6,045 matches
-
portul Qinhuangdao, vas care s-a scufundat la jumătatea drumului spre America. Alții au susținut că vaporul poștal a fost oprit de japonezi, iar fosilele au ajuns pe mânile unor persoane interesate și în cele din urmă au fost date dispărute. După cel de-al Doilea Război Mondial, forțele americane le-au căutat mult timp în Japonia, dar nu au dat de urma lor. În anul 1972, un bogat om de afaceri a oferit mulți bani pentru găsirea fosilelor. Au fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
implicat în cercetarea fosilelor de sinantrop și i-a spus că soțul ei deținuse asemenea fosile pe când era în viață. Profesorul Howells de la Universitatea Harvard a verificat fotografiile oferite de femeie și a confirmat că sunt chiar fosilele de sinantrop dispărute. Ulterior însă, s-a pierdut legătura cu respectiva femeie. La sfârșitul anului 1970, ziarul "The New York Times" a publicat un articol al unui doctor ce pretindea că deține informații despre faptul că fosilele de sinantrop s-ar afla în orașul chinez Tianjin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
care dl Beuran se chinuie să-l acopere cu nisipul limbii sale ca pisica propriul ei rahat: identitatea absolută a textului cărții care poartă în capul copertei de față numele lui Mircea Beuran cu cartea a trei autori americani făcuți dispăruți demonstrează că „profesorul” Beuran nu putea decât să știe că nici o propoziție, nici un cuvânt, nici o virgulă din acea carte nu-i aparțin. Că știa sau nu de cartea americană, de „fascicolele” aduse de medicul Gerald Popa, nu e în chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tunurile să tragă la înmormântare. Domnii Ion Iliescu și Adrian Năstase ar ține discursuri pline de simțire la căpătâiul decedatului, declarând greva japoneză a foamei până când poliția îi va găsi pe agresori. Academicianul-șef Eugen Simion va elogia opera celui dispărut. Adrian Păunescu va compune, pompându-și lacrimi în barbă, un poem la catafalc, arătând că și el, ca ziarist, a îmbrăcat maioul morții. Cu toții vor descoperi, cu ușurare și recunoștință, ce bun, ce deștept, ce frumos e ziaristul o dată mierlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
calculator? Filmele americane ne-au învățat decenii de-a rândul că soldatul sau polițistul sau pompierul, omul în uniformă USA, este viteaz și drept, dur cu dușmanul, dar amic al văduvei și orfanului, al celor lipsiți de apărare - aproape ca dispărutul soldat sovietic. N-am crezut niciodată în genul acesta de propagandă. Nicăieri în lume, Armata nu e Armata Salvării, viața militară e brutală, crudă și cinică adesea, orice regiment își are durii lui. Pe soldatul american mi-l imaginam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
se apropie de mașina de lângă a mea, o decapotabilă zdrobită implicată într-o coliziune puternică din spate. Fața ei inteligentă, aceea a unui doctor surmenat, cu fruntea lată ascunsă de-o linie a părului coborâtă, se uită prelung la compartimentul dispărut al pasagerului. Fără să stau pe gânduri, am dat să ies din mașină, apoi m-am așezat încet în spatele volanului. Helen Remington se întoarse dinspre decapotabila avariată. Aruncă o privire spre capota mașinii mele, evident nerecunoscând vehiculul care-i ucisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lupte cu creatura aceea aurie, urâtă, înfrumusețată doar de cicatricele și rănile pe care le purta. Mi-am plimbat gura peste cicatricele de pe buzele sale, pipăind cu limba după acele elemente familiare ale tablourilor de bord și ale parbrizelor demult dispărute. Vaughan își desfăcu jacheta de piele, expunând - cu un gest de homosexual dezechilibrat care-și arată rănile supurânde ale unei operații chirurgicale transexuale eșuate - rănile redeschise care-i marcau pieptul și abdomenul. Am coborât capul până la nivelul toracelui său, apăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stătea sprijinit de gemulețul lateral crăpat. Fruntea îi era brăzdată de o crestătură adâncă asemănătoare cu o banderolă de piele roșiatică. Pentru o clipă am simțit că toate avioanele pe care le urmărise cum decolează de pe aeroport plecaseră deja. Odată dispăruți eu și Catherine, Vaughan avea să rămână în sfârșit singur, putând să colinde orașul gol în epava mașinii sale. Nesigur dacă s-o trezesc sau nu pe Catherine, am așteptat o jumătate de oră, apoi m-am îmbrăcat și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
