648 matches
-
nu era înainte” (p. 8); „mă clătinam parcă dragostea mă legăna” (p. 9) și așa mai departe. În doar douăzeci de pagini de text sunt cuprinse de două ori pe-atâtea asemenea ciudățenii. Formidabil mi se pare amănuntul că aceste disonanțe nu afectează totuși curățenia ansambului. Poemele din Google translate: Ștefan-Vodă au o grație frapantă: „ridic mâna dreaptă destul de nesigur/ oricum / așa e atunci când visul îți urmezi/ mi-o împlânt în piept/ scot de acolo inima o arunc/ o arunc undeva
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
doi Măgureni de la începuturile unor veacuri diferite e înțeles ca o afirmare de titlu nobiliar dintr-o simplă prejudecată, cultivată de critica pregătită să găsească în viața personajelor viața autorului. Obișnuință de lectură pe care, aici, textul nu o susține. Disonanțele dintre relatarea Povestitorului de la început și cea a lui Pașadia - care, în fond, e tot a Povestitorului - se reduc la una singură. Cea care îl opune pe balcanic apuseanului. În fragmentul de la începutul Crailor unde Povestitorul spune istoria lui Pașadia
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
chiar și o clauză care face ca un contract să fie lovit de nulitate dacă se constată fraude. Președintele Transparency International, Victor Alistar, susține că legea a picat deoarece a fost introdus un articol, nu se știe de către cine, în disonanță cu celelalte prevederi.
Ponta îl atacă pe Antonescu: Joacă din nou la offside by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33579_a_34904]
-
and roll, desene animate, muzicaluri și hip-hop." E prima oară când o istorie a creațiilor literare are granițe atât de permisive, când baierele pungii par mai largi decât punga însăși! Marele avantaj e că, în felul acesta, stridențele sunt estompate, disonanțele devin parte a discursului și subiectivismele sunt absorbite de Marea Structură. Gândul din spatele fiecărui eseu (insist asupra formulei alese de editori) este umanizarea discursului literar și, atunci când e posibil, asumarea unei perspective subiective. Ambele situații sunt frecvent întâlnite. Capitolul „5
America literară (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6074_a_7399]
-
tînguiala Anei, zborul lui Manole" - Istorie și fapte) ori un lamentabil viitor: "Mîine soarele va răsări sub nori / și lumea va fi o simplă fosilă. / Ninge de anul nou, fără colindători, / buhaiul își plînge singur de milă" (Înainte de final). Inadecvarea, disonanța, discordanța constituie normele de funcționare ale poeziei în discuție, producătoare la acest mod al unui negativ abrupt, sub chipul unor masive conglomerate de imagini inospitaliere. Poetul mizează pe demonia unei anticreații, violentînd cu sistem valorile socotite pozitive, trecînd în zona
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
în cap. Te simți străfulgerat dela antecedenți neolitici până la bomba termonucleară, ești înfiorat de toate atavismele și sălbăticiunile acoperite cât și de strălucirea celor mai sublime fenomene apolinice. G. Benn e un vechiu expresionist. Cunoaștem, înțelegem, apreciăm, iertăm ariditățile, asprimile, disonanțele epocii respective, admirăm artistul G. Benn. Azi nu mai merge. Asta, firește, o știe și Benn. Vine cu o voce de sirenă, cântă versuri, sonorități care ți se topesc pe limbă ca mierea, evocă și iar evocă cu voce tremurată
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
mărunte, ținînd de-o anume dexteritate a descrierii, ci, mai mult, un principiu de compoziție, felul de-a spune, pe din două, o poveste. Arhanghelii nu mor e un duet de triangluri care-și acordă vibrațiile, păstrînd o foarte fină disonanță. Pe de-o parte, familia T., oameni în vîrstă, cu care tînăra studentă venită de la Brașov, chiriașă într-un apartament vecin, pe Sfîntul Ștefan, o să se acomodeze cu timpul. Ei, primind-o în fiecare duminică, servindu-i micul lor ritual
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
de trestie!/ Dumnezeii tăi de cireș!/ Dumnezeii tăi de întuneric!/ Crucea mamei tale, de lume!/" (Du-te-n pîntecele mă-tii de hoit). în acest fel Adrian Alui Gheorghe ni se înfățișează ca un blasfemator paradoxal, răstignit pe propriile-i disonanțe. E adevărat că negrul e la modă, dar de la Ion Caraion încoace n-am întîlnit un celebrator al întunericului mai devotat decît acest poet cu hotărîre țărănească în nume.
