655 matches
-
tulburare dinamică sau ca o dereglare a mecanismului de contracție. Fiind o stare patologică a organismului, contractura prezintă următoarele disfuncții:frânează buna funcționare a segmentului afectat, menține un sistem de fenomene care împiedică ameliorarea sau vindecarea afecțiunii, determină instalarea unor diformități, frânează procesul corect de recuperare. Robănescu (2001) este de părere că înlăturarea contracturii se face prin vindecarea bolii care a determinat afecțiunea. Privitor la contractura de etiologie neurologică, se poate acționa prin diminuarea informației aferențiale, prin scăderea eferentației gamma asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a mișcărilor comandate. Este consecința unor leziuni la nivelul căilor și centrilor din zona cerebelului (Rusu, 1983). DISPLAZIE (< fr. dysplasie, cf. gr. dys - dificil, plassein - a forma) - Anomalie în dezvoltarea țesuturilor, organelor sau regiunilor anatomice, fapt ce determină apariția unor diformități sau monstruozități. Rusu (1983) consideră că displazia poliepifizară este sinonimă cu boala Fairbank, care constă în anomalii ale epifizelor oaselor lungi ce provoacă întârziere în dezvoltarea staturală și limitarea mișcărilor articulare. DISPNEE (< fr. dyspnée, cf. gr. dys - dificil, pnein - a
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în care afecțiunea respectivă îi influențează activitatea. Examinarea trebuie să cuprindă atât simptomele subiective, cât și cele obiective, în vederea stabilirii programului recuperator, adecvat afecțiunii respective. Ca simptome subiective ale aparatului locomotor, pacientul poate prezenta: durere, impotență funcțională, atitudine vicioasă și diformitate, tulburări de sensibilitate. Ca simptome obiective sunt utilizate reacțiile și efectele determinate de: inspecția, palparea și auscultația pacientului, la care se adaugă și unele manevre specifice, precum și determinarea mobilității pasive și efectuarea unor măsurători (Baciu, 1981b). Deficitul motor al copiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fr. génome) - Totalitatea materialului genetic, a moleculelor ADN dintr-o celulă, purtător al unor caractere ereditare sau genotipice. Combinațiile genetice au un rol important, întrucât sunt subordonate unor legi de echilibrare în cuprinsul fondului genetic al populației. GENU FLEXUM (latinism) - Diformitate a genunchiului în care gamba este într-un grad variabil față de coapsă, extensia fiind imposibilă. Poate să se instaleze în: poliartrită cronică evolutivă, gonartroză, artritele acute sau cronice, sechele de poliomielită etc. (fig. 27). GENU RECURVATUM (latinism) - Diformitate a genunchiului
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
FLEXUM (latinism) - Diformitate a genunchiului în care gamba este într-un grad variabil față de coapsă, extensia fiind imposibilă. Poate să se instaleze în: poliartrită cronică evolutivă, gonartroză, artritele acute sau cronice, sechele de poliomielită etc. (fig. 27). GENU RECURVATUM (latinism) - Diformitate a genunchiului în care gamba nu este plasată în prelungirea coapsei în timpul extensiei maxime, ci face o arcuire mai mică sau mai mare, având convexitatea spre înapoi. Apare în hiperlaxitățile capsuloligamentare, în sechelele de poliomielită, în genunchiul balant posttraumatic (fig
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
gamba nu este plasată în prelungirea coapsei în timpul extensiei maxime, ci face o arcuire mai mică sau mai mare, având convexitatea spre înapoi. Apare în hiperlaxitățile capsuloligamentare, în sechelele de poliomielită, în genunchiul balant posttraumatic (fig. 28). GENU VALGUM (latinism) - Diformitate a genunchiului în plan frontal constând în devierea gambei în lateral față de axa femurului; astfel se formează o curbă cu concavitatea externă. În formele unilaterale sau bilaterale, bolnavul poate avea picioarele în formă de „K” (fig. 29) sau de „X
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
