788 matches
-
mai important decât persoana regelui, lucru pe care l-a spus la un moment dat și lui Antipa: „Tu crezi că eu sunt contra regele? Nu, dar Între el și granițele țării, nu pot alege”. Toată atitudinea lui În problema dinastică și a păcii era motivată de grija de a menține România Întregită, tocmai de aceea Începuse În vara lui 1917 tratativele cu Mackensen, prin intermediul lui Lupu Kostache, convins fiind că cei care dictau erau militarii. Plecând de la ideea că Germania
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
capitala Franței. În 1928, trimis din nou în misiune de guvernul Maniu, a recuperat rapid întîrzierea suferită, ajungînd șeful diplomației române în guvernul Iorga-Argetoianu (aprilie 1931mai 1932). Prin el s-au reluat, sub Carol II, tratativele cu Horthy pentru uniunea dinastică a Ungariei cu România, întrerupte de moartea lui Ferdinand, și, din nou, după venirea lui Hitler la putere. Dimitrie Ghyka, Memorii: 1894-1940 (c) 2004 Institutul European, Iași www. euroinst.ro INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Cronicar Mustea nr. 17, 700198, C.P.
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
militar, triumphus, este definitiv înlocuit de un alt termen politic, æternitas, consacrat prin ceremonialurile care marcau anual aniversarea orașului lui Constantin I sau nașterea unui fiu de basileu (în încercarea, sporadică și fără prea mare succes, de a impune instituția dinastică a porfirogenezei, adică a dreptului primul născut imperial din timpul exercitării mandatului de a moșteni tronul). Întâiul împărat creștin va deveni figura-reper și arhetipul basileic, ca fondator și legiuitor - după cum atestă numeroasele scrieri cu caracter parenetic sau religios, cu largă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Constantinopol și în marile centre urbane ale imperiului, dar nu va provoca nicio schimbare de fond, așadar instituția imperială își va menține milenarul status quo. Deși se formează o clasă socială puternică, într-un sistem politic mobil pe verticală - teoria dinastică nu s-a impus cu adevărat niciodată -, aristocrația "de togă", închisă și elitistă (secolele XI-XII), nu a reușit nimic altceva decât să întărească rigiditatea statului bizantin și să blocheze ceea ce, în trecut, asigurase o anumită "democrație" în accesul la putere
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
timpul, sunniții au elaborat și bine cunoscutul sistem de legi care asigură coeziunea și unitatea comunităților islamice, numit Șaria. După primii „patru califi dreptcredincioși” ce au trăit și au rezonat spiritual cu Mahomed, pe baza Șariei s-a înființat instituția dinastică a califatului. Din 1924, aceasta a fost înlocuită cu respectarea Șariei de către guvernele statelor musulmane. Sunniții sunt prezenți în africa Occidentală, Turcia, Malaysia, Filipine, Yemen, Asia centrală, Palestina și arabia Saudită. Kharidjiții (revoltații) „au încetat să-l mai susțină pe
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
impus acestuia în urma unei ședințe secrete a corpurilor legiuitoare (cf. Istoria parlamentului, p. 193) și era sprijinit de elementele antidinastice din Cameră (liberalii-radicali și Fracțiunea liberă și independentă din Iași). 24. Guvernul Ion Ghica, numit de N. Iorga guvernul „lichidării dinastice“ s-a menținut la putere de la 18/30 decembrie 1870 până la 11/23 martie 1871; lista guvernului reprodusă de Constantin Bacalbașa este corectă, cu mențiunea că titular la Externe va deveni Nicolae Calimachi-Catargiu (la 19/31 decembrie 1870). Ambron 25
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Berlin pe lângă consorțiul Strousberg, a provocat noi nemulțumiri, amplificate după ce consorțiul a dat faliment, la sfârșitul anului 1870. Toată această „afacere“ a provocat vii dezbateri par la mentare și a contribuit în anii 1868-1871 la întreținerea unor puternice sentimente anti dinastice în rândul opiniei publice românești. Concesiunea va fi anulată în octombrie 1871, dar „afacerea Strousberg“, care a întunecat primii ani ai domniei lui Carol I, poate fi con si derată ca definitiv încheiată abia în ianuarie 1880, când statul român
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care în 1956 au nenorocit pe studenții români au fost puși să spioneze pentru familia Ceaușescu de către Năstase, cel care a condus represiunile împotriva tineretului universitar. Pe banii smulși poporului, în funcții oficiale, cu acoperiri diplomatice ei adună pentru familia dinastică informații din lumea întreagă, care trec drept ultrasecrete, dar care, în realitate, nu fac nici doi bani. Un subaltern al celui care a condus represiunile împotriva studenților, colonelul V.A., se ocupă de intelectuali în general, și de scriitori în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în sine o explicație complexă), și nici nu înlocuiește în istorie religia; el trebuie înțeles în raport cu sistemele culturale complexe care l-au precedat, din care (și împotriva cărora) a luat ființă dintre cele mai relevante fiind comunitatea religioasă și monarhia dinastică și nu în raport cu o ideologie politică susținută conștient. Drept urmare, pentru Biserică a urmat o perioadă de reașezare, redefinire în raport cu credincioșii care nu mai erau doar supuși, ci au devenit cetățeni, dar și în raport cu întreaga societate din care făcea parte. Începând