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
moderne, folosește de fapt două concepte de modernitate. Căci în acest context, modernitatea nu desemnează un moment tranzitoriu, ci o epocă determinată. Totodată, aici modernitatea nu este abstractă, căci, bunăoară, muzica modernă are anumite însușiri determinate, de exemplu, opțiunea pentru disonanță și - cu puține excepții (Stravinski, Prokofiev) - renunțarea la tonalitate. Aserțiunea lui Adorno: „modernitatea nu este o categorie cronologică, ci calitativă” se confirmă aici. Baudelaire folosea și el, întrucâtva, două concepte ale modernității. Alături de modernitatea definită ca „tranzitoriul”, el numea modernă
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
luminoase ori difuze. De la primele sunete, publicul a fost fascinat de simplitatea și noblețea expresivă cu care au fost conturate liniile melodice, de rafinamentul cu care au fost reliefate structurile armonice și modale, de modul în care au fost marcate disonanțele. Dotați cu o fantezie uimitoare și cu o muzicalitate înnăscută, pianiștii au redat cu har și măiestrie cele șase tablouri muzicale. Ascultând aceasta lucrare, mă gândeam la „complexitatea simplă” despre care vorbea criticul George Călinescu. Deoarece, sub aparența simplității, în
Recital-eveniment la Ateneul Rom?n by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84210_a_85535]
-
e rușine să ai ochii sau părul de-o anumită culoare. Adoptarea unui ,canal" poetic corespunzător unor valențe de gust ori propensiuni temperamentale nu exclude naturalețea. în cazul barzilor douămiiști, e limpede că rădăcinile lor se înfig în discursul de disonanțe delicioase gen Ilarie Voronca, Ștefan Roll, Gellu Naum: ,în fiecare dimineață pisica moleșită a teodorei se ridică din/ plămînii teodorei/ și plutește cît e ziua de lungă prin grădină./ înlăuntrul ei o mie de pui mișună necontenit după siguranța din
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
Gheorghe Grigurcu Inaugurîndu-și activitatea sub auspiciile lui G. Călinescu, Adrian Marino s-a disociat treptat de autorul Principiilor de estetică, în raport cu care ne putem da seama cu ușurință că prezintă mai multe disonanțe decît consonanțe, începînd cu un articol din 1945, intitulat Destinul criticului tînăr, nu înainte de-a fi elaborat Viața lui Alexandru Macedonski și Opera aceluiași (publicate în 1966 și 1967), care pot fi socotite un fel de urmare la cunoscutele
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
să fie niște păcăliți ai istoriei. În ceea ce-l privește pe Goma Al. Cistelecan are în vedere Ușa..., iar Anca Hațiegan se preocupă de volumul Ostinato. Autoarele surprind finețea de concepție și evoluție a celor care formează "osatura" volumelor - personajele, disonanța călău/victimă și recurența răului - ce transformă indivizii trecuți prin pușcării din rațiuni politice în simple fantoșe ale regimului. Spre deosebire de alți autori Paul Goma este cel ce refuză masca ideatică pentru un adevăr ce nu poate fi trecut sub tăcere
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
flash suprarealist izbutit, poeticizând, astfel, parabola dezumanizării. De asemenea, pendulările între iubirea de alcov cu dialoguri nu o dată neconcludente, cu un Robert supradimensionat, și cele de o maximă poeticitate, cum e scena ștrangulării Brândușei, creează un efect de unitate, în ciuda disonanțelor imediate. Dar acesta este Radu Aldulescu: paradoxal și (im)previzibil, realizând, mai mereu, cum spune naratorul Cronicilor, „o lume de o nebunie subtilă, insesizabilă și deopotrivă devastatoare”. Cronicile genocidului închide o cupolă romanescă și desăvârșește unul dintre cele mai interesante
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
scandaloase" ca și cum tortura la care-l supune realul pe autor s-ar perpetua și în registrul expresiv, supus și acesta unui supliciu. Siluit de existențial, poetul la rîndu-i siluiește ficțiunea. Ochiul liric fixează un conglomerat imagistic mereu inconfortabil, compus din disonanțe, din violentări ale minimei omogenități. Insurgența împotriva stereotipiilor produce excentricități provocatoare: "Ei se proiectau în formă de gînduri: / s-a terminat sarea, s-au terminat fetele la piața / de curve și s-au terminat ședințele cu aerosoli, / au venit ei
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
obiectiv, ca mod de instrumentare situând sunetele laolaltă. Sub aspectul de cadru, spațiul preexistă doar convențional, așa cum un instrument muzical preexistă faptului de a se cânta cu/la el. Prin punerea sunetelor în armonie, adică laolaltă (ignorând raportul estetic consonanță/disonanță), spațiul se efectivizează într-un mod anume, ca edificiu sonor tangibil/dimensionabil prin audiție. Mai departe, într-un raport de tip spectacular, armoniei i se relativizează metrul muzical, ca exponent de ordin temporal. Ca atare, metrul muzical înseamnă măsură de
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
