724 matches
-
spune după ieșirea din scenă a „doamnei ministru” și notele acelea „șlefuite parcă microscopic” ? Tata însă a făcut-o cu mare sinceritate, detașare și un rafinat umor, așa cum știa tata s-o facă. Văzând că nimeni nu se implică, doamna dirigintă, într-o retorică boemă, i s-a adresat cumva la modul : Tovarășul Coteț, vă mulțumește rezultatul Marianei ? Văd că nu spuneți nimic. Să fie acesta un mod de-a accepta situația creată? Tovarășă dirigintă, vreți răspunsul meu sincer? Cât se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
că nimeni nu se implică, doamna dirigintă, într-o retorică boemă, i s-a adresat cumva la modul : Tovarășul Coteț, vă mulțumește rezultatul Marianei ? Văd că nu spuneți nimic. Să fie acesta un mod de-a accepta situația creată? Tovarășă dirigintă, vreți răspunsul meu sincer? Cât se poate de sincer și direct. Atunci vă voi răspunde sincer și direct. Eu sunt foarte mulțumit de nota fiicei mele. Atâta timp cât Iorgos, olimpic național a luat 7, fiică mea cu 5 ar putea fi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ascultăm copiii și să-i sprijinim. Oricum, eu când ies de la ședință, îmi duc copilul la cofetărie, ne relaxăm, servim câte o „savarină” și ne pregătim pentru un nou început. Așa era tata, așa făcea de fiecare dată și doamna dirigintă cunoștea în mare măsură verticalitatea și profunzimea gândirii sale de la soțul dumneaei, care aprecia mult formatul și prestația tatălui nostru. Liceul mi-a călit orice ezitare și-n egală măsură mi-a rafinat gustul pentru frumos, pentru artă, educându-mi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
în stomacul meu amețit de foame această bunătate "regească". Am luat ambalajul și l-am pus în locul de unde-l luasem. Pauza se terminase și colegii intrau gălăgioși în clasă, fiecare la locul lui. Aveam o oră de biologie cu doamna dirigintă Jichici. Stăteam cu inima cât un purice, nădăjduind că fapta nu va fi dată în vileag. Tremuram. Mă luase transpirația. Doamna profesoară tocmai făcea prezența. Deodată a picat trăsnetul: Doamna dirigintă, Aciocîrlănoaiei mi-a mâncat mălaiul! Am rămas paralizat. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
locul lui. Aveam o oră de biologie cu doamna dirigintă Jichici. Stăteam cu inima cât un purice, nădăjduind că fapta nu va fi dată în vileag. Tremuram. Mă luase transpirația. Doamna profesoară tocmai făcea prezența. Deodată a picat trăsnetul: Doamna dirigintă, Aciocîrlănoaiei mi-a mâncat mălaiul! Am rămas paralizat. M-am înroșit instantaneu ca macii neprihăniți ai câmpului, cu ochii bulbucați și părul zbârlit în vârful creștetului. Se terminase. Fusesem electrocutat mortal. Timpul se oprise pe loc, marcând dureros istoria, precum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
clasă era o liniște înghețată și tulbure, asemenea primei zile din "Facerea", când "pământul era netocmit și gol", neexistând încă pe suprafața lui nici un exemplar din această corcitură hibridă, monstruoasă și bestială, cunoscută îndeobște sub denumirea empirică de "Om". Doamna dirigintă, deportată, studentă în anul al cincilea la medicină, a sesizat situația îngrozitoare în care mă aflam. Tremura carnea pe mine de rușine; începusem să mă bâțâi, zgâlțâit din străfundurile ființei de spasme viscerale. Mă înăbușeam. Doamna încerca să-mi ușureze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o liniște aparentă, încărcată de tensiune explozivă. Automat, ochii elevilor s-au bulucit spre Cazacu pentru a afla câte bucăți au fost subtilizate. Răspunsul a venit prompt, ca și cum l-ai fi întrebat cât fac doi ori doi: Două bucăți, doamnă dirigintă. Declarația amicului i-a dat o gură de oxigen avocatului meu voluntar. O, vasăzică ai avut două bucăți de mălai? Da? Și ți le-a luat pe amândouă? Nu, doamnă. Ei, în situația asta lucrurile se mai limpezesc puțin. Uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mi-a fost dat să le aud vreodată: Aciocîrlănoaiei, nu mai plânge. Liniștește-te, nu mai plânge. Lasă, va trece și asta. Înțeleg foarte bine ce s-a întâmplat. Nu ești vinovat, nu. Alții sunt vinovați. Și a plecat doamna dirigintă obosită și foarte tristă, strângând catalogul la piept cu duioșie ca pe un prunc, lăsând să-i cadă asupra lui două boabe de mărgăritar de mila unui copil tare nefericit. "Voi milui pe cine vreau să miluiesc și mă voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nazismul și comunismul erau de-o seamă, prin modul în care trupul își pierdea dreptul și demnitatea de a-și simți intimitatea ca pe un bun de preț, inalienabil. În fine, prietena surorii mele se temea să nu o trimită diriginta la control la Policlinica Mare. Nu că ar fi avut ceva de ascuns, nu se atinsese nimeni de ea nici în vis; pur și simplu i se tăiau picioarele și i se întorcea stomacul pe dos la gândul că cine știe ce
