586 matches
-
trădători care sunt storși de informații secrete În Turnul Londrei, la prețul de 25 de lire pe oră, de către torționarul lor personal. După Fay, acest exercițiu Îmi va Îndrepta coloana, coloana mea fiind una dintre cele mai triste și mai diforme coloane pe care le-a văzut În viața ei. Așa, așa, Katya, excelent, Îmi strigă ea fericită. Acum coboară-ți brațele Încet pe deasupra capului și repetă după mine: Concurența distruge armonia. Concurența distruge armonia! 07.01: Fay a plecat. Presiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
unui ghiuj, cu mintea căpietă, Urât ș-avar, sinistru și pleșcan, Sau unui general cu talia naltă, Strigău și prost ca și un bou de baltă? {EminescuOpIV 203} Să cânt cum samănă de rău, impulsul În corp de înger, sufletul diform? Ironiei lui Byron să-i simt pulsul Ori autorului ce-a scris Marion de Lorme? Să descriu nopți romantice? - Avulsul 30Ce apele plângând le-aruncă - adorm Chiar îngerii - și în azur muiete Curg stele de-aur dulci și-mprăștiete? Și să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acelaș suflet din nou să reapară Migrației eterne unealtă de ocară? Nimic, nimic n-ajută - și nu-i nici o scăpare. Din astă lume-eternă, ce trecătoare pare, Gonit în timpi și spații, trecând din formă-n formă, Eternă fulgerare cu inima diformă, De evi trecuți ființa-mi o simt adânc rănită, {EminescuOpIV 514} Pustiu-alergătoare, cumplit de ostenită... Ș-acum din nou în evu-mi, lui Sisif cruda stâncă Spre culmea morții mele ridic ș-ast-dată încă. Ș-ast-dată? Cine-mi spune că-i cea din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ceilalți copii mai speciali, copii minune - copilași frumușei, cu capete cârlionțate, care flutură baghete de dirijor sau Îmblânzesc piane uriașe, și care În cele din urmă ajung muzicieni de mâna a doua, cu priviri triste, boli ciudate și șezutul ușor diform, ca de eunuc. Dar chiar și așa, misterul individual Îl va chinui În continuare pe memorialist. Nu pot găsi nici În mediul Înconjurător, nici În ereditate instrumentul exact care m-a modelat, ruloul care a imprimat vieții mele complicatul filigran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tuse liniștitoare. Nu era nimic interesant În mod special pe porțiunea de peron din fața mea și totuși nu-mi puteam dezlipi privirea de ea până ce ea nu se desprindea de bunăvoie de mine. În dimineața următoare, câmpuri ude de sălcii diforme, Înșiruite de-a lungul spițelor unui șanț, sau un șir de plopi În depărtare, străpuns de o dungă orizontală de ceață de un alb-lăptos, te anunțau că trenul gonea pe teritoriul Belgiei. Ajungea la Paris la patru după-amiaza și chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cândva? — Nu știu. Nu cred. N-am avut de-a face cu vânzări de-astea. Îl cercetam și eu mai atent. Începuse să mi se pară și mie figura lui cunoscută. Un individ înalt, solid, bine construit, pornit acum spre diform. Vorbea repezit, parcă ar fi avut mai multe cuvinte decât era în stare să rostească, și vorbele-i se revărsau șuvoi din el, fără să le mai poată stăpâni. O veveriță țâșni din stânga noastră și se pierdu în ierburile dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Fără timp, fără duh, fără corp. Tristețe a coborârii, poate, dacă ai simți-o. Dar nu simți cum cobori. Simți doar cum hălci de text se tot adună, se ordonează și se reordonează continuu, într-un multiform și policrom, încă diform, alt text. Gioarse de text se împreună, spre a se răzleți iarăși, dintr-odată revene. 30tc "30" M-am despărțit de Vichi din frică. Acel soi de teamă difuză care intrase în mine - nu numai eu eram otrăvit de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dansatori atunci cînd Îl văzuse. Se aruncase la picioarele lui, obligîndu-i și pe ceilalți să o imite, căci, așa cum Îi asigura ea cu o voce tremurătoare și Într-o franceză pitorească, de negresă născută pe coasta africană, bărbatul acela alb, diform și roșcat care tocmai intrase În coliba ei nu era altul decît imaginea Însuflețită a zeiței Elegbá, așa cum i se Înfățișa aceasta În fiecare noapte, cînd drogurile o aruncau Într-o transă profundă. Fugise de acolo și de adorația haitienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
