612 matches
-
de toate crimele cu putință. Nu-i prea greu, acum mă ajută memoria. Dar, atenție, nu mă învinuiesc în chip grosolan, lovindu-mă cu pumnii în piept. Dimpotrivă, mă strecor cu dibăcie printre obstacole, nuanțez cât mai mult, fac nenumărate digresiuni, îmi adaptez, în sfârșit, spusele, la cel ce mă ascultă, silindu-l până la urmă la o mărturisire care o întrece pe a mea. Amestec ceea ce mă privește pe mine cu ceea ce-i privește pe ceilalți. Iau trăsăturile comune, experiențele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
timpului și a fost, de asemenea, autorul romanului Zgomot alb, studiat azi în universități ca prototip al postmodernismului american. A decis, așadar, să-și permită luxul de a prezenta drept roman un text de dimensiunile unei nuvele conținând meditații și digresiuni despre câteva dintre marotele lui din totdeauna, cum ar fi ideea (bizară pentru un narator atât de înzestrat, de prolific și mai ales de pedant în materie de șlefuire a expresiei) că viața nu încape în cuvinte, că orice încercare
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
Balzac, față de atâți alți mari autori, poți să consideri, întâi și-ntâi, capacitatea sa nemăsurată de a reflecta pe seama personajelor, de a stărui asupra caracterului lor, capacitate cu mult mai întinsă decât forța de a pune eroii în mișcare. Așadar, digresiunile lungi, biografice, sociale, consemnarea și comentarea atâtor detalii economice, psihologice, filosofice, în timpul acțiunii romanelor, fac dificilă urmărirea intrigii. Aceasta, mai ales pentru cititorul modern de astăzi răsfățat de atâtea oferte narative, cititor obișnuit cu proza directă, fără complicații lăturalnice în raport cu
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
marxismul reprezentând un mijloc de a-și etaja aversiunea față de establishment. În general, curiozitatea lor nu acoperă zone culturale mai întinse, un spectru mai larg al ideilor, un fundal istoric propriu-zis. Înțelepțit, după o vreme, profesorul cărturar va renunța la digresiunile și notele sale erudite, propunându-și un obiectiv mai cuminte: să nască în studenții lui pofta de carte, plăcerea lecturii. Ceea ce dă substanța și savoarea jurnalului de față este tocmai calitatea lecturilor pe care autorul lui le face, în sfera
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
familiei Gaittany. - Ce om simpatic! constată doamna Ioanide despreGaittany. - Dobitoc! decretă scurt arhitectul, vîrîndu-și o bucatăde friptură în gură. O asemenea sentință închidea orice discuție, și masa se sfârși în tăcere, Ioanide renunțând la orice veleitate de anchetator. În fond, digresiunea Gaittany îl scosese din prezent și-l întorsese la preocupările lui utopice. Ioanide construia în imaginație, găsindu-și în această ocupație liniștea spiritului. Paraponul împotriva lui Gaittany avea o cauză recentă. Acesta din urmă aflase de la alții de proiectele lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un epilog cu două sau trei capitole înainte de sfîrșit. — Eu credeam că epilogul vine după sfîrșit. — Așa se întîmplă de obicei, dar al meu e mult prea important ca să-l pun acolo. Deși nu este esențial pentru subiect, oferă o digresiune comică într-un moment în care narațiunea are mare nevoie de așa ceva. Și îmi dă prilejul să exprim niște sentimente nobile pe care nu le pot încredința unui personaj. Pe deasupra, va mai conține cîteva note critice care îi va scuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
guvernează, tind la substituirea elementului român prin scursături din toate unghiurile lumii, daca nici unul din relele ce bântuie populațiunile noastre nu merită atenția așa numiților oameni de stat și daca la toate mizeriile ce relevăm nu primim alt răspuns decât digresiuni asupra gloriei militare [î]i putem asigura pe adversari că - din nenorocire - va veni o zi în care nimeni nu va mai putea conta pe un popor sărăcit 236 {EminescuOpXIII 237} și demoralizat. Istoria își are logica ei proprie; nici un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
tata bâtei și că inventorul sistemului - eroul de la șapte - nuci și Zece - mese - e astăzi unul dintre stâlpii morali ai regimului Brătianu? Istoria lui Pitpalac nu este decât un epizod din marea istorie a d-lui Petre Grădișteanu. Cu asemenea digresiuni, cu imputări pe cari "Romînul" și le-ar putea face sie însuși cu mai mult cuvânt decât altora, de vreme ce așchia o vede în ochii altora, bârna din ochii proprii nu, el caută a se mângâia pe sine de evenimentul unirii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și Dragonul tatăl Taurului?” E investitura voevozilor, aleși de Dumnezeu să refacă ciclurile cosmice ale popoarelor. Necropola Basarabilor și monumentul funerar regal Pentru o integratoare înțelegere a importanței întemeierii unei spiritualități prin reiterarea formelor sale sacre, să facem o scurtă digresiune, imaginându-ne că putem fi părtași la deschiderea unui mormânt voievodal...al lui Basarab, al lui Vladislav, al lui Neagoe, al unui Negru-Vodă. în 1920, după săpăturile întreprinse în Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș, istoricul V.Drăghiceanu uimea comunitatea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
