1,805 matches
-
pe o stradă, nu? Tu m ai găsit prima, îmi spuneam în gând, dar nu știi cum să mă păstrezi fiindcă deja te-ai săturat de mine și ți-e inima înrobită de altul. La voi se aude ceva în difuzorul din cameră? am întrebat-o aparent fără nicio legătură cu discuția noastră. Normal. Am primit și dedicații de la tizul tău. Îl cunoști? Știi că Ion e prenumele lui? Ce aiurea. Nu-l cunosc, i-am răspuns, dar l-am văzut
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
colorat în nuanțe sepia. La capătul livezii vedeam o piață mare. În mijlocul ei, un ring de box, foarte înalt. Pe ring, Ceaușescu, Ceaușeasca, microfoane și un alt activist în spatele lor. Ceaușescu uruia ceva, îi auzeam ca de obicei vocea în difuzoare, fără să-l pot urmări. La un moment dat, mulțimea a început să urle: urlet contra urlet. Activistul l-a împins pe Ceaușescu de pe ring. El a căzut foarte jos, la picioarele mulțimii și s-a transformat într-un morman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că mă despart curând de astfel de oameni. În magazin, o vânzătoare mai în vârstă ca mama mi-a tot căutat o apă minerală fără arome. Eu nici nu am știut că mai caută. M-am trezit la casă cu difuzorul: „Doamna care voia apă minerală să vină la mine că i-am găsit o singură sticlă, din păcate”. Și femeia de la casă, și cea care îmi punea cumpărăturile în pachete (o negresă tare grăsuță) ne-au surâs din toată inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
este extrem de dificilă, studiul caracteristicilor lor se face numai experimental. Totuși, în practică se întâlnesc mai des primele trei tipuri de membrane elastice, îndeosebi cele circulare. Membranele elastice se folosesc în construcția multor aparate și dispozitive, din care amintim : microfoane, difuzoare, captatoare de vibrații ș.a. Cu ani în urmă membranele se foloseau si în construcția gramofoanelor și a patefoanelor. De aceea, cunoașterea modului de vibrație al acestora prezintă o mare importanță practică. Studiul lor conduce la asigurarea unei mai bune calități
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
pe două rânduri. Deslușesc un „histology“ și apoi ceva în apă. Fata citește concentrată, zâmbește din când în când. Ce-ar putea-o amuza din desenele acestea țipătoare? În stradă, trec mașini cu girofare țipând. Un polițist strigă ceva în difuzor. Trece președintele la serviciu. Bibliotecara, figură suptă și ea, tot cu ochelari, se joacă la nelipsitul calculator. Aș vrea să trec prin spatele ei să observ ce urmărește atât de concentrată. Mi se pare o impolitețe. La masa din fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
putere de reproducere erau strict dependente atât de starea vremii, cât și de sentimentele umane. Din această pricină, uneori se Întâmpla ca Însuși masterandul Oliver să fie năpădit de ele. Uneori chiar și duminica, În timp ce asculta Sfânta Liturghie transmisă la difuzor, meditând la Învățătura Sfintelor Evanghelii, masterandul vedea cu uimire cum o mulțime de frunze galbene și verzi de ce-i acopereau brațele și coapsele se metamorfozează sub privirea lui În cărți de joc, popi, dame și valeți, având imprimate pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se vor repezi asupra grămezii de carne ce se Înmulțea continuu. Și-ntr-adevăr, În timp ce trupul inginerului se Împuțina, fleicile de pe grătar se Înmulțeau ca pîinile și peștii lui Iisus. „Eu sunt carnea vieții; cine va gusta din mine”, se auzi la difuzor glasul grav al inginerului Edward, „se va simți Întotdeauna sătul... Veniți și ospătați-vă...” „Dar, chiar, ce-ar fi s-o Încercăm”, spuse Oliver, care, simțind din Piața Unirii mirosul de grătar, se Îndreptă cu pași mari spre Corso. „Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
câte un cucurigu, apoi se lăsau Încă tremurând pe scaune, pentru a se ridica apoi din nou. Iataganul lui Satanovski plutea deasupra grămezilor de frigăruie, acompaniind toată această mulțime intrată În transă, În timp ce vocea inginerului continua să se propage din difuzor: „Nu vă sfiiți. Eu sunt pâinea și carnea vieții. Cine va gusta din mine, se va simți sătutul...”. Chelnerii continuau să stea aliniați la intrare În local, fâlfâind din mâneci și cântând fiecare pe legea lui. Larma crescu, atingând apogeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înaintare, drepți, știa ei ce Înseamnă ordinu dă Înaintare că pân Vesely trecusem foarte greu, Îmbrăcați, spălați, nemții ar fi dincolo de pădure, adunarea! și sublocotenentu: Ai noștri au deschis scorul, bucurie, clinchet de pahare, vacarmul tribunelor pătrunde până la noi prin difuzoarele aparatului, are vreo legătură această agresivitate „nevinovată“ cu simțurile noastre maltratate, cu echilibrul lor atât de precar? bă băieți uite ce e (noi știam ceva de la caporal da’ ne-am făcut că nu știm nimic) războiu s-a terminat, ăăăăăAAAăăăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
