912 matches
-
II", ceea ce nu l-a făcut să filmeze în disident anticomunist după 1989. Singurul disident între adevărat din rândul literaților, recunoaște (încă din 1992) Marin Mincu, este Paul Goma. Ne permitem să adăugăm pe Gelu Ionescu, Dorin Tudoran, Mariana Marin. Disidența autorului este în fond o chestiune de operă, Marin Mincu reușind să-și acrediteze rezistența anticomunistă prin coerența poziției estetice, chemând în cauză nedesmințitul său discurs prooccidental, inovativ și antiprovincial, demontând astfel tot repertoriul de insinuări și calomnii, repuse în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un cult selectiv al prieteniei, al mentorilor săi, al solidarității față de propria generație, vizibil și în volumul pomenit. Având încă de tânăr simțul datoriei și chiar al ... monarhiei, Gabriel Dimisianu nu a făcut greșeala de a-și atribui o inexistentă disidență anticomunistă; a fost și va fi, inclusiv în scris, un om al echilibrului, al căii de mijloc, al intermedierii, al temperanței agrementate cu un umor special. A avut mereu grijă să-și relativizeze judecățile, inclusiv cele de valoare, conștient că
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ideologilor de serviciu", Danilo Kis nu a cedat "tentației" de a deveni "scriitor sîrb de expresie franceză", considerînd că prin scrierile lui limba sîrbă este un opozant al sistemului politic "de acasă". Într-o perioadă cînd proliferarea disidenților și cînd disidența devenise o modă precum marxismul anilor '30 în Occident, Danilo Kis a avut tăria să respingă tirania modei și tentația unei publicități ieftine și să fie cu totul altceva, un rezistent de conștiință. Speculațiilor intelectuale el le opune revelația religioasă
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
exterior a țării nu mai constituiau un secret pentru nimeni. Nici atotputernicia Securității care făcuse din regimul ceaușist un regim penitenciar. Cu toate acestea imaginea de bun român a lui Ceaușescu a continuat să stimuleze credința unora și să descurajeze disidența altora. Mesajul naționalist s-a substituit celui comunist în însuși nucleul ideologic al sistemului (ce a fost protocronismul, dacă nu rodul acestei substituiri perverse?) și a ascuns, pînă la un punct, efectele nefaste ale metodelor foarte ortodox-comuniste de gestionare economică
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
și prețuirea arătată autoarei („marea Gabriela Adameșteanu”), chiar și cu un accent în plus („marea doamnă a literelor românești”), dar ni s-a părut exagerată - et c’est le moins qu’on puisse dire - afirmația că romanciera „a fost portdrapelul disidenței românești” și o „pestiferată în țara lui Big Brotherescu”. Cui prodest? „Troaca de porci“ În revista STEAUA nr. 3-4, Ruxandra Cesereanu vorbește despre „împroș- carea cu noroi a personalităț ilor culturale din România”, un adevărat sindrom pe care autoarea îl
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
să existe și în afara lui. Este tulburător pentru mine să mă întâlnesc, ca la sfârșitul acestei cărți, cu prietenul meu, Rachid Mimouni. Este ca și cum ar fi din nou aici, într-un moment greu. Mai sunteți legată de Algeria natală? Există disidență culturală și politică acolo? Da, în primul rând presa, oamenii din lumea culturală, chiar și cetățenii practică o formă de disidență. Să nu uităm Rezistența și că au fost oameni care au plătit cu viața pentru că au spus ceea ce cred
Malika Mokeddem „Dacă taci, mori, dacă vorbești, mori. Atunci, spune și mori!“ by Ștefania MIHALACHE () [Corola-journal/Journalistic/6745_a_8070]
-
Mimouni. Este ca și cum ar fi din nou aici, într-un moment greu. Mai sunteți legată de Algeria natală? Există disidență culturală și politică acolo? Da, în primul rând presa, oamenii din lumea culturală, chiar și cetățenii practică o formă de disidență. Să nu uităm Rezistența și că au fost oameni care au plătit cu viața pentru că au spus ceea ce cred. Un scriitor a fost ucis cu trei gloanțe în cap. A fost unul dintre primii ziariști-poeți-scriitori. Numele său este interzis și
Malika Mokeddem „Dacă taci, mori, dacă vorbești, mori. Atunci, spune și mori!“ by Ștefania MIHALACHE () [Corola-journal/Journalistic/6745_a_8070]
-
conștiință pe care le-a oferit, bunăoară, Iașul cultural (de la Mihai Ursachi și Luca Pițu la Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Liviu Antonesei ș.a.), rămînînd circumscris unui culturalism în sine, tinzînd spre intemporalitate. Ba chiar a manifestat o reținere igienică față de disidență, o dovadă fiind, de exemplu, opiniile lui Marian Papahagi, împărtășite, către finalul "epocii de aur", unuia dintre studenții săi, cum că Paul Goma "este un individ total lipsit de talent și care face gălăgie ca să se afle în treabă și
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
