635 matches
-
așteptă. Nemișcarea o scotea din minți, i se părea o tortură pentru cineva care voia să alunge imagini recente, cutremurătoare. Mult timp nu reuși să se mențină opacă. Îi văzu fața lui Ovidiu, foarte aproape, printr-o lupă puternică: porii dilatați, mimica alterată de furie. Se contractă în ea de teamă. Violența îi repugna, o paraliza. Când era elevă se pricepea să aplaneze vrajba dintre fete. Dacă vedea doi copii bătându-se, îi certa. Ei o priveau cu mirare și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o revistă etalon. Urmează exercițiile de sinceritate. "Așadar, simt ca un disconfort lipsa de civilitate, de cordialitate între oameni, agresivitatea verbală. Și deplâng absența solidarității intelectuale. O fi genul artistic iritabil, se știe asta, or fi în zona asta egouri dilatate și orgolii inflamate, dar puțin autocontrol în manifestări n-ar strica. Nu aștept de la oamenii din cultură să se iubească, dar ar fi bine să se respecte între ei." Vasile Proca: Ce amprente, în memoria timpului trăit, au lăsat locul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
răbufniri de invidie, scene de isterie, etc. Așadar, simt ca un disconfort lipsa de civilitate, de cordialitate între oameni, agresivitatea verbală. Și deplâng absența solidarității intelectuale. O fi genul artistic iritabil, se știe asta, or fi în zona asta egouri dilatate și orgolii inflamate, dar puțin autocontrol în manifestări n-ar strica. Nu aștept de la oamenii din cultură să se iubească, dar ar fi bine să se respecte între ei. Altminteri, ce să vă mai spun eu despre neajunsurile culturii române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
un fel de furie încă vizibilă, vreo zece magnetofoane mari, probabil de fabricație sovietică. Pe unele rămăseră fixate rolele din plastic, dar benzile fuseseră probabil scoase și distruse. Poftim, și astea sunt de vînzare dacă vreți. Guy avea întreaga față dilatată și înregistra toate aceste informații cu o aviditate aproape maladivă. mă rugă să-l întreb pe bătrînel dacă mai avea dosare „cu transcrieri”, era dispus să cumpere oricîte dosare cu „cu transcrieri”, la un preț bun. nu, din păcate bătrînelul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
încet paharul pe tava de argint, auzi sunetul atingerii, un clinchet pur, cristal și argint, îl privi în ochii blajini, întredeschiși și întrebă: "Și ce va fi, excelență?" Basarab Cantacuzino deveni palid, o sclipire pînă atunci necunoscută apăru în pupilele dilatate: "Ce va fi? Ordine! Asta va fi, ordine! Sfînta ordine care duce la pacea socială și la măreția neamului." Și cu o forță neobișnuită lovi tava și paharul de zidul camerei, arătînd privirilor îngrozite ale directorului Mihail un pumn uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
negură, lamentări, speranță inutilă. De parcă toate n-ar fi fost decît un joc ce se va sfârși într-o zi. De parcă ea avea să revină în ziua următoare și să spună: gata, m-am întors definitiv. Uitând că acel timp dilatat incredibil se scurge mai departe cu lentoarea lui obositoare, clipă peste clipă, zi peste zi, fiecare însemnând o pecetluire în plus, o închidere mai strânsă a unui spațiu din care fusese exclus și că apropierea ei de celălalt se desăvârșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu mai știam. Prea multe povești în capul meu, prea multă greață, și vomă nu mai aveam. Îmi purtam zâmbetul pe față încarnat în carne, de nebun, sub ochelari mă dureau ochii și de la lumină și fără lumină, totul era dilatat, conștientizat, pașii, oamenii, detalii, toate sar în ochi și din toate caut o semnificație care nu vine, carnea mi se umple de aer, de la căldură vasele se dilată în mine și mă îmbolnăvesc de inimă, simt cum bate prea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
trei tacâmuri. Am privit întrebător spre bătrân... --Ia loc colo, în capul mesei, dragule. Îndată vom fi serviți... “Adică cineva se află dincolo de ușa cuhnei și...” Nu am apucat să-mi termin gândul, că ușa la care priveam cu ochii dilatați s-a deschis ca împinsă de un duh... Privirea mi-a rămas pironită pe spațiul ușii. Mă așteptam să aud pași. Mi se părea că timpul s-a oprit în loc. Bătrânul mă privea cu chipul invadat de lumină. Bucuria i
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