X” (fig. 30 a), mai mult sau mai puțin accentuat la adult și la copil (fig. 30 b). GENU VARUM (latinism) - Deviere în plan frontal a gambei, înăuntru față de axa femurului, formând o curbură cu concavitatea internă, având maximum de diformitate la nivelul genunchiului. În formele bilaterale bolnavul are picioarele în „O”. Apare în rahitism, acondroplazie, artropatie tabetică etc. (fig. 31 a, b). GENUNCHI (< lat. genucșuțlum = geniculum) - Articulația cea mai mare din organism. Este situată între femur, tibie și rotulă, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
intervenția chirurgicală, în primele zile, se acționează pe plan recuperator, prin mobilizarea pasivă a degetelor, metatarsienelor și a gleznei, se efectuează masaj pe musculatura gambei sub formă de frământare a mușchilor triceps sural și gambier (fig. 33). HALLUX VARUS (latinism) - Diformitate digitală ce constă în deschiderea mai mult sau mai puțin accentuată a unghiului extern format între axul longitudinal al halucelui și axul longitudinal al primului metatarsian (fig. 34). HANDICAP (engl., fr. handicap) - Dezavantaj social pentru un individ ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mușchi; paralizia datorată morții celulei nervoase din coarnele anterioare este posibilă, dar nu este o condiție obișnuită. Această presupusă slăbiciune este datorată spasmului și nefuncționării mușchilor antagoniști în spasm, disociați; în cazurile netratate se adaugă, cu timpul, în coordonarea musculară; diformitățile nu trebuie să apară. Acestea rezultă din folosirea vechilor metode de tratament, care neglijează spasmul muscular. Mijloacele de tratament vizează următoarele aspecte: tratamentul postural, tratamentul spasmului și reeducarea neuromotoare, în sensul stimulării musculare. Tratamentul postural se referă la faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
târârii și alte poziții și mișcări ale corpului; progresele dobândite în cadrul procesului de recuperare trebuie orientate și spre reeducarea echilibrului, a sensibilității și propriocepției; în condițiile unei activități recuperatorii cu copilul mic, atenția terapetului trebuie orientată spre prevenirea contracturilor și diformităților; formarea deprinderilor necesare în activitățile zilnice (Sbenghe, 1987). După Baciu et al. (1981), principiile de aplicare a kinetoterapiei sunt: a) Primum non nocere, principiul care guvernează întreaga activitate recuperatorie și care precizează orientarea kinetoterapeutului în relația sa cu pacientul. În
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
radialului; „mână indicatoare”, în paraliziile nervului median; „mână simiană”, ce apare în paraliziile combinate ale medianului și cubitalului; „mână strâmbă radial”, ca urmare a unor malformații ale radiusului; „mână suculentă”, în seringomielie, ca urmare a unor tulburări trofice; amputații și diformități complexe; „mână strânsă” (fig. 72), prin contractură vicioasă în atitudine bizară (fig. 73). MECANOTERAPIE (< fr. mécanothérapie, cf. fr. mécanique, gr. therapeia - tratament) - Recuperare a mobilității articulare și tonifierii musculare prin intermediul unor aparate adaptate fiecărui segment și chiar fiecărui tip de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
antagoniști. Sunt situații în care mișcarea pasivă dobândește o cu totul altă orientare ce poate fi sistematizată astfel: mobilizează articulațiile, mărind bogăția de informații prin excitarea propriocepției periși intraarticulare, menținând troficitatea articulară; învinge contracturile și retracțiile în devenire, prevenind instalarea diformităților (Albu, Vlad, Albu, 2004). Mobilizările pasive sunt repetate de 10-15 ori pe zi, pe un fond de relaxare-decontractare ce se asigură segmentar, poziționând pacientul după cum urmează: pentru membrele inferioare, relaxarea se obține prin flexia capului (bărbia în piept), concomitent cu
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și înclinat lateral, la fel și medianul), mâna strânsă (degetele sunt flectate în palmă, iar extensia nu poate fi efectuată), mâna în atitudine bizară (podul palmei este adâncit, medianul flectat, fără posibilitate de mișcare). Pentru mâna reumatică, cele mai frecvente diformități sunt: degetele II-V sunt deviate de partea cubitală, ca urmare a distensiei și retracțiilor ligamentelor colaterale. La nivelul policelui, diformitatea este prin relaxarea scurtului extensor și alunecarea cubitală a lungului extensor; diformitatea în gât de lebădă constă în flexia