încearcă să își amintească ceva. - De ce nu veniți cu mine? zise în cele din urmă. - Poftim? spuse uluit șeful de gară. - Veniți cu mine! În depărtare se auzea șuieratul locomotivei. Șeful de gară chibzui câteva secunde. Se gândi la porcul dispărut. La fel putea să dispară și el - că fugea sau era furat era totuna. Își luă un bilet și ieși din ghișeu. Trenul intră în gară scârțâind. - Vino, zise fata. Îl luă de mână și ieșiră pe peron. Acolo, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
au rămas în Suedia. Porcelinni, Emilio Chavez, Runo, Ana Limpari... - Credeam că Runo este norvegian... - Nu, spaniol. Leolo Sorraza, Verri, Chamagne și mulți alții. - Da, dar lucrurile ei... ar fi putut da un semn de viață... - Sorraza a fost dat dispărut timp de zece luni. Era într-un sat, Vejleköpping. A plecat acolo doar cu hainele de pe el, un bloc de hârtie și opt creioane negre. - Mhm... Lantz goli paharul de whisky și privi la ceas. Se ridică. Mă ridicai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mult la filologie și erudiție decât la subiect, îți dai seama că adevărul este altul: învelișul academic slujește doar să protejeze ceea ce povestirea spune și nu spune, inspirația poetică gata să se disperseze în contact cu aerul, ecoul unei cunoașteri dispărute, dezvăluită în penumbră și prin aluziile trecute sub tăcere. Hărțuit între nevoia de a interveni cu luminile sale interpretative, pentru a ajuta textul în explicarea multiplicității sensurilor sale, și conștiința că orice interpretare exercită asupra textului o violență și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acelei limbi necunoscute, dedusă din reguli teoretice, netransmisă prin ascultarea unor voci, cu inflexiunile lor individuale, nemarcată de urmele auzului ce plăsmuite și transformă, dobândea claritatea absolută a sunetelor care nu așteaptă răspuns, ca trilul ultimei păsări dintr-o specie dispărută, sau bâzâitul strident al unui avion cu reacție abia inventat, care se dezagregă pe cer la primul zbor de probă. Apoi, încetul cu încetul, ceva a început să se miște și să curgă printre frazele acestei recitări contorsionate. Proza romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ghemuit într-un colț, îmbrăcat într-o haină lungă de pânză grosolană. Ascensorul semăna mai mult cu un lift de mărfuri, închis cu o ușă pliantă. La fiecare etaj pot fi zărite birouri pustii, ziduri decolorate cu urme de mobile dispărute și țevărie vizibilă, un pustiu de podele și tavane mucegăite. Agitându-și mâinile roșii cu încheieturi lungi, tânărul oprește ascensorul între două etaje. — Dă-mi manuscrisul! Nouă ni l-ai adus, nu celorlalți. Chiar dacă ți-ai închipuit contrariul. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
îți dai seama că poți să te lipsești și de altceva, apoi de multe alte lucruri. Iată-mă, deci, parcurgând această suprafață goală care este lumea. Un vânt la nivelul solului târăște în rafale de lapoviță ultimele resturi ale lumii dispărute: un ciorchine de struguri, cules parcă acum de pe coarda de viță, un ciorăpel de lână de nou-născut, o articulație cardanică bine unsă, o pagină smulsă parcă dintr-un roman în limba spaniolă, cu un nume de femeie: Amaranta. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
însemna nimic în comparație cu ceea ce făcea fiul meu acolo, departe, în Africa. Apoi, într-una din săptămâni n-am mai primit scrisoare de la el, iar peste două-trei zile am primit un telefon de la ambasada americană din Botswana. Fiul meu fusese dat dispărut. Cercetau dispariția și urmau să mă anunțe de-ndată ce aveau să afle ceva nou. Am venit aici imediat și am fost întâmpinată la aeroport de o cunoștință din personalul ambasadei. Aceasta mi-a explicat că Burkhardt raportase poliției că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
insulă, strigîndu-l cît Îi ținea gura. Mai era numai o oră pînă să se Întunece, cînd li se alăturară alți zece-doisprezece oameni, care Își petrecură noaptea pe plajă, unde aprinseră focuri mari, Încercînd fără Îndoială să-l ajute pe cel dispărut să se orienteze, dar a doua zi la apusul soarelui Își pierdură pesemne orice speranță, convinși că murise ori poate că se ascundea, Încercînd să dezerteze de bunăvoie, așa Încît, odată cu primele umbre, Monterrey ridică ancora, Își desfășură pînzele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aprins lumina din cameră ca să mă văd doar pe mine în geam. Apoi am tras draperiile. Nu l-am mai văzut niciodată pe Shane. În noaptea asta, cu luminile stinse, cu draperiile trase și ușa de la intrare încuiată, cu Shane