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pentru ciclul primar, astfel că următorii patru ani i-am făcut la Liceul „Garabet Ibrăileanu”. Pentru mine începea un nou capitol. În clasa a-V-a încă nu era construit Supermagazin Copou iar pe locul respectiv era un tăpșan. Prima dirigintă de clasă a fost doamna Oprea, profesoară de limba română , doamna de la care am învățat, destul de bine, aș spune eu, gramatica limbii române. Un obiect preferat pentru mine era istoria, iar la această materie am avut-o ca profesoară pe
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Din fericire nici un elev nu s-a rătăcit de grup. Cu acea clasă am reușit să organizez câte o excursie în fiecare an de studiu, ceea ce, foștii elevi, nu vor uita toată viața. Clasele pe care le-am condus ca diriginte s au constituit în grupuri unite, s-au stabilit legături sufletești trainice între elevi, legături ce s-au păstrat și după absolvire. O dovadă a acestei suduri o constituie reuniunile colegiale organizate cu regularitate la intervale de 5 sau 10
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lor familiar eram numit tata Fetescu. Mărturisesc că aflarea acestui atribut m-a făcut fericit. Un absolvent din seria sus-amintită (O. S.) îmi scria din armată și în titlul unei misive, datată 22 nov 1975, mi se adresa: Stimate tovarășe diriginte, iubitul meu părinte. Autorul scrisorii era un tânăr inteligent, spontan, vesel și cu reale aptitudini muzicale. Pe fotografia de promoție cu întreaga clasă i-am scris urarea: ,,Să-ți fie viața frumoasă și senină ca un cântec”. O.S. este
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Model pentru viață și vis... De această clasă, ai cărei elevi au avut o evoluție ascendentă pe parcursul celor cinci ani, m-am legat sufletește și-mi place să cred că atașamentul afectiv este reciproc. Cântecul închinat despărțirii de școală, de diriginte și colegi a fost intonat, cu dragoste și cu nostalgie, la toate reuniunile colegiale care au urmat. În finalul acestui eseu adresez un îndemn rimat actualilor și viitorilor diriginți: Ca dascăl să fii generos și competent; Ca diriginte, apropiat și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
bacalaureat, cadrele didactice se pregătesc pentru concediul de vară etc. Pentru Dumitru Dascălu luna lui cireșar are o mare încărcătură emoțională. O bună parte dintre elevii evidențiați și premiați la olimpiade provin din clasele lui iar clasa la care-i diriginte este cotată ca cea mai bună din școală, cu mulți elevi ce au media generală peste 9, cu cele mai puține absențe nemotivate și nici o notă scăzută la purtare, iar în raportul directorului prezentat în fața elevilor, a cadrelor didactice și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
rând a adus o noutate. Această noutate consta în faptul că a fost introdusă în diagrama școlara a clasei a patra o nouă materie, limba rusă și uite așa am cunoscut-o pe profesoara de rusă, Anișoara Urban viitoarea mea dirigintă din gimnaziu. Un alt eveniment al acelei perioade a constat în faptul că am fost primit și eu în rândul organizația pionierilor. Am rămas sufletește veșnic dator profesoarei de sport Ruman care a debutat ca profesoară la școala noastră în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
a V-a s-a trecut la noua grilă de apreciere cu note pe o scară de la unu la zece. Astfel se împlinea zvonul care circula încă din perioada când eram în clasa a III-a. Am avut ca profesoare : diriginte și profa de română și rusă pe Anișoara Urban, la istorie d-oara Otilia Cojeluck ulterior prin căsătorie Schpinner, la matematică Ellze Senetra, la desen Mariane Grozav, la sport pe d-oara Elli Ruman, iar ca profesori : la fizică pe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