întrebă cu o voce stridentă. Craig înțelesese clar și cu uimire că pierduse inițiativa. Venise rândul lui să privească și să se simtă uluit. Văzu cum fața ei se albește și mai tare sub fard. O față încordată, contorsionată, ochii dilatați. Veni spre el cu un mers ciudat și lipsit de grație. Degetele ei îi apucară brațul; și, grele ca de piatră, îi striveau carnea, deasupra încheieturii. Rosti cu o caricatură a vocii ei normale: - Ce ai auzit? Ce ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
toate, să stea la postul lor de funcționare; ca nu cumva sărmanul corp, tot mai deznodat, să se desfacă din toate niturile așa cum avea senzația permanentă. Prințul Maxențiu se plimba pe pistă corect sau sta pe sprint rigid, cu ochii dilatați, cu privirea ștearsă, manechin îmbrăcat în ținuta de sportsman, fără o greșală de eleganță, pe când toată atenția lui sta întoarsă înăuntru, cu grija ca nu cumva genunchiul să se încovoaie brusc din neglijența unui ligament, ca nu cumva umerii să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
puțin decât faraon: „Închis în piramidă, bine îmbălsămat, / aș putea și eu aștepta câteva secole / sosirea hoților de morminte.“ Iar altă dată se reprezintă pe sine ca pe un... câmp (în sensul pe care îl are acest cuvânt în fizică): „Dilatata clipă a vieții / nu mă încape. // Sunt ceva mai mult / decât un fragment / de tactil și de previzibil. Poate un fel de câmp, / câmpul dumitruignat din familia / interacțiunilor universale“. N-ar fi exclus ca și pe cărțile de vizită ale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
orgasm. Mă ud. Sammler ridică vocea. — Chiar nu poți să omiți nimic? — Unchiule Sammler, atunci ce să fac? Sunt sărit de șaizeci de ani. Apoi Bruch Își ridica dosurile mânilor lui groase și scurte la ochi. Cu nasul lui turtit dilatat, cu gura deschisă, vărsa lacrimi amare și, ca o maimuță, Își sucea umerii, trunchiul. Și cu spațiile acelea dintre dinți. Și când plângea nu era gâjâit. Auzeai muzicianul atunci. — Toată viața mea a fost așa. — Îmi pare rău pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pata de Miercurea Cenușii. Ideea de ansamblu era să-l farmece și să-l Îmbuneze pe acest Lal mânios. Ochii ei, așa cum se repezi, fără să se uite, În afundătura camerei, erau aprinși și, pus În cuvintele bătrânului către sine, dilatați razna, chitiți pe senzualitate. Deși arăta ca o doamnă, gesticula prea mult, era mult prea expansivă, răspunzând exagerat de prompt și cu prea multă Înflăcărare, având de departe prea multe de spus. — Profesore Lal! — Fiica mea. Da, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
omul fără față simte că e ușor ca un fulg. Toate personajele cumplite dispar și trupul omului zboară acum în sus. Spre norul care urlă. Iartă-mă. Își aude ecoul propriei sale voci, iar cele două cuvinte se repetă din ce în ce mai dilatat, cu încetinitorul. Vorbele i se rostogolesc din nou și din nou printre gândurile calme și puține care îi fac sinapsele să tresară în răstimpuri. Nu încearcă să le înțeleagă și să le dea sens. Le fredonează iar și iar. Iartă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ele, ar fi bătut cu bețigașul și rotocoale și balonașe s-ar fi ridicat în aer, plimbându-se pe sub nasul nostru. - Ai fi bun de secția a doua, aia fără clanță și cu zăbrele, unde te târâi amețit, cu pupilele dilatate, numai în cămeșoi și cu picioarele goale, să nu te poți automutila sau să-i scoți ochii altuia, mi-a zis Nirjinski. Am mai avut unul cam ca tine, poate chiar mai simpatic, numai că ăla își lua în serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
noastre era o grădină de mandarini; mirosea foarte frumos, Înțelegi, și În jurul acelui parfum Înfloreau flori de canna. Eu... eu... privind marea, Îmi repetam Întruna că nu sunt bună de nimic. Oare de ce? De ce? De ce? Akemi avea pupilele atât de dilatate Încât aproape că nu mai distingeai Între iris și globul ocular. În momentul În care i-am privit fața, mi-am adus aminte de cursul de arte plastice din școala generală, când am văzut pentru oară o reproducere după Primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
musca-țețe era cea mai puternică din tot ce Încercaserăm până atunci și ne-a făcut knock-out pe toți. Efectele unui ecstasy obișnuit nu durează decât patru, cel mult cinci ore, dar, după ce am luat noua formulă, am rămas cu pupilele dilatate timp de vreo treizeci de ore. Efectele distructive pe care le au drogurile consumate În exces nu sunt neapărat psihice, ci mai ales fizice. De altfel, trupul este cel afectat Întotdeauna, nu numai În cazul drogurilor. Imaginați-vă o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