spiritual, ca și paftaua domnitorului, utilizând „simbolurile zodiacale și planetare”heptagonul și steaua cu 12 colțuri închisă într-un cerc situat in vârful coloanei. Lebăda cu cap de femeie este „simbol hiperborean, apolinic și primordial”, încadrat în castelul de aur. Digresiunea noastră subliniază ideea că Evul Mediu românesc nu a fost unul întunecat și barbar, ci s-a lăsat pătruns și de spiritul artistic occidental, gotic, extravagant și vanitos, care s-a topit în densa tradiție autohtonă, împletindu-se cu filonul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Ca și rău, tot din latină. Reus: acuzat. Și perpetuu, noapte, nocturn, nobil, nod. Latinisme, toate. Și seară, și searbăd, și zi, și ziar, și zână. Dar zid este slav, ca și zâmbet... Dimineața este latin. La fel, diligență, dimensiune, digresiune, dignitate, dialectic, dialog. Dar dijmă este slav. Ca și diac și diacon. Ce-i asta, diac? Aici scrie «copist, grămătic, cântăreț de biserică». Nu am auzit cuvântul ăsta”. Descoperea cuvinte stranii. Fonetica exotică readucea, brusc, timpul și spațiul care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o tra duce-n cuvinte-martor ; o reface pentru tine & posteritate. 171 Pe lîngă judecată, Țion are grijă și de stil ; el nu scrie sec, ci Îmbracă opinia/verdictul În hainele poetizării ; analizează, dar, de cele mai multe ori, În intro-uri, propune agreabile ...digresiuni. Spre exemplu, o cronică la o montare studențească, Începe astfel :” La ora cînd auto buzele se retrag la garaj și copiii, cu umerașele agățate de gît, caută un adăpost peste noapte, de parcă s-ar sustrage fastului nocturn al străzilor, pentru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
La ora cînd auto buzele se retrag la garaj și copiii, cu umerașele agățate de gît, caută un adăpost peste noapte, de parcă s-ar sustrage fastului nocturn al străzilor, pentru a se integra În tablourile dickensiene...” ; sau, În altă parte, digresiunea e finală : „...Fiind profesor, Christian Palustran n-a putut participa la premiera piesei sale. Ne consolează gîndul că Învață româ nește”... Pentru un spectacol de și cu Florin Piersic, Țion folosește termeni gastronomici : „ Piersicile bine coapte, fierte În suc propriu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Dar problema nu e cum arată, pentru că poate să arate oricum, problema e ce fel de ființă era și cum mă raportam la ea. Cum mă raportam e o poveste complicată, și poate chiar destul de lungă. Dacă adaug aici și digresiunile pe care sunt dispus să le fac de câte ori va fi cazul, o să iasă o vorbărie destul de lungă. Era genul de fată care nu se consideră curvă, dar preferă să întâlnească bărbați de 40 de ani. Nu se futea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
au cu 11 ani mai mult, atunci chiar că trebuie să te oprești, să le explici totul frumos și clar, astfel încât, pe viitor, să eviți orice surpriză. Așadar, fie ce-o fi, trebuie să fac o pauză. Un ocol. O digresiune, o divagație, o deviere de la subiect. Chestia aia pe care ne-am obișnuit s-o numim paranteză. În fine, iată niște puncte (7): frații mici au realitatea lor distinctă și inviolabilă; dincolo de meritul indiscutabil de a fi privit burta mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
eu n-aveam de unde să știu asta, mai exact ce-i atrăsese În magazin, dat fiind că la ora aceea nu știam nimic despre relația dintre marfă și bani. Și, Într-adevăr, balconul, prăvălia, clienții, chiar și primăvara, necesită explicații, digresiuni care, oricît ar fi de necesare, mi-ar Îngreuna ritmul relatării, care Îmi place să cred că e unul dinamic. E limpede că am exagerat - În entuziasmul meu de a pune În mișcare toate rotițele mașinăriei, am sărit calul. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