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în atitudine bizară (podul palmei este adâncit, medianul flectat, fără posibilitate de mișcare). Pentru mâna reumatică, cele mai frecvente diformități sunt: degetele II-V sunt deviate de partea cubitală, ca urmare a distensiei și retracțiilor ligamentelor colaterale. La nivelul policelui, diformitatea este prin relaxarea scurtului extensor și alunecarea cubitală a lungului extensor; diformitatea în gât de lebădă constă în flexia metacarpofalangienei și extensia interfalangienei proximale; degetul în ciocan - prin alungirea tendonului extensor; boala Dupuytren este o flexie ireductibilă a degetelor, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mișcare). Pentru mâna reumatică, cele mai frecvente diformități sunt: degetele II-V sunt deviate de partea cubitală, ca urmare a distensiei și retracțiilor ligamentelor colaterale. La nivelul policelui, diformitatea este prin relaxarea scurtului extensor și alunecarea cubitală a lungului extensor; diformitatea în gât de lebădă constă în flexia metacarpofalangienei și extensia interfalangienei proximale; degetul în ciocan - prin alungirea tendonului extensor; boala Dupuytren este o flexie ireductibilă a degetelor, ca urmare a unor cicatrice retractile palmare. Mâna traumatică este rezultatul unui traumatism
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în reeducarea unei mișcări pierdute total sau parțial, prin efectuarea mișcării sub rezistență la un alt nivel. Astfel, pentru reeducarea mișcării de flexie a piciorului, se execută flexia sub rezistență a genunchiului sau a șoldului (Robănescu, 2001). PICIOR „ÎN GRIFĂ” - Diformitate caracterizată prin picior excesiv de arcuit, încât scobitura piciorului este anormal de înaltă. Cauza este necunoscută, dar diformitatea poate apărea ca urmare a unui dezechilibru între mușchii flexori ai degetelor piciorului și mușchii extensori scurți ai acestora. Fenomenul poate fi și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Astfel, pentru reeducarea mișcării de flexie a piciorului, se execută flexia sub rezistență a genunchiului sau a șoldului (Robănescu, 2001). PICIOR „ÎN GRIFĂ” - Diformitate caracterizată prin picior excesiv de arcuit, încât scobitura piciorului este anormal de înaltă. Cauza este necunoscută, dar diformitatea poate apărea ca urmare a unui dezechilibru între mușchii flexori ai degetelor piciorului și mușchii extensori scurți ai acestora. Fenomenul poate fi și urmarea unor afecțiuni neuromusculare - de exemplu, ataxia Friedreich. Se recomandă tratament chirurgical, care dă rezultate în copilărie
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cu preponderență aparatul circulator și respirator. Scolioza idiopatică este o formă gravă, ce apare la fete și a cărei cauză este necunoscută. Această formă evoluează negativ numai în perioada de creștere osoasă. Kinetoterapia are un rol deosebit în corectarea acestor diformități. Din punct de vedere tehnic - după N. Robănescu (2001) -, trebuie urmărite trei obiective importante: a) asuplizarea coloanei vertebrale, ce trebuie urmărită în plan frontal și sagital și evaluarea gradului de derotare a corpurilor vertebrale. În acest sens, se acționează prin
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
înclinarea capului, cu o ușoară rotație, iar bărbia este întoarsă spre partea opusă a leziunii. Șanțul median al cefei este înclinat, iar linia orizontală a ochilor se menține datorită ridicării umărului de partea afectată. Cauzele care provoacă această afecțiune sunt: diformități congenitale osoase; retracția sternocleidomastoidianului sau prin contractura trapezului. Torticolisul poate fi dobândit ca urmare a unei cicatrici retractile a gâtului; morbul Pott cervical sau suboccipital; infecții ale faringelui; discopatii; posturi anormale; afecțiuni neurologice (Baciu et al., 1981). Torticolisul spasmodic se