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
lume, răspândirea mesajului creștin și a viziunii Bisericii cu privire la evoluția societății sub toate aspectele: cultural, economic, politic, social etc. Schimbările provocate de modernitate mai ales în plan politico-social, prin apariția statului liberal (ulterior național) și dispariția vechiului regim a monarhiei dinastice (în care Biserica a avut un rol esențial), a provocat o regândire și o repoziționare a Bisericii în societate; în această reașezare, presa ca de altfel toate mijloacele de comunicare socială a jucat un rol important. Poziția Bisericii față de fenomenul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Articolele nu tratau niciun subiect religios, fapt ce demonstra că acest cotidian s-a dorit a fi diferit față de publicațiile religioase clasice. Dintre rubricile constante, menționăm: "Editorialul" (câteva titluri de editoriale ce au apărut pe prima pagină au fost: Ideea dinastică 961, Un simbol 962, Leacuri financiare 963, Quo Vadis 964, Partidul țărănist 965, Cazul de la Cluj966, Schimbarea de Guvern 967, Administrațiune bună968, Problema comunicațiilor 969), "Fără titlu" (câteva cuvinte din partea redacției, sub formă anecdotică, referitoare la diverse teme), "Silueta" (o
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ruse în prima jumătate a secolului al XIX‑lea" Până la implicarea Rusiei în așa-numita „Problemă Orientală” - lupta marilor puteri europene pentru adjudecarea succesiunii „omului bolnav al Europei”, care era Imperiul Otoman -, relațiile româno-ruse au avut un caracter sporadic: legături dinastice în timpul lui Ștefan cel Mare, un tratat de alianță și comerț între domnul Moldovei, Gheorghe Ștefan, și țarul Aleksei Mihailovici (1656) și, în sfârșit, cooperarea politică și militară dintre Dimitrie Cantemir și Petru I, consacrată prin Tratatul de la Luck (1711
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Venetoi), susținători ai ortodoxiei, adepți ai sinodului de la Calcedon. Verzii (Prasinoi) erau susținători ai monofizitismului, care se răsculaseră în timpul împăratului Anastasie. Albaștrii, că partid, reprezentau clasa superioară, pe când Verzii reprezentau clasa de jos. În 532, în capitală, Iustinian avea opozanți dinastici, religioși și publici. Verzii doreau să-l înlăture pe Iustinian. Adversitatea publică a apărut din aversiunea generală față de înalții funcționari, că Tribonian sau Ioan de Capadocia, ce au generat nemulțumirea populației prin încălcarea legii. Monofiziții sufereau de asemenea în primii
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Iulia, Ferdinand s-a încoronat ca primul rege al României Mari. În anii care au urmat Primului Război Mondial România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin aplicarea reformei agrare și a votului universal. În anul 1925 izbucnește „criza dinastică”, provocată de renunțarea principelui Carol la drepturile sale de succesiune la Coroana României, fapt ce l-a determinat pe Ferdinand să îl excludă pe Carol din Casa Regală a României și să îl numească drept moștenitor regal pe fiul acestuia
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
petrece admirabil de plăcut timpul."” Nu erau neglijate nici aspectele referitoare la incertitudinea desemnării oficiale a unui succesor la tron. Astfel, deși prinții sunt criticați pentru mai slabul interes în însușirea limbii române, li se găsesc circumstanțe atenuante în situația dinastică neclară. "„Auguștii nepoți ai Regelui nostru, nu își dau multă osteneală ca să învețe limba română. [...] Poate că incertitudinea care înconjură încă chestia succesiunei la Tronul României contribue și ea, în mare parte, la puțina îngrijire ce principii Ferdinand și Carol
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
misiunii care le revenea. Preocuparea noastră cinstită a avut întotdeauna un singur obiect: România. Orice greșeli vom fi făcut, pe noi ne-au animat de fiecare dată intențiile cele mai bune."” Faptul că această căsătorie a fost stabilită din interese dinastice, fără ca cei doi viitori soți să aibă vreun cuvânt de spus, ca și diferența de vârstă și temperament a lor, a făcut ca în primii ani de căsătorie relația celor doi să fie una destul de tumultuoasă și inegală. Cu timpul
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
