1,331 matches
-
altă variantă a vieții lui Dobre după august 1977 susține că acesta ar fi fost internat într-un azil psihiatric, unde a fost supus tratamentului de spălare a creierului pe care regimul comunist din România (după modelul sovietic) îl aplica disidenților și opozanților în poststalinism. Mai multe voci susțin că Dobre s-ar fi reîntors în 1990 în Valea Jiului, prezentându-se ca fiind fostul lider al greviștilor din 1977, dar că el a fost alungat imediat pe considerentul că devenise activist
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dictatură, teroare și violență instituționalizată, opozanții politici au fost victimele unor traume și abuzuri severe. Numeroase mărturii arată că în România, începând cu 1948, anul instaurării regimulului comunist, au avut loc o serie de campanii de arestări politice și deportări, disidenții politici și alte victime întâmplătoare fiind supuși unui regim de exterminare prin muncă forțată, înfometare și torturi. O dată cu schimbarea liderului României din anul 1965, a avut loc o relaxare politică și a fost pus în aplicare un pachet de măsuri
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
așa încât să devină o conștiință a vinovăției, altfel nu vom ajunge niciodată unde trebuie. Ideea de bază este că problema nu poate fi rezolvată fără o conștiință colectivă a vinovăției - nu doar conducătorul sau partidul singur a trimis intelectualii și disidenții la Canal sau în închisori, ci poporul. Noi am executat ordinele și pe cei puși la zid, noi am ieșit în stradă și am cerut „capul lui Moțoc”, noi am aplaudat „măsurile” luate, noi am mărșăluit în direcțiile cerute - uneori
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fără iluzii; - fără iluzii, în sensul că folosirea unui termen nou nu ne face neapărat mai inteligenți sau mai talentați, că literatura noastră nu devine mai valoroasă sau mai «competitivă» pe plan universal dacă «avem și noi postmoderniștii noștri».” Optzecist disident - față de vulgata lefterianistă și cărtăresciană privind p. românesc -, Mușina și-a afirmat poziția critică, a susținut necesitatea și legitimitatea în poezie a unui „nou antropocentrism”, pe care l-a teoretizat, și a continuat să critice îndârjit fetișizarea fenomenului prin texte
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Pedagogic din Oradea, apoi ca redactor la „Contemporanul” și „România literară” (1968- 1969), „Magazin” (1971). În 1971 și 1972 este redactor-șef la „Tribuna școlii”. Ulterior, devine redactor la „Luceafărul”, de unde va fi îndepărtat în ultimii ani dinainte de 1989, ca disident. După 1989 a fost președinte al Televiziunii Române. Reprezentant al României la ONU, e numit în 1992 ambasador al României la Washington, unde s-a și stabilit definitiv. Debutează cu intervenții critice în „Steaua” (1962), iar în „Viața românească” publică proză
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
de dramaturgie „ce tinde spre alegorie prin poetizarea elementelor concrete ale vieții cotidiene” (Constantin Cubleșan). Seria de piese incluse după 1990 în volume sondează noua societate contemporană din România, surprinzând diverse ipostaze ale omului „postrevoluționar”. Își fac astfel apariția fostul disident care, pe parcursul căutării manuscriselor confiscate, devine conștient de pierderea suferită pe plan individual (Celula poetului dispărut), scriitorul transformat peste noapte într-un mărunt profesionist al baricadei politice (Aerisirea), foștii revoluționari confruntați cu cei care au înfăptuit represiunea și cu impostura
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
ist., III, 68-81; Micu, Limbaje, 170-178; Tuchilă, Privirea, 111-120; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 373-377; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 83-85; Lovinescu, Unde scurte, II, 158-162; Constantin, Complicitatea, 72-77; Mircea Zaciu, Soarta unui cobai, F, 1994, 12; Ierunca, Semnul, 241-244; Al. Săndulescu, Un mare disident al anilor ’50, VR, 1995, 3-4; Miron Radu Paraschivescu, DRI, IV, 20-25; Alex. Ștefănescu, Miron Radu Paraschivescu, RL, 1998, 20, 23-24; Dicț. analitic, I, 202-205; Zaciu, Departe, 50-54; Miron Radu Paraschivescu, DCS, 121-122; Dicț.esențial, 621-624; Stan Velea, Literatura polonă
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Pompiliu Constantinescu. Sunt evidențiate contribuția lui Bogdan-Duică pe terenul istoriei („adevărata vocație”) și meritele lui de pionierat în comparatism, relevând accentul pus pe receptarea activă a influențelor. Un studiu echilibrat și restitutiv este și cel despre Nicolae Petrașcu, prezentat ca disident maiorescian, dar și ca precursor al lui E. Lovinescu în teoria culturii. Sunt subliniate meritele de pionier în eminescologie și de practicant al criticii estetice și al celei caracterologice de tip sainte-beuvian, Petrașcu încercând să concilieze critica de gust (maiorescian
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