o lovitură de liniar, de preferabil în cap. Am povestit acasă despre acest comportament anormal al profesoarei. Nu m-a crezut nimeni până nu am ajuns odată cu un cucui acasă. Abia atunci buna mea mamă adoptivă s-a dus la dirigintă și a reclamat-o pe profa de matematică Ellze Senetra. La ora de dirigenție toți colegii mei au confirmat cele povestite de mine. Tovarășa Senetra nu a recunoscut susținând că este un complot al clasei. Dar școala a luat măsuri
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
crezut în mine, ce păcat însă că era doar profesor de muzică. Evenimentul descris a avut loc în clasa a V-a, la începutul primăverii. Și mult mai târziu am aflat că lucrarea dată în cancelarie a fost corectată de diriginta mea Urban și de profesorul de fizică Grozav. Așa am renunțat la orele suplimentare. Aveam mai mult timp liber, pentru joacă și celelalte preocupări, ca de exemplu: confecționarea diverselor obiecte din lemn, carton și alte materiale reciclabile. Astfel am construit
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să-i acuz pe alții. Când făceam vreo boacănă, luam vina asupra mea. Așa m-am trezit la încheierea anului școlar cu nota „nouă” la purtare, „dar cu multă indulgență”!, așa mi-a spus la ultima oră de dirigenție, dna dirigintă. Tot în acea oră am fost întrebați ce planuri de vacanță avem și cine dorește să meargă în taberele școlare. S-a ridicat în picioare mai mult de jumătate de clasă. Atunci i-am spus colegului meu de bancă Otzaseg
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
picioare diriga îmi va spune să stau jos. Colegul meu care avea ochelari cu dioptrie mare, a zâmbit și mi-a spus: „încearcă!” Zis și făcut. N-am apucat însă să mă ridic bine în picioare că vocea repezită a dirigintei s-a auzit scurt, ca un pumnal care se înfige în mine: „tu, stai jos!” Și m-am așezat. Desigur că în sufletul meu parcă nu îmi picase bine acest lucru. M-a durut felul în care s-a răstit
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
școlară de la Năvodari, care avea numele meu scris pe el. M-am bucurat enorm de mult, l-am luat în mână și am început să-l citesc. Entuziasmul mi-a trecut repede când am văzut că biletul trebuia semnat de dirigintă și ștampilat cu ștampila școlii. Am evitat să povestesc despre ultima oră de dirigenție dar acești părinți ai mei au observat schimbarea de pe fața mea și atunci le-am povestit ce s-a întâmplat. M-au liniștit deoarece biletul era
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să povestesc despre ultima oră de dirigenție dar acești părinți ai mei au observat schimbarea de pe fața mea și atunci le-am povestit ce s-a întâmplat. M-au liniștit deoarece biletul era de la sindicat, special pentru copii orfani. La dirigintă acasă am fost cu sora mea, dar eu am rămas în stradă și de intrat a intrat doar ea. N-a stat mult dar mie mi sa părut o veșnicie, iar la reapariția ei în stradă, zâmbea triumfătoare. Acest lucru
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
eu am rămas în stradă și de intrat a intrat doar ea. N-a stat mult dar mie mi sa părut o veșnicie, iar la reapariția ei în stradă, zâmbea triumfătoare. Acest lucru m-a liniștit și culmea d-na dirigintă nici n-a obiectat nimic atunci când a semnat biletul. De acolo ne-am dus la școală. Acolo a fost mult mai simplu, era doar secretara care fără probleme a ștampilat biletul. Era pentru prima oară când urma să merg într-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mare. De altfel din rapoartele făcute de cei doi profesori instructori privitor la comportamentul nostru de la plecare și până la sosirea acasă a reieșit că m-am comportat destul de bine. Prima zi de școală, ca de obicei, am început-o cu diriginta și după schimbul de salut a urmat întrebarea cu care eram obișnuiți la începutul fiecărui an școlar „cine a fost în tabără să se ridice în picioare”. M-am ridicat și eu în picioare. Toți colegii mei din clasă au
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
unde a fost în tabără. Eu am rămas ultimul și la auzul cuvântului „Năvodari ”s-a făcut brusc liniște în clasă. Probabil că această surpriză a făcut să dispară pentru câteva secunde orice vociferare. Liniștea a fost întreruptă de vocea dirigintei care atunci pentru prima dată, ma lăudat pentru comportarea mea exemplară din tabără. Am rămas chiar eu surprins de cele auzite, ce să mai zic de colegi mei. După părerea mea, m-am comportat la fel ca întotdeauna doar că
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]