lucruri, ca o pojghiță de metal. Brazii se stingeau într-o umbră plumburie, care cădea fără plutire“. Prozatorul nu mai e deloc „amabil“, nu mai evită să stăruie, ci apasă pe pedala laitmotivelor ce, prin insolitul lor, surprind ca niște disonanțe cu bătaie lungă: „De undeva, de sus, venea un foșnet metalic, un freamăt de arme, o fîlfîire grăbită de aripi metalice. Păsări mari nevăzute sau păduri urnite din loc coborau lovindu- și aripile, crengile“. Într-un spațiu vădit arhetipal, unde
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
mediu; prin analogie, în muzică: expresivitatea este o trăsătură de caracter care, în mod intențional, temporizează (ca Mins) în adecvarea (coerență) cu o Fmz. Astfel, pe plan muzical, variația dezechilibru→echilibru, se aspectează ca temporizare expresivă, din diferite perspective modal-interpretative: disonanță→consonanță (armonic); sensibilă→tonică (melodic); aperiodic→periodic (ritmic); tensiune→relaxare (emoțional); sunet→tăcere (instrumental); asimetric-simetric (figurativ); discontinuu→continuu (conceptual); început→sfârșit (narativ); alterat→pur (ideatic) etc. Circularitate - linearitate Citit ca moment compus dintr-un șir evenimente, timpul apare linear. Odată ce
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
o sumă de conexiuni ca raportul între metru și ritm, timpul ca pulsație care nu se manifestă liniar, ca un tren pe șine ci ca un râu vălurind, raportul dintre sunet și zgomot, dintre tonal și modal, dintre consonanță și disonanță, dintre armonie și dizarmonie. Pornind de la intervalul de cvintă drept primul armonic nou în seria armonicelor naturale ale unui sunet fundamental, se află o depănare de douăsprezece cvinte în șapte octave, ajungându-se astfel la cadranul tonal construit prin utilizarea
Sunetul de referin?? ?i arca muzicii occidentale by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84326_a_85651]
-
națiune în parte sunt redate cel mai bine. Scriitorii descompun și recompun sensurile istoriei, punându-și întrebări și căutând să rezolve ambiguitățile. Uneori delicat și subtil, alteori agresiv și zgomotos, ei luptă împotriva unei omogenizări provocate de paradigme imagologice nivelizatoare. Disonanțele culturale, parte a unui vocabular anacronic și conservativ, nu își mai au locul în discursurile postmoderne globalizante și hibridizante. În dorința lor de a nu fi acuzați de provincialism cultural, scriitori postcoloniali preferă să pășească într-un loc al tranziției
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
autorul, iar ceea ce manipulează el, îmbrăcând-o și dezbrăcând-o la fiecare poem, e păpușa - actant liric. Uneori, chiar reușește să te convingă că sunt mai multe păpuși, dar e ceva recurent care te determină să te împotrivești convingerii: o disonanță între registrul concret și cel abstract - nu încă suficient de bine jonglate, oarecum firesc la cineva strâns cu ușa între critica literară (formația profesională) și condiția de poet - pe care nici chiar o excelentă calitate de ventriloc a timbrului nu
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
carte destinată celor ce se pregătesc pentru bacalaureat sau pentru admiterea la facultate. De altfel, asemănarea cu cărțile apărute în colecția Lyceum e frapantă odată ce ți-ai aruncat ochii pe prima pagină: "monografie, antologie comentată, receptare critică". Există o anume disonanță între acest format cu iz pedagogic și monografia în sine, suficient de consistentă pentru a supraviețui ca atare (fără textele antologate sau "dosar de receptare critică"). Pe de altă parte, originalitatea demersului critic e mult mai bine pusă în valoare
De la Mara la evrei and maghiari () [Corola-journal/Journalistic/14374_a_15699]
-
pentru ce urmează să citez. Găsiți aici și irelevanță, și imprecizie, după gust: "Pe măsură ce se apropie luna noiembrie 1920, scrisorile lui Kafka se întunecă, volumul își pierde muzicalitatea, iar scrisul său se fracturează, apar din ce în ce mai multe cuvinte șterse, din ce în ce mai multe disonanțe. Corpul i se tot îngreuiază, iar porumbelul trimis de noul Noe ca să găsească un petic de pământ trebuie să zboare înapoi pe arca întunecată. Doctorul Kafka răsfoiește o carte chinezească, în care înțeleptul răspunde discipolului ce îl îndemna să moară
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
mei și, totuși pe nesimțite, ceva între noi începea să sune fals. Prietenii mei nu se schimbaseră. Lăudau și acum, când se ivea prilejul, armonia și liniștea pe care le aflau în preajma mea. Dar eu nu eram sensibil decât la disonanțele, la tulburarea ce mă năpădea; mă simțeam vulnerabil, pradă acuzării publice. Semenii mei nu-mi mai păreau a alcătui auditoriul plin de respect de până atunci. Cercul în mijlocul căruia mă aflam se frânsese, iar ei se înșiraseră pe un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
oferea un pahar cu vin roșu graseiat, cu o aromă, nu-i așa, atât de franțuzească. În ultimă instanță, dacă până și ciudatul ăla de la patru, care și-a scris pe ușă „Nae Cuculeanu, Trompetist“, are dreptul la intimitate în ciuda disonanțelor acute, Melania nu vede de ce ea, o ființă măcinată de întrebări existențiale, nu l-ar avea. Faptul că ea nu și-a scris pe ușă „Melania Măcelaru, ființă măcinată de întrebări existențiale“ nu înseamnă că trebuie să fie deranjată cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]