Este fiul Georgetei Petrescu (n. Teodorescu), funcționară, și al lui Mircea Petrescu, avocat. Urmează Liceul „Roman Vodă” din Roman și Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, absolvită în 1981. La sfârșitul anilor ’80 devine disident oficial al regimului Ceaușescu. Din această perioadă datează volumul de „convorbiri libere într-o țară ocupată” Ce-ar mai fi de spus, realizat împreună cu Liviu Cangeopol și apărut în 1990. Va fi secretar de stat în Ministerul Culturii (1990), redactor
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
critice radicale, este exclus din partid. Episodul îi va marca biografia, el rămânând în ochii autorităților o persoană potențial periculoasă. George Astaloș deține informația că P. a figurat în „documentele secrete de partid” ca „revizionist al marxismului”, fiind considerat un disident. Atitudinea lui rebelă a determinat exmatricularea înainte de examenul de stat și i-a creat dificultăți în calea unei inserții sociale decente și meritate. O propensiune structurală către formule de viață libertare, incapacitatea de a accepta constrângerile instituțional-profesionale au dus la
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
Făpturi neînsemnate, cărora li se adaugă, într-o secțiune aparte (Liberté, libre-service), o suită de fragmente reprezentând câteva „vieți paralele” ale unor personaje prezentate în dublă ipostază: înainte și după decembrie 1989. Urmărind felurite destine, de la mineri și studenți până la disidenți și miniștri, P. contrapune clișeelor paralizate ale limbii de lemn, expuse până la saturație și anterior, dezinvoltura noilor limbaje, violente, triviale și agramate, într-o viziune la fel de cinică asupra societății pre- și postdecembriste. SCRIERI: Dihorul, București, 1970; ed. București, 2000; O
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
cu veleități de poet, colegele de navetă, elevii amărâți de la țară (un poem, intitulat două codițe blonde, închipuie o microbiografie de „om năcăjit”), o doamnă Elfriede, posesoare a unui sortiment de bunătăți „refegiste”, cuprinzând, între altele, „această pastă de dinți disident pe care eu aș mânca-o” ș.a. E adevărat că, după cum remarca Eugen Simion, poezia lui P. „are o latură comună cu poezia voluptuos ironic conjugală a lui Emil Brumaru”, dar într-o perspectivă cumva mai scrâșnită ori mai urmuzian-grotescă
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
direcției de dezvoltare a țării: între 20 și 40% dintre respondenții sondajelor (proporțiile fluctuează conjunctural) au fost consecvenți în a aprecia că direcția în care merg lucrurile din țară este greșită. Aceștia sunt cel mai adesea considerați de ceilalți ca „disidenți” ai epocii sau ca voci ale celor care ar fi eșuat în tranziție. Pentru unii, ei par să fie „negativiștii” care, din punct de vedere electoral, ar fi de interes. Pentru alții, ei par să fie prea puțin numeroși fără
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
naționale de bunuri publice sau colective, pentru ca alteori să-și creeze propriul univers de semnificare și interpretare. Aceste două registre divergente pot fi considerate din multe perspective. O abordare se poate centra pe o axă cantitativă (majoritarii euroatlantici vs minoritarii disidenți sau invers), alta pe o axă a neutralizării în timp (realizările „programelor instituționale” vor fi atât de mari, încât vor înlătura cândva „patologiile” de parcurs), alta pe o axă ideologică (orice societate deschisă are propriii oponenți și inamici, propriile imperfecțiuni
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fi lansat tema. După ce fusese timp de vreo patru ani doctrină de stat, „politica abstractă și literară” se întorcea astfel, cu politicienii ei cu tot, de unde plecase, adică din spațiul alternativ pe care și-l construise cu încăpățânarea și radicalismul „disidentului” post festum, căzând în cursa celor mai cinici strategi ai „Regimului Iliescu”, buni cunoscători ai intelectualului român încă de pe când îl reeducau, fabricau, utilizau și manipulau, adică din perioada 1948-1989. Poate că „Regimul Băsescu”, instalat surprinzător prin ambigua alternanță politică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
infrastructural, generând „miracolul” al cărui nume francez e poate cel mai evocator: les trente glorieuses. La nivelul statelor naționale, amnistia mai mult sau mai puțin tacită și amnezia au fost preferate „lustrației” (principiul avea să fie redescoperit în 1989 de disidenții est-europeni, cu efecte practice foarte diverse), cu excepția proceselor pentru crime de război, în parte spectacole justițiare cu destui acuzați oarecum arbitrari, mai mult decât acte sistematice de justiție. RFG, Germania prosperă și democratică - pentru a da exemplul cel mai șocant
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
anilor ’70 și până în 1989, chiar partenerii de dialog est-europeni ai liberalilor occidentali se schimbaseră: în locul „foștilor” de toate orientările ajunși pe diverse căi în Vest și alături de revizioniștii marxiști rămași după Cortina de Fier, tinerii militanți pentru democrație - numiți „disidenți” chiar când nu trecuseră prin Partid - foloseau tot mai mult strategii de subminare a comunismului de stat devenite posibile grație „destinderii”, acordului mai mult sau mai puțin machiavelic privind „convergența sistemelor” și „moartea ideologiilor”. Conferința de la Helsinki din 1975, boicotată