pentru Alexandru Mușina, membru de frunte al generației '80, din care totuși și-a dat acum câțiva ani demisia (!), împreună cu Al. Cistelecan. Scrisorile unui fazan, cu subtitlul Epistolarul de la Olănești, reunește scrisorile deschise trimise de fostul ,optzecist" colegului său de disidență, precum și unui destinatar la fel de apropiat, criticul Virgil Podoabă. Un poet și doi critici, așadar, un poet care a scris câteva cărți de eseuri și care știe să facă din spațiul lax al epistolei un teren ideal de exprimare. Este drept
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
în comparație cu numărul acelora din alte țări foste comuniste. Așa este și chiar mai rău. Niciunul dintre acei puțini - nici Paul Goma, nici Dorin Tudoran, nici Dan Deșliu, nici Mircea Dinescu - nu a ajuns să se impună ca figură emblematică a disidenței din Est, asemenea unor Havel, Bukovski sau Michnik. Perceperea disidenților noștri a fost numai internă, intermediată de postul de radio "Europa liberă". Singur Paul Goma a stat o vreme, nu multă, în atenția presei internaționale, în special după ce a vorbit
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
sau Michnik. Perceperea disidenților noștri a fost numai internă, intermediată de postul de radio "Europa liberă". Singur Paul Goma a stat o vreme, nu multă, în atenția presei internaționale, în special după ce a vorbit despre el Eugen Ionescu. Și totuși, disidența acestor scriitori români este nedrept să fie minimalizată. Au acționat din impuls de conștiință și s-au expus unor măsuri de pedepsire care nu s-au limitat la interzicerea de a publica. Au suportat punerea sub urmărire, anchetările la Securitate
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
comițând injustiții care se cer reparate. Încerc să fac un mic pas în această direcție. Înainte de a spune și alte lucruri țin totuși să precizez că notele mele îi au în vedere pe scriitorii disidenți în sens propriu. Uneori termenul disidență este folosit în accepția prea largă de contestare. Or disidență înseamnă contestare din interior. Și mai precis: contestarea din interior a unor norme de conduită oficial instituite. Scriitorii disidenți sunt așadar aceia care, la un moment dat, contestă ceva ce
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
mic pas în această direcție. Înainte de a spune și alte lucruri țin totuși să precizez că notele mele îi au în vedere pe scriitorii disidenți în sens propriu. Uneori termenul disidență este folosit în accepția prea largă de contestare. Or disidență înseamnă contestare din interior. Și mai precis: contestarea din interior a unor norme de conduită oficial instituite. Scriitorii disidenți sunt așadar aceia care, la un moment dat, contestă ceva ce până atunci acceptaseră, intră în dezacord cu linia oficializată a
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
riscante, poate chiar mai riscante, aproape că nu se mai vorbește, o inechitate sub aspect moral și o desconsiderare a realităților istorice. Fie și în fugă, fiindcă altfel nu pot aici, mă voi referi la câteva episoade mai vechi ale disidenței scriitoricești, cu ecouri azi tot mai slabe sau cu desăvârșire uitate.Fac totuși parte din istorie. Anul 1956 începuse sub semnul dezghețului hrușciovian, neagreat de echipa Dej care a înțeles imediat că destalinizarea ar fi costat-o trecerea cârmei în
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
spunerea "adevărului integral". Faptele trebuie lăsate singure să vorbească, sunt semnificative, omenește și literar, prin ele însele. În același spirit de contestare, în fond, a partinității sacrosancte a vorbit acolo și prozatorul Nicolae }ic, alăturându-se astfel primului act de disidență scriitoricească înregistrat la noi, întreprins de Radu Cosașu. Eu altul înaintea acestuia nu știu. Acțiunea disidentă a celor doi tineri scriitori, de pe urma căreia li s-a tras scoaterea din presă, blamarea publică și alte necazuri, poate fi pusă, desigur, și
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
să-i aducă aminte că în tinerețe a creditat proletcultismul, uitând sau neștiind că tot el, în plin comunism, a formulat de la o tribună publică cea mai drastică punere sub acuzare a cenzurii ca instituție, comițând un act de cutezătoare disidență, cu ecouri care au trecut marginile lumii scriitoricești. Sigur că presa din epocă nu l-a consemnat, dar cum să o fi făcut dacă exista cenzură? Ceva și despre anii 1968-1970, anii de vârf ai liberalizării sub comunism în România
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
un comunist fără partid"). Nu știu dacă scrisorile au ajuns la destinatar, dacă trimițătorul a dat curs hotărârii sale de o gravitate extremă, dar fapt este că exprimă reacția unui scriitor nemulțumit de cursul politic și un act tipic de disidență. Nicolae Breban, ca să ajung și la el, comite la rândul lui un act tipic de disidență când, în 1971, ca membru al Comitetului Central, dezaprobă public, în presa occidentală, un document oficial al partidului din a cărui conducere, să zicem