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
contemplare artistică, mișcare etc. Valența se modifică în funcție de dinamica satisfacerii trebuințelor, deci reprezintă starea tonusului afectiv bazat pe o întemeiere obiectiv-subiectivă. VALGUS (latinism) - Devierea unui membru sau segment de membru în afara axului longitudinal normal al corpului; de exemplu, genu valgum, diformitate a genunchiului, constând în devierea gambei în afară față de axa femurului. VALIDARE (de la valida < fr. valider, lat. validare) - Operație de stabilire a valorii unui test, prin care a fost măsurat un proces sau unele trăsături vizate. Pornind de la realitatea oferită
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și valori derivate. După conținut, valorile sunt: filozofice, politice, științifice, morale, estetice, tehnico-instrumentale, economice, biologice etc. (Popescu-Neveanu, 1978). VARUS EQUIN CONGENITAL (latinism) - Devierea unui membru sau a unui segment de membru în interiorul axului longitudinal normal; de exemplu, genu varus, o diformitate a genunchiului, constă în devierea gambei în interior față de axa femurului. VÂRSTĂ MINTALĂ (engl. mental age) - Noțiune introdusă în literatura de specialitate de A. Binet (în anul 1905), care desemnează nivelul de dezvoltare intelectuală măsurat cu ajutorul unor probe psihometrice (teste
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și război, solicită în prezent un efort de asistență, consumatoare de mari resurse; - se apreciază că, la nivelul anului 2010, 25% din resursele pentru sănătate ale țărilor în curs de dezvoltare vor fi cheltuite pe îngrijirea traumatizaților; - Bolile invalidante și diformitățile musculo-scheletale continuă să priveze copiii de o dezvoltare osteo-articulara normală. Deoarece, în toată lumea, sistemele de sănătate sunt confruntate cu o presiune crescândă, dată de cererile și costurile tot mai mari, toate guvernele caută modalități de a limita creșterea bugetelor de
Prelegeri academice by PAUL BOTEZ () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92376]
-
caracterizează prin anomalii arhitecturale la nivel micro și macroscopic ale țesutului osos, având drept bază reducerea masei osoase pe unitate de volum. Consecința acestui viciu trofic și metabolic este fragilitatea osoasă care la rândul ei favorizează: risc crescut de fracturi, diformități paraarticulare (prin microfracturi trabeculare în osul spongios epifizar) și tulburări funcționale, uneori deosebit de invalidante. Definiția OMS a osteoporozei, care are la bază masa osoasă, indică faptul că o mare parte a populației în vârstă are un mare risc pentru fractură
Prelegeri academice by PAUL BOTEZ () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92376]
-
populației cu risc. Populația cu risc înalt poate fi identificată prin metodele de măsurare ale masei osoase. Alți factori de risc includ statura, greutatea corporală și istoricul. Complicațiie Osteoporozei Dat fiind că majoritate pacienților cu fracturi, dureri osoase diverse sau diformități se adresează în primul rând serviciilor de ortopedie și traumatologie, ortopedului îi revine dificila sarcină de a trata o complicație a aparatului locomotor pe fond de osteoporoză. Pacienții care se prezintă la consultație în serviciul de ortopedie sunt, cel mai
Prelegeri academice by PAUL BOTEZ () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92376]
-
serviciilor de ortopedie și traumatologie, ortopedului îi revine dificila sarcină de a trata o complicație a aparatului locomotor pe fond de osteoporoză. Pacienții care se prezintă la consultație în serviciul de ortopedie sunt, cel mai frecvent, cei cu fracturi sau diformități dureroase. Aceste fracturi au anumite caracteristici: sunt specifice vârstei a treia și apar după traumatisme minore precum: căderi accidentale de la același nivel (accident casnic), contracții musculare brușce, mișcări greșite sau de redresare cu ocazia unei dezechilibrări. Aceste fracturi sunt mai
Prelegeri academice by PAUL BOTEZ () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92376]