atât de mare le este varietatea temperamentală.Nu doar ce-ți explică omul de la volan e important, ci și felul în care o face: doctoral, metodic, detaliat, ca unui ins mai greu de cap; ori în tirade învolburate, pline de digresiuni; ori pe scurt, foarte pe scurt și esențializat, la modul apoftegmatic. Stilul de a purta conversația și a transmite clientului de-o jumătate de oră o întreagă filosofie de viață se suprapune ori nu stilului de a conduce mașina. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Scriitorul abordează aici piesă de teatru că gen literar permisiv în realizarea unui pamflet politico-social (tragi-comedie, pe alocuri dramă), folosind în mod conștient, cu rolul de a-și exprima indignarea față de anumite aspecte sociale, ca mijloace de expresie artistică: obscuritatea, digresiunea, banalitatea, truismul, prolixitatea, solecismul. Stilul este unul oral-publicistic, caracterizat prin spontaneitate, ironie, plus afectiv. Personajele sunt generice; orice administrator de bloc poate lua locul D-lui. Dima și orice muncitoare din fosta clasa de partid poate fi babă comunistă. Nu
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
ci dimpotrivă, țelul de a crea o percepere nouă a obiectului. M. Bahtin utilizează și termenul de motiv al operei literare, dar accentuează măsura prin care, uneori, în combinațiile prozei, anumite forme stilistice, precum cântecul, frânează mișcarea textului, reprezintă o digresiune. Aceste viziuni, astăzi constituite drept o teorie obișnuită a textului literar devin un alt tip de procedeu: în viața obișnuită relatarea visului reprezintă un limbaj practic cu interpretare simbolică; în textul literar, stilistic, visul este un alt text, organizat precum
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
schimb, întâlnirile concrete, dincolo de accentele de senzualitate împinse până la euforie, nu satisfac decât rareori expectanțele personajului masculin, sunt condamnate la prozaism, convenționalitate sau ridicol. Romanul lui Mirel apare ca o povestire de stil vechi care înaintează încet prin reveniri și digresiuni. „Eroii au schematismul personajelor de povestire și nu se țin minte (bunicul, Tata cu majusculă, Mama, adică bunica, mama adevarată, Ortansa, o tușă Lina etc.), poate cu excepția lui Tololoi. E sigur că din acesta autorul a voit să facă tipul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
măsoare durata persistenței în ea după persistarea în dispozițiunea sufletească din dramă. Căci pozițiunea, pentru frumusețea ei numai, nu poate să dureze mai mult decât mișcarea sufletească, ci din contra trebuie să se îndrepte după as[ta] din urmă. După digresiunea aceasta ne întoarcem la doctrina noastră asupra costumului. Cum am observat-o, costumul trebuie în orce caz să fixeze marile diferințe ale epocelor, cum se prezintă ele în lumea orientală, greco-romană, evul-mediu și timpul modern; trebuie să le fixeze pentru că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este, de fiecare dată, ceea ce limitează, ceea ce conferă determinații, ceea ce dă punct de sprijin și statornicie, acel ceva prin care și în care ceva începe și este."2 În sfârșit, în conferința de la Atena despre limită se face această scurtă digresiune: Limita nu este totuși doar contur și cadru, nici numai locul în care ceva încetează. Prin ea ceva este strâns laolaltă în Propriul său pentru ca, pornind de aici, să apară în plenitudinea sa, să ajungă la prezență."3 În toate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sulul. — Ce-i asta? întreabă cu asprime. De fapt, știe. O cerere. Așa este obiceiul, să-i scrii împăratului sau superiorului, chiar dacă te afli în prezența lui. Tot Augustus a introdus procedeul ăsta stupid, chipurile, zice el, pentru a evita digresiunile de la subiect. Cu trăsăturile crispate, Seianus rostește: — Am aflat că Publius Seius Aper, prefectul cohortelor pre to riene din Italia, n-o mai duce mult. Fața i se schimonosește ușor: — O boală grea îi roade măruntaiele. Cică a ajuns să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
structuri interpretative, ansamblul textului influențând partea, pe de o parte, iar contextul ansamblul textului, pe de altă parte. În al doilea rând, discursul este orientat. El se construiește în funcție de un scop care este presupus în fiecare parte. În ciuda unor posibile digresiuni, discursul are o linearitate care îi asigură unitatea. Acest fir conducător este marcat, discursiv, prin anticipații (intenționez să, voi arăta că) sau prin reveniri (am vrut să, am arătat că). Incluziunile metadiscursive indicate se constituie în veritabile ghidaje pentru receptor
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
clasamentele lor un loc de frunte. Insistă, puse o ploaie de întrebări, voi să ajungă din aproape în aproape, prin eliminare, la adevărul mult dorit. Dar cei doi erau maeștri în arta de-a a evita răspunsurile sigure, fie prin digresiuni făcute să îndepărteze un eventual pericol, fie prin imprecizia cuvintelor parate de la unul la altul într-un joc amuzant pentru ei. Ai să-l descoperi singură, o asigură în cele din urmă Alexe și ochii lui clar-albaștri parcă îi întăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]