insuportabila duhoare de pe vas, care Îi pătrundea În sînge, i se impregna În piele și făcea ca, odată ajuns pe uscat, nici măcar cele mai respingătoare și mai mizerabile prostituate să nu vrea să aibă de-a face cu el. Monstruos, diform, zdrențăros și duhnind a grăsime de balenă, nu era deloc de mirare că nici măcar În cel mai Împuțit bordel din portul cel mai uitat o femeie nu ar fi acceptat să facă amor cu primul harponier de pe Old Lady II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai ales lui, ca și cum ar fi fost vorba despre o provocare la adresa curiozității sale și de o Încercare de a-l obliga să-și părăsească refugiul de lighioană din umbră, făcîndu-l să se hotărască să-și arate chipul respingător și diform. Căpitanul dădu ordin să fie destupat un butoi de bere și altul de rom pentru marinari, În timp ce pasagerii degustau o băutură Închisă la culoare, păstrată În frumoase butelci de sticlă șlefuită și prin urmare, la puțină vreme, veselia deveni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o viață Întreagă -, nu o poate exprima nimeni, În nici un fel, spuse Oberlus dînd din cap cu un gest pesimist, căută pipa și scăpără cremenele pentru a o aprinde. S-au chinuit să mă convingă că, numai fiindcă mă născusem diform, eram un adevărat fiu al lui Scaraoțchi și au sfîrșit prin a mă convinge... Dar unde e tatăl meu, dracul ? Nu mi-a sărit niciodată În ajutor și toate răutățile pe care se presupune că trebuia să mă Învețe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe cine nu e la fel ca mine - Încercă să surîdă În chipul acela care-l făcea și mai Înspăimîntător, dacă era cu putință așa ceva. Nu-l voi respecta decît pe egalul meu, pe acela care va fi la fel de monstruos, diform și nefericit ca mine... Ridică mîinile Într-un gest care nu voia să spună nimic, dar care probabil Însemna mult. - Mi se pare o poziție potrivită pentru vremurile pe care le trăim, nu crezi? Dominique Lassa, născut În Sète, educat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
permanență asaltat cu Întrebări cu privire la cuvinte spaniole pe care Oberlus nu le pricepea și le sublinia cu multă grijă, iar dacă ar fi existat un observator, probabil că l-ar fi trecut toate nădușelile de groază, descoperind umbra acelei ființe diforme și cocoșate micșorîndu-se tremurătoare prin jocul flăcărilor pe Înaltul perete de stîncă al peșterii presărate din loc În loc cu stalactite, cu capul aplecat deasupra unei cărți și murmurînd mereu cuvinte ininteligibile care sunau ca niște formule magice. Afară - nopțile calde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
celelalte - monotone pînă la disperare - cu care se obișnuiseră dintotdeauna. Să țopăie pe pămînt, să vîneze iguane și broaște-țestoase, să mănînce carne proaspătă, să facă baie pe plajă, să pescuiască printre stînci și să se distreze pe socoteala unui monstru diform, odios și abominabil nu era un program obișnuit În viața unui vînător de balene, resemnat dintotdeauna să nu aibă parte de altă distracție În afara celei oferite de marea care trecea pe sub chilă sau de norii care alunecau deasupra velelor. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
numai și-ți retez căpățîna... Ți-aduci aminte de mine? O lampă minusculă cu ulei ardea În colțul cel mai Îndepărtat al cabinei, iar căpitanul trebui să facă un efort pentru a recunoaște, În lumina aceea atît de slabă, chipul diform al intrusului care rămăsese În picioare, amenințător, În fața lui. - Oberlus! exclamă el surprins. Ce faci pe vaporul meu? Ai devenit și pirat, pe deasupra? - Am devenit rege, veni răspunsul absurd. Regele Insulei Hood, iar tu ai pătruns fără să-mi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să fie regele propriei sale insule, redobîndind-o În același timp și pe femeia pe care o iubea. Se Întreba uneori dacă Într-o zi avea să Întîlnească și el o asemenea femeie, cineva În stare să vadă dincolo de chipul lui diform și să-l descopere pe adevăratul bărbat pe care-l ascundea acel trup strîmb și respingător. Dar se străduia Întotdeauna să alunge imediat asemenea gînduri care-i făceau rău pentru că, În acele momente, mintea lui zbura către ochii Întunecați ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
