522 matches
-
integrarea socială a tineretului. Aceasta este o funcție laterală. Închisoarea reprezintă un instrument de sancțiune socială a delincvenței, de reintegrare socială a delincvenților, de protecție a colectivității de delincvenții potențiali. Ea are însă și consecințe funcționale laterale, unele dintre ele disfuncționale: generarea unei culturi a delincvenței (deținuții învață unii de la alții tehnici eficace de delincvență), se încheagă un sistem socialdelincvent (relații interpersonale, organizare, constituirea sentimentului de apartenență la grupul delincvent, încurajarea reciprocă, se pun bazele diferitelor asocieri criminale); în plus, faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lor ca moduri de manifestare strict artistică și festiv-sărbătorească (obiceiurile religioase, colindele etc.). Sunt fenomene care apar ca simplu produs, efect al unor procese sociale exterioare, dar față de care diferitele sisteme sociale reacționează, caută să le suprime dacă acestea sunt disfuncționale sau le preiau și le remodelează dacă sunt potențial funcționale. Problema elementelor nonfuncționale și a „supraviețuirilor”. Unul dintre postulatele fundamentale ale schemei funcționale, vehement contestat de către mulți, este cel al funcționalității universale: totul funcționează; nu există vreun fenomen social care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
considerat a fi lipsit de orice funcție actuală, când în fapt el este lipsit de o asemenea funcție doar în cadrul unui anumit sistem, putând avea funcții importante în cadrul altui sistem, fapt care îi explică persistența. Menținerea unor procese sociale clar disfuncționale pentru societatea în ansamblu sau pentru un subsistem important al ei poate fi explicată, în schema funcțională, doar prin faptul că ele au funcții pozitive importante într-un alt subsistem, care le reproduce în mod permanent. Postulatul funcționării universale nu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
schemele funcționale clasice: dacă totul are o funcție, înseamnă că totul este justificat: și de aici implicații ideologice conservatoare. În schema funcțională propusă aici, un asemenea argument este lipsit de sens. Ceea ce este justificat pentru un sistem, poate fi nejustificat, disfuncțional pentru un altul. Fiecare sistem își susține elementele care îi sunt funcționale, indiferent de semnificația acestora pentru alte sisteme. Afirmarea funcționalității universale trebuie înțeleasă, de asemenea, tendențial. Există, desigur, o anumită inerție în sistemele sociale care explică „supraviețuirea” unor componente
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a respectivei cerințe funcționale. Dacă în posibilul acțional al sistemului nu există vreo posibilitate de a acționa în sensul satisfacerii cerinței funcționale în cauză, aceasta va tinde să treacă în latență. Presiunea continuă spre acțiune ar fi în acest caz disfuncțională, sistemul orientându-și energiile în alte direcții. Apariția posibilităților efective de satisfacere a cerinței funcționale va regenera trecerea acesteia din latent în manifest. Este cazul multor procese de apariție a noi necesități. b) Când cerințe funcționale mai importante pentru sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
interne, de creativitate și adaptare flexibilă pot varia mult din punctul de vedere al intensității în funcție de condițiile de mediu. O amenințare externă determină cerința unei coeziuni interne ridicate care, în condiții normale, ar putea fi peste o anumită limită chiar disfuncțională, anulând „jocul” dintre părțile sistemului, necesar pentru o dezvoltare creativă, inovativă. c) Conținutul concret al cerințelor funcționale. Chiar făcând abstracție de caracterul lor latent/manifest sau de intensitatea și importanța lor, cerințele funcționale au conținuturi variabile în funcție de condițiile particulare. În
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
are alte cerințe prioritare: responsabilitate, atitudine critică, participare la decizie, emiterea de sugestii, implicarea activă în rezolvarea problemelor generale. Același tip de comportament sau atitudine va avea pentru diferite alternative structurale semnificații funcționale diferite. Un comportament critic, inovator va fi disfuncțional și reprimat într-o structură ierarhic autoritară și, dimpotrivă, funcțional și stimulat într-una democratică. Presupunem o țară în curs de dezvoltare, aflată într-un punct de criză a evoluției sale. Ea are de ales între mai multe strategii de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Pentru a stimula performanțele subsistemelor, sistemele utilizează diferite stimulente pentru membrii acestora: beneficii și penalizări. Devine interesul personal al membrilor subsistemului ca acesta să câștige în importanță în cadrul sistemului. Acest mecanism poate explica, într-o bună măsură, dezvoltarea unei autonomii disfuncționale a subsistemelor: apărarea de controlul sistemului, umflarea lor artificială dincolo de funcția efectivă pe care o îndeplinesc în cadrul sistemului mai general, promovarea finalităților proprii. Apare și la nivelul subsistemelor o oscilație specifică între orientarea de subsistem și orientarea de sistem, între