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în fine, pe când mulți occidentali l-au considerat pe Mißosz reacționar, destui polonezi l-au considerat stângist. Ca întotdeauna, e util să cunoaștem personalitățile internaționale și de pe terenul lor de emergență: pentru a rămâne în context, amintesc și figurile altor disidenți est-europeni, mai prețuiți în străinătate decât acasă, unde se cunosc toate laturile personalității și acțiunii lor: Václav Havel, Adam Michnik, György Konrád etc. Problema prezenței intelectualilor în politică, se știe, a generat biblioteci întregi 11. Concentrându-se asupra câtorva mari
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
membru al CPEx Între 1969 și 1989, PSM a avut o conducere formată integral din foști membri ai nomenclaturii. Președintele de onoare, Constantin Pârvulescu, fusese, printre altele, membru al Biroului Politic al CC al PCR Între 1952 și 1960, devenind disident al regimului Ceaușescu și unul dintre semnatarii Scrisorii celor 6. Prim vicepreședintele partidului, Adrian Păunescu, se distinsese ca poet de curte al lui Nicolae Ceaușescu, ocupând și funcții În nomenclatura UTC și În domeniul cultural. Vicepreședintele Traian Dudaș făcuse parte
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
România Mare (PRM) a fost fondat În iunie 1991 la inițiativa lui Corneliu Vadim Tudor și a lui Ion Barbu. Amândoi serviseră atât Securitatea, cât și pe Nicolae Ceaușescu, prin intermediul hebdomadarului Săptămâna, unde publicaseră sistematic articole infamante la adresa opozanților și disidenților politici. Dacă Vadim Tudor nu urmase o carieră politică sub Ceaușescu - remarcându-se doar prin apologiile sale la adresa național-comunismului -, Barbu făcuse parte din Comitetul Central Între 1969 și 1979, fiind ales și deputat În Marea Adunare Națională În 1975. Mircea
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
aparținut și chiar de conflictele personale, fostele elite comuniste și-au construit, după 1989, identități politice diferite, care s-au concurat unele pe celelalte. Astfel, strategiile lor de legitimare postcomunistă nu au vizat numai o poziționare În raport cu partidele create de disidenți și opozanți ai comunismului, ci și o poziționare În Însuși interiorul grupului de formațiuni politice pe care ei le constituiseră. În acest sens, Seiler a identificat două subfamilii În cadrul „postcomuniștilor” din România, și anume „reformatorii din PDSR-ul lui Ion
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
democratică, 123 Ziua a cincea 125 Schimbarea garniturii, 127 • Iritabilitate și scandal, 127-128 • „Eterna și fascinanta Românie”, 128 • Unde e puterea?, 130 • „Când vorbesc cu gangsterii, le vorbesc limba”, 132 • Culpe care nu se uită, 133-134 • Perestroikiștii de altădată, 135 • Disidenți, marginali, neoexistențialiști, 136-137 • Reconfecționarea imaginii, 140 • Partida rusă din Țările Române, 141 • Drepturile minorității, drepturile majorității, 142 • Care reconciliere?, 143 • Revoluția, Biserica și ungurii, 143 • Clasa politică citește, 144-145 • Șocul lui 11 septembrie, 145-146 • Nimeni nu este imun la posibilitatea
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de opțiuni a acestuia o vedem foarte clar În momentul izbucnirii războiului din Irak și atunci când Pleșu scrie lucruri excepționale În Dilema. Articolul „Trăiască lupta pentru pace” mi se pare unul dintre cele mai bune texte scrise de un fost disident. Disidenții, cu câteva excepții, au susținut războiul din Irak. Revenind la Începutul discuției noastre: Emil Constantinescu se retrage și ajungem În situația ca opoziția să fie fragmentată, să avem un candidat În Stolojan, al doilea În Mugur Isărescu, ceilalți doi
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
opțiuni a acestuia o vedem foarte clar În momentul izbucnirii războiului din Irak și atunci când Pleșu scrie lucruri excepționale În Dilema. Articolul „Trăiască lupta pentru pace” mi se pare unul dintre cele mai bune texte scrise de un fost disident. Disidenții, cu câteva excepții, au susținut războiul din Irak. Revenind la Începutul discuției noastre: Emil Constantinescu se retrage și ajungem În situația ca opoziția să fie fragmentată, să avem un candidat În Stolojan, al doilea În Mugur Isărescu, ceilalți doi fiind
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și după aceea, ca parte din programul său oficial, am luat masa Împreună. Cu acel prilej l-am Întrebat - CNSAS Încă nu apăruse - dacă există vreo posibilitate să vedem dosarele de urmărire al postului de radio „Europa Liberă” și ale disidenților. I-am spus că, În calitate de istoric al fenomenului comunist și de politolog, sunt câteva cazuri care mă interesează personal. Nu intru În detalii, dar aș vrea să-mi explic cazul unui ilustru matematician care a avut la un moment dat
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]