reușise, oricît de mult ar fi Încercat, să mi-l scufunde, marea asta te-a scos pe tine din măruntaiele iadului ca să-i dai foc - se Întoarse să-l privească, disprețuitor și scîrbit. Cum poți fi atît de respingător și diform, atît de bestial și de scîrbavnic? Nu ți-e deloc rușine de tine? Iguana Oberlus zîmbi abia perceptibil și continuă să fumeze, răbdător, tutunul parfumat pe care norvegianul Knut Îl cultiva În zonele Înalte de pe insulă. - N-am de gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și să dea foc vaporului María Alejandra, făcuseră loc, cu trecerea timpului, unei profunde convingeri potrivit căreia, În realitate, acela era destinul pentru care se născuse. Era diferit de celelalte ființe omenești, iar diferența nu consta numai Într-un chip diform și un trup strîmb. Era diferit și prin modul de a fi și de a gîndi, precum și prin inteligență, dorințe și sentimente. Pentru toate acestea, concepția lui asupra moralei, binelui sau răului trebuia să difere, ca logică, de aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acea arătare? -, ținută În lanțuri, jignită, folosită și umilită cum nu aveau să fie niciodată verișoara ei, mama ei sau oricare altă femeie de pe lumea asta. Oberlus, regele Insulei Hood! Auzi un zgomot afară, băgă de seamă cum o umbră diformă și Încovoiată se proiecta pe pămîntul bătătorit din dreptul intrării și fu nevoită să strîngă din dinți ca să nu strige de spaimă cînd silueta lui se profilă În golul orbitor de la intrare. El rămase acolo cîteva clipe, fără Îndoială pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe pat, Închise ochii, Își desfăcu picioarele și solobozi un strigăt de durere cînd sexul ei fu pătruns, sfîșiat și distrus, În carne vie. Apoi Își pierdu din nou cunoștința, simțind pe trup contactul vîscos și respingător al acelei ființe diforme care căuta, pe deasupra, s-o mai și sărute cu nesaț pe gură. Era un rege În adevăratul Înțeles al cuvîntului, stăpîn peste o insulă, o femeie, cinci bărbați, două tunuri și un palat ascuns, inaccesibil. Era un rege În adevăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
briza de pe mare, ploaia, vîntul sau un soare necruțător, În așteptarea unei voci prietenoase, a unui gest amabil sau a unui semn cît de mic de dreptate din partea celor care refuzau să accepte că nu era vinovat că se născuse diform. Și ani de zile Își Împărțise singurătatea cu fiarele sălbatice de pe o insulă ascuțită și stîncoasă. Iar acum, dintr-odată, descoperea că totul era simplu și că fusese de-ajuns să schimbe rolul de victimă cu acela de călău. Cruzimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
frumoasă membră a unei ilustre și vechi familii scăpătate din Quito. Veșmintele ei gri pal elegante ar fi contrastat, În chip absurd, cu interiorul acelei grote murdare care servise drept cuib, vreme de secole, la milioane de păsări marine și diforma prezență a bărbatului, și el pe jumătate gol, ar fi ieșit Într-atît evidență, Încît ar fi devenit de-a dreptul grotescă. - Pune-ți-o! - Nu. - Vreau să te văd ca În ziua În care ai venit... Pune-ți-o! repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
jupon larg care nu lăsa la vedere decît gleznele, și descoperi cu furie că răpitorul ei, călăul ei, „stăpînul” ei absolut nu era o fiară, nici un fiu al lui Scaraoțchi, nici măcar un monstru al Naturii, ci numai un biet om diform, a cărui Înfățișare inimaginabilă Îi deformase și spiritul. Iar dacă era vorba numai despre un bărbat, Niña Carmen știa, din experiență, că avea să sfîrșească prin a-l domina. Continuă să se Îmbrace, cu toate că asta Îi provoca durere, amărăciune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gestație sau dacă era vorba mai degrabă de o tară ereditară, pe care și copilul ei avea să o moștenească. Iubea acel copil. Chiar dacă era fiul cui era și se simțea neliniștită de faptul că s-ar fi putut naște diform și respingător, Îl iubea cu o dulce tandrețe, de care ea Însăși se mira prima. De asemenea, se Întreba adeseori ce s-ar fi Întîmplat cu viața ei - și a altor oameni - dacă Rodrigo ar fi fost În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tată să aibă convingerea că ei doi aveau dreptate și că erau perfecți și, pentru că ei dețineau puterea, restul oamenilor trebuiau să le slujească și să le dea ascultare. Dar pînă și acest vis era imposibil, iar dacă se năștea diform, pruncul era condamnat să-i pășească pe urme, nu drept prinț moștenitor al unei insule, ci drept cea mai odioasă dintre ființele vii. Își aminti de copilăria lui și pricepu că el, mai puțin decît oricine altcineva, avea dreptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]