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lor, sistemele sociale, inclusiv în situația în care sunt subsisteme ale aceluiași sistem, intră în contacte laterale sau de vecinătate. Ele interacționează, se influențează reciproc, pozitiv saunegativ, dezvoltă cerințe reciproce. Școala, de exemplu, poate educa la tineri o mentalitate științifică, disfuncțională pentru sistemul religios. Din acest motiv, biserica, dacă este într-o poziție favorabilă, va încerca să preseze „lateral” asupra școlii, pentru ca aceasta să adopte o atitudine neutră față de religie sau chiar de a îngloba religia în sistemul său educațional alături de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
presiunilor actuale exercitate în SUA asupra școlii de a include „creaționismul”ca o teorie care să fie predată în cadrul cursurilor de biologie în locul darwinismului sau alături de el, ca o teorie alternativă, egal îndreptățită. Influențele reciproce pot fi nu numai negative, disfuncționale, ci și pozitive,funcționale. Persoanele pot exercita presiuni asupra întreprinderii pentru ca aceasta să dezvolte activități orientate spre satisfacerea necesităților individuale (funcții sociale): procurarea de bilete de odihnă și tratament, bilete la spectacole,organizarea de creșe și grădinițe, perfecționarea școlară și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
însăși este asociată cu un anumit nivel de necesități. Din această teorie decurge o consecință practică: situația înregistrată în colectivitatea cercetată (calitatea vieții percepute scade pe măsură ce crește nivelul de școlaritate, deci gradul de complexitate profesională) este „anormală” în sens de „disfuncțională”. Condițiile obiective nu sunt suficient de diferențiate în raport cu diferențierea nivelului de aspirații; trebuie îmbunătățite condițiile obiective de viață ale grupurilor socioprofesionale cu nivel ridicat de școlaritate și calificare în așa fel încât raportul condiții obiective/nivel de aspirații (deci calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pentru că știe mai mult, pe măsură ce studiază mai mult, inevitabil va dori, va aspira la mai mult. Cunoașterea generează o creștere a nivelului de aspirații, și nu profesia exercitată propriu-zis. Sentimentul de frustrare, de insatisfacție datorat creșterii nivelului de aspirații este disfuncțional pentru exercitarea profesiunilor cu înaltă calificare și deci trebuie eliminat. Consecințele practice ale acestei teorii sunt diferite de ale celor dinainte. Pe de o parte, dacă nivelul de aspirații reprezintă o consecință secundară nedorită a creșterii calificării, este necesar să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unei schimbări, chiar dacă toți agenții implicați sunt, teoretic, de acord că o asemenea schimbare este bună. Inițierea oricărei schimbări este necesar, de aceea, să fie precedată de un studiu de compatibilitate structural-contextuală. Există chiar cazuri în care unele componente, deși disfuncționale sau depășite, îndeplinesc totuși unele funcții laterale în sistemele din care fac parte, astfel încât schimbarea lor produce o „lipsă”. Este ceea ce s-ar putea numi o funcționalitate vicioasă. Psihanaliștii au observat că, adesea, pacienții obțin anumite satisfacții specifice din disturbările
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
defensive, la obiectivele active. Obiectivele pasive, defensive exprimă orientarea sistemelor sociale spre menținerea prin adaptare locală și conjuncturală. Sistemul este orientat spre menținerea acceptării din partea contextului social imediat printr-un pragmatism îngust. O asemenea orientare poate fi, în ultimă instanță, disfuncțională pentru colectivitate și eficacepentru sistem doar pe termen scurt, tinzând să ducă la crize în perspectivă. Oîntreprindere poate realiza necritic ceea ce unul dintre forurile ei superioare cere la un moment dat, fără a corela această cerință cu alte cerințe și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incertitudine pe care nu o mai poate trata cu mijloace cognitive și îi face dificilă decizia, fiind în același timp responsabilă de perturbări importante în funcționarea sa. Din acest motiv, el este forțat să dezvolte activități de minimizare a consecințelor disfuncționale ale acesteia, să încerce chiar să absoarbă cât mai mult din incertitudinea în exces prin mijloace extracognitive. Rezolvarea acestor două probleme nu este absolut separată, soluțiile lor interacționând. Teoriile deciziei, atât cele clasice, cât și cele actuale, își concentrează atenția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de incertitudine pe care o are decidentul de înfruntat, pe de altă parte, din cauza lipsei mijloacelor cognitive de reducere a incertitudinii, aceasta tinde să aibă un caracter predominant ireductibil. În consecință, pentru strategia satisfăcătorului, incertitudinea are mai mult o semnificație disfuncțională, paralizantă. Sistemele care practică o asemenea strategie, datorită gradului ridicat de vulnerabilitate, vor manifesta totodată o ridicată intoleranță la incertitudine. PROPOZIȚIA 2.9.: Strategia satisfăcătorului este stabilă doar în măsura în care recurge la absorbția artificială a incertitudinii. Pentru strategia satisfăcătorului există un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la instituțiile democrației liberale, atitudine manifestată și de majoritatea suporterilor săi, a fost cât se poate de clară. Pentru toți aceștia mai important decât respectarea regulilor și procedurilor existente, pe care, de altfel, le vedeau ca macinate de corupție și disfuncționale era victoria poporului, altfel spus, instalarea lui López Obrador în funcția de președinte. Este de remarcat faptul că populismul, în cazul lui López Obrador, a reprezentat o amenințare la adresa democrației, chiar și cu acesta aflat în opoziție, sau poate amenințatea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