șî nu țâni minti... Da’ ci, tu n-ai țâniri di minti? Ai! Așă cî nu ti privești pi tini ci-o zâs el. Mai ghini sî ascultăm difuzoru’ ceala, cî ni tot făgăduiești nu știu ci anunț foarti însamnat... Difuzorul, anume instalat pe un stâlp de pe peron, împrăștia în văzduh cântece patriotice și din când în când vocea crainicului anunța că în curând va urma un moment foarte important pentru țară... Artileriștii - fiecare cu gândurile lui - au fost treziți la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
stâlp de pe peron, împrăștia în văzduh cântece patriotice și din când în când vocea crainicului anunța că în curând va urma un moment foarte important pentru țară... Artileriștii - fiecare cu gândurile lui - au fost treziți la realitate de vocea din difuzor... Era glasul Conducătorului statului: „V-am făgăduit din prima zi a noii domnii și a luptei mele naționale, să vă duc la biruință. Să șterg pata de dezonoare din cartea neamului și umbra de umilire de pe fruntea și epoleții voștri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se-arată. În seara asta lucrezi tură dublă? Până mâine dimineață la opt. Atunci uite ce să faci: ascultă stațiile celor de la oraș și comitat și vezi dacă mai apare vreun cadavru de bărbat alb. Rămâi la pupitrul tău, dă difuzoarele încet și fii atentă dacă se-aude vreunul care urlă că are niște victime bărbați albi. Dacă auzi așa ceva, sună-mă aici, la fel ca înainte. Ai înțeles? — Da, Danny. Și, scumpo, să nu afle nimeni. Nici Dietrich, nici altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dar mai întâi lăsați-l să termine. Dietrich îi conduse din sala de ședințe pe un coridor scurt, unde se aflau câteva cabine în interiorul cărora puteai vedea, dar de unde nu puteai fi văzut. Deasupra ultimului geam din stânga se afla un difuzor ce pârâia încet. Căpitanul spuse: — Ascultați-l pe băiatul ăsta. E bun de tot. Și încercați să-l luați cu frumosul. Îi sare ușor țandăra, dar îmi place de el. Mal o luă înaintea lui Dudley spre geamul cu pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de calibrul 12 pe canalul iubirii. Trebuie să fi făcut stricăciuni urâte, dar le-a provocat rapid. Știi care e diferența dintre o bunică italiană și un elefant? Zece kile și o rochie neagră. Haios, nu? Mal îl ignoră. Prin difuzor se auzi vocea lui Scoppettone, desincronizată cu o fracțiune de secundă față de mișcarea buzelor. — Martorii oculari n-au nici o valoare. Trebuie să fie vii ca să depună mărturie. Înțeles? Detectivul Upshaw se întoarse, cu un pahar cu apă în mână. Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la centrul de reabilitare a deținuților. Scoppettone tuși. Pe bărbie i se prelingea un fir de apă. Dacă n-ai martori, n-ai ce să-mi faci. Upshaw se aplecă peste masă. Mal se întrebă cât de mult îi distorsiona difuzorul vocea. — Ai dat de belea cu Jack, Vinnie. În cel mai bun caz te lasă să plătești pentru Sun-Fax, în cel mai rău caz te termină când ajungi la pușcărie. Adică la Folsom. Ești un membru cunoscut al mafiei, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
parte cotul lui Dudley și se concentră asupra stilului verbal al lui Upshaw, întrebându-se dacă ar fi putut stăpâni argoul comuniștilor la fel de bine ca pe cel al gangsterilor. Vincent Scoppettone tuși din nou, și iarăși se auziră paraziții din difuzor, care apoi se transformară în cuvinte: — N-o să fie nici un război. Jack și Mickey vorbesc să termine cu vrajba. Poate ajung chiar să facă o afacere împreună. Upshaw spuse: — Poate-mi zici și mie mai multe...? — Crezi că-s prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și îi rase câteva palme - față, dos față, dos -, până când individul se înmuie de tot și bâigui: — OK, OK, OK. Upshaw șopti ceva în urechea lui Scoppettone. Vinnie bolborosi un răspuns. Mal se ridică în vârful picioarelor, apropiindu-se de difuzor, dar nu auzi decât paraziții. Dudley își aprinse o țigară și zâmbi. Upshaw apăsă pe un buton de sub