dispărut, cu excepția fantomei lui, întreb: — Ce paradă? Mama zice: — E Parada Gay Pride. Tata zice: — Mărșăluim cu P.P.L.G. Și le-ar plăcea să mărșăluiesc cu ei. Le-ar plăcea să stau aici în întuneric prefăcându-mă că ne ascundem de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de a Însemna pe hartă noile granițe ale patriei noastre). Urma apoi un amalgam Între denumirile unor celebre bătălii cu nu mai puțin celebre Înfrângeri din Primul Război Mondial - Kajmakčalan, Mojkovac, Cer, Kolubara, Drina - cu numele unor profesori și elevi dispăruți, cu notele de la geometrie descriptivă, desen, istorie, religie, caligrafie. Acum apare și numele uneia Rosa, Roksanda, vânzătoare de flori cu care G.M. flirtase pe vremea aceea, apoi numele unor Borivoje‑Bora, Ilić - cafegiul, Milenko Azanje - croitorul, Kosta Stavroski, pe la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În care se vorbea despre el, văd o floare, o floare neobișnuită, care la Început mi s‑a părut a fi o vinietă sau o prezentare schematică a unei plante aflate acum În lumea morților, ca un exemplar de floare dispărută. Însă În nota explicativă, voi citi că, de fapt, era motivul fundamental din desenele tatei. M‑am apucat, cu mâinile tremurânde, să copiez și eu floarea mirobolantă. Cel mai mult aducea cu o uriașă portocală cojită care explodase, secționată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Merdeka, spre apus, Îndreptându-se spre șantierul viitorului Monument Național. Coloana gigantică se Înălța spre cer, sprijinită pe un soclu impresionant, Înconjurat de schelărie. De jur Împrejur zăceau monstruoase mașinării, tăcute și fără rost, asemenea unor rămășițe ale vreunei civilizații dispărute. În perioada marilor ploi purtate de muson, pământul pieței neasfaltate se transforma În noroi, Însă acum, după câteva luni fără strop de ploaie, era sfărâmicios, astfel Încât pașii ei repezi ridicau norișori roșii de praf. Căldura devenise copleșitoare. Pare un adevărat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prietenul, pot să te ajut În mașinațiile tale sordide. Asta-i Înțelegerea, nu-i așa, Bill? Așa-i mereu cu tine. — Ce numești tu sordid n-are același Înțeles pentru restul lumii, Margaret. Ești ca un dinozaur dintr-o lume dispărută. — E foarte plăcut În lumea mea, mulțumesc foarte mult! — Nu te Îngrijora, de data asta n am de gând să-ți cer ceva care să te deranjeze Margaret s-a ridicat. — Sunt sigură c-ai să păstrezi legătura. Numele prietenului
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe Karl Îl repatriază. Se pare că a fost ridicat În cursul unui raid militar Împotriva comuniștilor. Nu se așteptau să dea peste un olandez, dar l-au prins În năvod, știi, ca pe un pește preistoric socotit de toată lumea dispărut, care iese la lumina zilei odată cu o mare captură de sardele. Au dat peste el pur și simplu din Întâmplare, era atât de departe de orice radar, că ar fi scăpat, dar acum nici un loc nu mai pare să le
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
retur, doar că nu s-au mai încrucișat cu ale tale. El o privi zâmbind placid și se mișcă de pe un picior pe altul. Hai, spune-mi, o întrebă din nou, ironic, ai reușit să descoperi între timp acea lume dispărută demult la care visai? Atlantida? Ai reușit s-o găsești fără noi? Nu, nu, îi răspunse cam fără chef Carmina, stai liniștit că n-am reușit s-o descopăr. Poate am prins doar izul, îi mărturisi ea cu voce înceată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
voievozi care au domnit cu mulți ani în urmă. Pe un ecran mare ce se afla pe peretele stâng, erau dinozauri, animale care au trăit cu multe milioane de ani în urmă. Acesta era tunelul timpului trecut, a unei lumi dispărute. Am citit într-o carte că, înainte de a ajunge în viitor, trebuie să treci pe tărâmul trecutului. Incursiunea a fost scurtă, pentru că deodată în fața ochilor mi-a apărut o luminiță, dezvăluind o poartă luminată din toate părțile de un fel
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cel mai tare dar și cel mai scump, căci nu accepta să meargă la pomană decât În cel mai bun restaurant al orașului. Pentru că și acolo mai plângea Încă lumea, În loc să se bucure amintindu-și te miri ce despre cel dispărut, chiar și cei mai puțin avuți și-l doreau În capul mesei pe părintele Tatu. 11. Înmormântarea a decurs normal până la coborârea sicriului greu În groapă, când a picat din senin o ploaie torențială, binevenită altfel, dar nu În cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]