externe sau interne. De exemplu, analiza unei disfuncții sexuale masculine scoate în evidență antecedentele istorice și o istorie de viață marcate de constrângeri morale anormal de severe. Variabilele contextuale indică o viață sexuală care, de la început, pune probleme, un comportament disfuncțional anxiogen și tensiuni la nivelul cuplului legate de „rigiditatea” afectivă a subiectului. Abordând tratamentul disfuncției, terapeutul trebuie, probabil, să se informeze asupra relațiilor din cadrul cuplului și asupra cognițiilor „rigide” ale subiectului. Fiecare acțiune desfășurată la acest nivel antrenează modificări în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
asupra cognițiilor „rigide” ale subiectului. Fiecare acțiune desfășurată la acest nivel antrenează modificări în totalitatea sistemului. Dacă partenerul feminin aderă la o terapie de comunicare, impactul emoțional al disfuncției este atenuat la subiect, ceea ce se repercutează asupra probabilității apariției comportamentului disfuncțional (frecvență sau intensitate). Cu ajutorul acestei terapii, subiectul este, de asemenea, adus în situația de a se referi din nou la cognițiile care își au originea în istoria sa trecută. Figura 3. Modelul retroactiv ANTECEDENTE INNASCUTE SI DOBANDITE (O) Rol predispozant
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este, în acest caz, cel mai potrivit, realizat de preferință în grup. Absența recunoașterii mesajelor sociale se referă la persoanele care nu se afirmă deoarece percep incorect semnalele sociale, fie datorită unui defect de percepție cauzat de un „filtru cognitiv” disfuncțional (tratamentul constă în modificarea schemei cognitive patologice care este implicată în tulburarea de personalitate), fie din cauza unui defect de percepție „senzorial” sau neuropsihologic. 2. Studiu de caz Absența afirmării de sine este responsabilă sau asociată unor numeroase tulburări psihice, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Ascultați-mă, mă deranjează că insistați astfel, dar nu doresc să vă cumpăr cartea. Mulțumesc, la revedere. (Bernard îl însoțește pe FrșdȘric, arătându-i că refuzul este definitiv). Acest joc de rol suscită numeroase comentarii însoțite, imediat, de emergența cognițiilor disfuncționale împotriva refuzurilor. Gândurile care ne împiedică să refuzăm sunt: - acest lucru va genera un conflict; - pentru a spune nu, trebuie să te justifici; - cine sunt eu pentru a spune nu? Terapeuții scot în evidență gândurile care ne permit să refuzăm
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mult, decât cea în legătură cu originile ei. Interogarea pacientului pentru a clarifica motivul pentru care acesta nu reușește să se debaraseze de anxietatea socială înseamnă a-l aduce în situația de a reflecta asupra erorilor sale strategice în legătură cu boala (evitări, cogniții disfuncționale, etc.). 2. Studiu de caz Prezentarea cazului Atunci când vine la consultație la cabinet, Isabelle are vârsta de 32 de ani. Ea lucrează ca traducătoare free-lance de romane străine pentru diferite edituri. A venit la cabinet în urma informațiilor pe care le-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu vorbește niciodată despre tulburarea sa și încearcă să o ascundă; - aceste disimulări consumă multă energie și amplifică nivelul global al anxietății și insecurității; - ele reprezintă un obstacol suplimentar în calea stabilirii de relații sociale normale; - ele validează menținerea credințelor disfuncționale de tipul „dacă ești perceput ca vulnerabil, ceilalți te resping sau profită de această situație”. Terapeutul o invită pe Isabelle să stabilească o listă de trei grupuri de persoane cu care ar putea vorbi despre tulburarea ei, în funcție de gradul de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru vase. Idem Unele situații sau gânduri țintă sunt repetate până când credința se diminuează. Sarcinile comportamentale evocă tehnica comportamentală de expunere, dar progresia este mai puțin ierarhizată și se lucrează doar asupra credinței. Acestea permit testarea in vivo a gândurilor disfuncționale ale subiectului. Identificarea temei centrale Incepând cu cea de a zecea ședință, gândurile automate sunt revăzute pentru identificarea temei centrale. In cazul doamnei Y, schema se rezumă astfel: „a fi responsabil prin neglijență de contaminarea celorlalți”. Doamna Y, purtătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în realitate, la situațiile generatoare de teamă, care nu prezintă un pericol obiectiv, este recomandată și efectele sale sunt reevaluate în ședința următoare. Terapiile cognitive au atras atenția asupra unui anumit număr de probleme cum ar fi culpabilitatea și postulatele disfuncționale și a propus modalități de intervenție mai flexibile. Iată un program care poate fi utilizat în practică: 1. Expunere la scena traumatizantă respinsă (imagini, gânduri, senzații fizice). 2. Reprezentarea de comportamente adaptate traumatismului. 3. Acceptarea de imagini de „răzbunare”. 4
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]