distructive pe care le au drogurile consumate În exces nu sunt neapărat psihice, ci mai ales fizice. De altfel, trupul este cel afectat Întotdeauna, nu numai În cazul drogurilor. Imaginați-vă o stare de excitare care te ține cu pupilele dilatate timp de treizeci de ore! N-ai cum să nu fii epuizat, amorțit. Musca-țețe... bărbatul Îi găsise numele acesta. Zicea că Îi sugera bâzâitul aripilor acestei insecte. Eu, firește, nu am văzut niciodată o muscă-țețe. Mie și-a lăsat fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un cuvânt care nu se mai folosește acum, dar i se potrivește de minune... Dar ce m-a apucat să-ți vorbesc ție despre asta? Până la urmă nu rămâne decât să-ți fac o confesiune, nu? — Nicidecum. Yazaki avea pupilele dilatate. Probabil că Încă era sub efectul cine știe cărui drog. — Ieri am luat cinci pilule de ecstasy. Dacă iau destul ecstasy, nu mai trebuie să trag pe nas așa multă cocaină. Dar o pilulă sau două nu mai au nici un efect la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dor de vremurile bune, când până și fundul unei femei grase ca o purcică mi se pare că strălucește ca aurul, bag În gură Înc-o pastilă, și-Încă una, până când mă trezesc că am Înghițit vreo cinci. — Aveți Încă pupilele dilatate. — În starea În care sunt, orice ți-aș spune s-ar transforma Într-o confesiune, spuse Yazaki, apăsându-se cu degetul mare de la mâna dreaptă În dreptul șalelor. — Nu vă plac confesiunile? — Nu neapărat. Fie că e vorba de confesiuni, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mi-ai aparține. Un electrod îți atinge grosolan un sfârc, îl desprind și îl așez cu mai multă decență. Mă uit la monitor: 54 de bătăi. Și mai puțin: 52. Îți ridic pleoapele, pupilele sunt inegale, cea din dreapta este complet dilatată, leziunea endocraniană se află în emisfera aceea. Trebuie să fii operată imediat, ca să poată respira creierul, masa deplasată de hematomul apasând acum pe cutia craniană, dură, neextensibilă, sufocând centrii care inervează tot corpul și lipsindu-te cu fiecare clipă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
prin intermediul sunetului aceluia sec. Am ieșit din spital sfârșit și, în drum spre casă, am trecut de mai multe ori prin intersecții fără să aștept culoarea verde a semaforului. Parcurgeam străzile și fâșiile de lumină care mă prideau, cu ochii dilatați și cu o expresie amenințătoare... Nu m-aș fi eliberat niciodată de ea, imaginea ei ar fi continuat să mă persecute. Italia mă domina, scrijelea orice intenție a mea. Vocea ei îmi lovea tâmplele. Era atât de prezentă, încât îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe terasă, sub coroana bătrânului arbore. Se atinseră. Irina făcu o mișcare speriată, de retragere. Reintrară în camera goală. Se așezară. Față în față. Se priveau. Buzele ei groase, uscate. Ochii cocliți, glasul gros, răgușit. Se priviră. Privirea ei voalată, dilatată. Un fel de transă dureroasă. Mâinile mici, ezitând, sub cămașă, llin, lin, tremurând, tremurând. Privirea adâncindu-se, îndurerată, incendiată. Mai avu timp să vadă pervazul alb al ferestrei, paharul greu, de cristal, înroșit de vinul dens și leneș. Arsura, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
două pungi cu pui decapitați la picioarele taburetului și le privea. Dacă m-am nimerit pe aici, hai să iau și eu. Portocale, fie și portocale... și arătă spre pungile cu pui de lângă pantofii săi crem, microporos. Mătușa amuțise. Privirea dilatată, mâna încleștată pe clanța ușii. — Deci, mă așez la rând. Or fi vreo douăzeci de ani de atunci. Mă așezasem la rând, eram la Lisabona sau la Salonic, nu mai știu. Aveam, câți să fi avut, 20, 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
între ei, lângă ei. Lângă el... care se tot ferise să nu devină, cumva, victimă. „Da, da, înțeleg“ încerca profesorul să repete, dar nu reușea nici de data asta. — Dumneata ar trebui... ai putea înțelege aiurelile romantice, suferința aceea crudă, dilatată. Erai un băiat frumușel, vesel, transparent, nu-i așa? Totul era perfect, nu-i așa? Până la pățania aceea cu bicicleta... Profesorul icni, surprins de lovitura sub centură. Își reveni, însă, fulgerător, animat brusc de o excesivă vitalitate. Suise picioarele, americănește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]