2011, pe fondul unor procese în Germania referitoare la fostul nume de Hohezollern-Veringen al ginerelui său, Radu, dar si a temerii, conform unora, privind eventuale pretenții ale Hohenzollernilor germani la șefia Casei Regale române, Mihai a rupt legăturile istorice și dinastice cu Casa princiară de Hohenzollern-Sigmaringen, a schimbat numele familiei sale în "al (a) României" și a renunțat la titlurile conferite lui și familiei sale de către Casa princiară. Mihai nu a încurajat dezvoltarea mișcării monarhiste în România, iar partidele regaliste au
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
decăderea Califatului omeyad de Cordoba, în secolul XI . Regatul respectiv includea, înafară de teritoriul de astăzi al Regiunii Murcia, provinciile Albacete, Almeria și Alicante. După Bătălia de la Sagrajas în 1086 dinastia Almoravides au reunificat Al-Andalus. În 1296, profitând de lupta dinastică dintre regele de Castilia și Fernando de la Cerda, teritoriul a fost cucerit de către regele de Aragon, Jaime II de Aragon, fiind anexat Regatului de Valencia. Fiindcă dominația aragoneză a durat foarte puțin, această cucerire ar fi fost foarte puțin importantă
Regiunea Murcia () [Corola-website/Science/300105_a_301434]
-
numele tatălui lui Basarab este identificabil ca "Toq-tämir", și comun atât între cumani cât și între tătari în secolele XIII și XIV. O cronică rusa din preajma anului 1295 vorbește de un "Toktomer", un prinț mongol din Crimeea. În China, linia dinastică mongolă, supranumită chinezește Yuan, avu un membru pe nume Toq-temür semnalat în documente chinezești în jurul anului în care Basarab a înfrânt corpul expediționar al regelui Carol Robert d'Anjou. A fost avansată chiar ipoteza că tatăl lui Basarab I ar
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
evreu, botezat creștin-ortodox, care a adoptat numele de Nicolae Lupescu. Elena Lupescu a fost inițial soția ofițerului de armată Ion Tâmpeanu. Carol a cauzat un alt scandal când a renunțat la tron în decembrie 1925. A profitat de o îndatorire dinastică, reprezentarea Familiei Regale la o înmormântare în Marea Britanie, pentru a rămâne în străinătate, unde s-a întâlnit cu Elena Lupescu. Întrucât a refuzat să se întoarcă, Regele Ferdinand a hotărât dezmoștenirea lui Carol și îndepărtarea lui Carol de la succesiune, în favoarea
Carol al II-lea al României () [Corola-website/Science/296765_a_298094]
-
Germania dintre Rin și Elba (8-6 î.Hr.). Căsătorit, împotriva voinței sale, în anul 12 î.Hr., cu Iulia, fiica împaratului Augustus, va trebui să se autoexileze 7 ani în insula Rhodos (6 î.Hr.-2d.Hr.) din pricina eșecului căsniciei și a politicii dinastice a lui Augustus. Moartea celor doi nepoți ai lui Augustus, Lucius și Gaius Caesar, îl determină pe împărat să-l adopte și, indirect, să-l desemneze moștenitor la tron pe Tiberius (care își schimbă acum numele de Tiberius Claudius Nero
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
nepot prin alianță al viitorului împărat (între anii 138-161) Antoninus Pius, care l-a adoptat la dorința împăratului Hadrian, predecesorul său. După ce Antoninus Pius a devenit el însuși împărat, l-a căsătorit în anul 145 pe Marc Aureliu din motive dinastice cu fiica sa, Annia Galeria (sau "Faustina minoris") și în anul următor l-a asociat la conducerea imperiului. În anul 161, Marc Aureliu devine el însuși împărat. Marc Aureliu preia conducerea imperiului roman în vremuri dificile, trebuind să facă față
Marc Aureliu () [Corola-website/Science/299677_a_301006]
-
de . În epoca de constituire a PNȚ viața politică internă a României era dominată de Partidul Național Liberal și de liderul necontestat al acestuia, Ion I. C. Brătianu. Un factor suplimentar, care va marca evoluțiile politice în următorii ani era criza dinastică declanșată de renunțarea principelui Carol la drepturile sale la tron. Lucrurile s-au agravat odată cu decesul, în anul 1927 a regelui Ferdinand și apoi, la câteva luni după aceea, în noiembrie, cel al lui Ion I.C. Brătianu. În luna decembrie
Partidul Național-Țărănesc () [Corola-website/Science/299660_a_300989]
-
voievodul muntean, și chiar înaintașii săi, nu ar fi posedat o stemă personală. Stemele conducătorilor valahi au apărut în secolul al XIII-lea, în urma relațiilor existente între aceștia și regii unguri. O posibilitate ar fi, după Dan Cernovodeanu, ca stema dinastică a primilor Basarabi să fie copiată după cea a arpadienilor (fascii alternate argint cu roșu) la care s-a adăugat un element personal, un câmp de azur prezentând sau nu o semilună de argint. Se poate ca această reprezentare să
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
de la Viena, un sol a adus regelui Carol Robert o scrisoare ce conținea propunerile de pace ale lui Basarab. Este de neconceput ca aceasta să nu fi fost autentificată cu un sigiliu care să conțină fie stema țării, fie cea dinastică. "„Ceea ce ne îngăduim să presupunem constă în faptul că în prima fază de unificare a teritoriilor românești de la sud de Carpați și de întemeiere a principatului valah, Basarabii au conservat posibila lor stemă de familie adoptată în cea de-a
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]