relațiilor noastre cu durata și cu implicațiile fatalmente inevitabile ale acesteia. Reiau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înnoiri absurde, frivole și vătămătoare de suflete"213. Deși aprecia deciziile sinodale din 1928 și 1933, ce au avut un rol de descurajare a cremațiunii, Mihălcescu opina că aceste măsuri erau încă insuficiente. Acest fapt se datora acțiunii cremaționiștilor care dibuiseră alte mijloace de a căuta să dezvolte practica (de pildă utilizarea gramofonului, pe care-l considera o parodie a serviciului religios al înmormântării). El îndemna autoritățile bisericești să sesizeze organele abilitate împotriva acestui abuz, dar manifesta rezerve față de un succes
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vine mai des toamna. Moartea subită vine mai des iarna. Moartea subită vine mai ales în zori. Moartea subită vine pe la 5 dimineața. Aceste constatări strict științifice - pe care doar spaima și îngândurarea mea le-au pus într-o formă dibuind poemul - au fost comunicate la Florența în cadrul Congresului asupra morții subite și reanimării, de către un important profesor universitar, director al unui important institut academic dedicat animărilor. Tac. Aceste constatări sunt urmarea unor studii îndelungate. Tac. Aceste studii îndelungate au sintetizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]