masă. Doi polițiști în uniformă și o femeie cu un carnețel de stenografă apărură grăbiți pe coridor. Deschiseră cabina de interogatoriu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din pricina unei supradoze după ce Howard o dăduse afară din circuitul apartamentelor rezervate curvelor sale de lux și o trimisese înapoi în hoteluri și baruri. Aproape că le-a dat foc celor trei sute de dolari primite de la Lux. Buzz claxonă. În difuzorul de la poartă se auzi vocea paznicului: — Da, domnule? Buzz vorbi în receptorul de lângă intrare: — Turner Meeks la doctor Lux. Paznicul spuse: — Un moment, domnule. Buzz așteptă. Apoi: — Domnule, o luați pe aleea asta până la o răscruce, iar acolo faceți la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe tine? — Ești favorit la bursa pariurilor. — Atunci fii băiat deștept și fă-o. — Nu facem târgul. Ai grijă, ovreiașule! O să-ți duc lipsa. Pe cuvânt. *** La sanatoriul Pacific - rapid. Buzz ieși de pe autostrada Pacific Coast și claxonă la poartă. Difuzorul de la poartă cârâi: — Da? — Turner Meeks. Îl caut pe doctor Lux. Vreme de zece secunde bune se auziră niște pârâituri, apoi: — Parcați în stânga dumneavoastră, lângă poarta pe care stă scris „Vizitatori”, traversați apoi holul și luați ascensorul până la etajul întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Activistul trimis de raion era un emigrant, grec de-al generalului Markos. Încredințat că argumentele sale vor deschide mintea țăranului, nu obosea să zugrăvească idilicul tablou al celor cu pămînturi la un loc, bucurîndu se de toate iar, pe deasupra, de difuzor și bec. Ca zilieri pe pămîntul lor, oamenii nu puteau pricepe bunăstarea. Bec și difuzor, asta nu-i interesa. Slavă Domnului, au trăit pînă acuma fără ele. Calitatea mea de salariat mă vărsa într-o echipă de lămurire. După un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sale vor deschide mintea țăranului, nu obosea să zugrăvească idilicul tablou al celor cu pămînturi la un loc, bucurîndu se de toate iar, pe deasupra, de difuzor și bec. Ca zilieri pe pămîntul lor, oamenii nu puteau pricepe bunăstarea. Bec și difuzor, asta nu-i interesa. Slavă Domnului, au trăit pînă acuma fără ele. Calitatea mea de salariat mă vărsa într-o echipă de lămurire. După un plan bine chibzuit, am fost dat pe mîna lui bădia Nică Grigoraș. Nici chiar președintelui
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cataroaie lucitoare. În părul creț, lung și blond e Înfiptă o margaretă. Femeia asta țeapănă le cântă dulce dobitoacelor. Dar nu oricum: În mâna dreaptă ține delicat o ditamai măciuca de microfon, iar În iarbă, printre animale, sunt răspândite patru difuzoare. Femeia zâmbește și arată onoratului public dinții albi și trași cu rigla. Coman stăruia de zor să pictez vreo doi-trei dinți de aur, dar revolta mea de artist ultragiat s-a opus cu Înverșunare. În schimb, n-a vrut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stăruia de zor să pictez vreo doi-trei dinți de aur, dar revolta mea de artist ultragiat s-a opus cu Înverșunare. În schimb, n-a vrut În ruptul capului să renunțe la ceasul și brățările de pe mâinile cântăreței și la difuzoarele pe care m-a pus să scriu, așa cum văzuse el la nunțile din sat, Kaloy, după numele familiei de țigani lăutari. Kaloy Își ziceau și se scriau ei ca să arate și să sune americănește; de fapt, Îi cheamă Căloi, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iasă cum vrea el, mă rog, m-a omenit - cum trebuie, ce-i drept - cu mâncare și țigări căci, știți bine, mie băutura nu-mi mai e nici prieten, nici dușman. Am scris, ce era să fac, numele Kaloy pe difuzoarele din poiana cu frumoasa cântăreață blondă. Șopocăie câte un prost pe după palma ținută la gură că de-aia am pictat-o așa de frumoasă: nevasta lui Coman și mamă-ta, râtane, ar fi fiică-mea. Cum ar veni, ferească Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era obosit după atâta muncă și emoționat, că avea un suflet gingaș și simțitor. A Început nunta. Oamenii beau vârtos și Înghițeau cu nemiluita sarmale și fripturi. Jucau În bătătură și ridicau praful până pe frunzele pomilor. Alde Căloi nu aveau difuzoare pe vremea aia; chiar dacă le-ar fi avut, nu le-ar fi putut folosi: În satul nostru Încă nu fusese adusă electricitatea. Când s-a lăsat noaptea, au aprins felinare și lămpi. Ginerică era din ce În ce mai emoționat, iar boala de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]