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
curs hotărârii sale de o gravitate extremă, dar fapt este că exprimă reacția unui scriitor nemulțumit de cursul politic și un act tipic de disidență. Nicolae Breban, ca să ajung și la el, comite la rândul lui un act tipic de disidență când, în 1971, ca membru al Comitetului Central, dezaprobă public, în presa occidentală, un document oficial al partidului din a cărui conducere, să zicem, făcea parte. Cum sunt văzuți azi la noi acești câțiva scriitori care au săvârșit (sau măcar
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
membru al Comitetului Central, dezaprobă public, în presa occidentală, un document oficial al partidului din a cărui conducere, să zicem, făcea parte. Cum sunt văzuți azi la noi acești câțiva scriitori care au săvârșit (sau măcar au schițat) acte de disidență? Aș spune că nu tocmai bine, atunci când nu sunt cu totul uitați, ca Nicolae }ic. Nu e prea mult timp de când Radu Cosașu a fost grav calomniat, învinuit că a scris pe vremuri un articol care a dus la eliminarea
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
de odinioară, răul făcut altora, voit sau ne-voit, dar nici binele pe care eventual l-a făcut să nu se uite, nici curajul, nu tocmai comun, de a-și recunoaște greșelile și de a le îndrepta, nici asumarea riscurilor disidenței în vremuri când alții au rezistat numai prin muțenie. Acestea cântăresc mai mult, cred eu, în balanța morală, când este să fie judecat cineva după tot ce a făcut într-o viață.
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
vocile scriitoricești insuficient subordonabile, independente ori măcar deranjante prin ambiguitate. Nu era mai simplu ca Nicolae Ceaușescu să procedeze precum Gheorghe Gheorghiu-Dej? Nu era sădită profund în mentalul ideologic deviza ,,cine nu e cu noi e împotriva noastră”? Desigur o disidență ,,clorotică”, o cultură de ,,șopîrle tonifiante”, de ,,mici fragmente critice” pot înviora întrucîtva o atmosferă prea apăsătoare, pot prezenta chiar o dovadă a „generozității” celui saturat de putere. Dar raportul nu poate fi schimbat în esență: ,,Oricît de prielnică ni
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
-l introduce în scenă, asemeni unui actor, și anume un interviu realizat de o reporteriță italiană într-un moment în care Walesa (Robert Wieckiewicz) se bucura pe deplin de recunoașterea internațională ca laureat al Premiului Nobel pentru pace, simbol al disidenței poloneze și figură marcantă în economia simbolică a mișcărilor antitotalitare. Regizorul încearcă să recupereze tocmai naturalețea personajului, o naturalețe care are în ea ceva frust, părți nedizlocate cultural dintr- un monolit, o directețe glisând spre brutalitate, reprimată abia în ultimul
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
clacând: „Domnule Tudoran, de ce tot timpul trebuie să avem probleme cu dv (sic!) ?” (p. 276). Răspunsurile uneori dezordonate, neglijente, inabile ale Securității se datorau precipitării acesteia în efortul de a face față provocărilor iuți, violente, neașteptate ale unui gen de disidență cu care nu se mai confruntase. Dorin Tudoran devenise o problemă pe care Securitatea făcea eforturi s-o dezlege, recunoscând până la cele mai înalte niveluri ale sale că e prinsă pe picior greșit de unele din acțiunile acestui disident atipic
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
inducerea ideii că Tudoran ar fi o „natură extremistă”, „suferind cu nervii” (p. 339), așadar un soi de dezaxat ce caută cu lumânarea orice prilej de a se război cu regimul. Surprinde la „UDREA” ingeniozitatea imaginării de soluții pentru temporizarea disidenței lui Tudoran din unghiul unei persoane ce n-ar reprezenta scriitorimea, ci structurile puterii comuniste. Și mai ciudat răsar turnătoriile lui Andrei Brezianu (informatorul „DAN”). Dorin Tudoran, într-un interviu acordat Evenimentului Zilei (ediția din 9 septembrie 2010): „Cazul domnului
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
de cod sau a unui angajament. Mi-e imposibil să le consider niște turnătorii.” Într-adevăr, în multe dintre prezențele lui în DUI „Tudorache”, Mihai Botez îi aducea elogii lui Tudoran, explicând cu neprefăcut (?) patos Securității logica și chiar legitimitatea disidenței acestuia. Îl apăra, îl justifica, îl prețuia pe Tudoran în fraze pe care o lectură epurată de oricând plauzibilele circumspecții nu le poate socoti decât pline de tandrețe. Pe de altă parte, ar putea surprinde în aceste „anchete”, „discuții” sau
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]