978 matches
-
pentru a face față atacului. Hunii însă deja îi înconjurau și strângeau cercul în spatele lor, fără să înceteze ploaia de săgeți slobozite cu precizie fatală. Câțiva războinici reușiră să-și deschidă o breșă și căutară să scape într-o fugă disperată în câmpie; alții, cei mai mulți dintre cei rămași în șa, încercară mai întâi să se adune într-un nucleu compact, dar sub grindina săgeților hune, care le doborau caii rând pe rând, se treziră curând împinși către pădure. Aproape ajunseseră acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înfipte în centura de piele, îl măsură cu o privire rapidă, după care, cu o voce tăioasă, se mulțumi să-l întrebe: — Când va fi aici? Conștient că se afla în fața unui comandant cu siguranță încercat de duritatea luptei aproape disperate pe care o dusese până în acel moment, Sebastianus hotărî să nu dea prea mare importanță lipsei sale de cordialitate și răspunse prompt: — Curând. E chestiune de două trei zile, nu mai mult. Câți soldați are cu el? nu-l slăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu se știa, practic, nimic, însă era limpede că infanteria romană și francii, dezmințind previziunile optimiste ale lui Atila, rezistau în continuare. Balamber simțea că-și pierde mințile. Nu mai reușea să stea locului și arunca mereu câte o privire disperată către piscul pe care se găsea Atila, în speranța că va fi chemat să-și facă partea sa. Mandzuk, nemișcat lângă cai, îl observa în tăcere, impasibil ca întotdeauna. După o așteptare enervantă, veni, însă, și momentul său. O ștafetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Deci, se Îndreptă către Cișmigiu, cu ochii pironiți pe partea carosabilă a drumului, cu gândul la Atena care-l aștepta desigur Îngrijorată, mai mult gata congelată. Deodată ochi un taximetru liber, care făcuse ocolul statuei Mihail Kogălniceanu: Îi făcu semne disperate cu mâna Însă, cum șoferul nu avea de gând să oprească, Îi bară drumul riscând accidentarea. Șoferul puse o frână bruscă, mașina intrând În derapaj fără urmări nedorite. Taximetristul vorbind singur, scoase capul pe geamul mașinii, rățoindu-se și privindu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
discuții protocolare Îl invită stabilind cu el o Întâlnire la restaurantul Ambasador, În plin centrul capitalei. Venea la această Întâlnire pregătită. Își aduse aminte de o sticluță cu Cianură de Mercur, o amintire din țara ei natală,pe vremea când disperată de necazurile suportate hotărâse să moară...! Iar pentru mai multă șansă de reușită introduse În poșetă un periculos cuțit de vânătoare, deosebit de ascuțit. Mai venea la această Întâlnire după ce În prealabil culesese suficient de multe informații, Încercând să și-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
călăiii comuniști Încercau prin toate mijloacele posibile să-l doboare din nou...! A continua În acest infernal ritm, avea să-i zdruncine puternic echilibrul nervos, iar pușcaria avea să definitiveze opera Începută de Lct.Col. Tudose Ion, punăndu-l În situația disperată de-ași oferi singur paharul cu mătrăgună...! O idee ce i se perindase prin minte În timpul când se afla În detenție, reveni În actualitate. Dacă dorea să mai existe, urma neapărat să Întreprindă ceva. Dar ce anume...? Să evadeze...! Dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
omori, atunci erai scos de sub Învinuire aplicându-se metoda bine cunoscută, mortu-i vinovat...! Acel compatriot Îl mai informase să fie foarte atent cum manipulează banii de buzunar. Niciodată să nu afișeze la suprafață sume mai importante: unii borfași flămânzi ori disperați de lipsa drogurilor, ziua În amiaza mare te puteau ataca furându-ți banii, iar dacă opuneai ce-a mai mică rezistență, te puteai trezi cu un cuțit Înfipt În orice parte a corpului...!! Toate aceste teribile informații, Tony Pavone le
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
poate că Angela Încerca să impună această interpretare asupra bunăvoinței tatălui ei, era, pe de altă parte, posibil ca și Elya să fi avut propriile lui Înclinații către poftele trupești. Cine era Sammler să spună nu? Lucrurile În general erau disperate. Probabil că umflătura de pe artera din creierul lui Elya Își făcuse simțită prezența de mai demult - stropii dinainte de ruperea de nori. Sammler credea În premoniții, iar moartea era un puternic instigator la idei erotice. Tendințele sexuale ale lui Sammler (care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
De când Sheba nu mai trăiește cu Richard și nici nu mai muncește, singura sursă de venit a Shebei este mica sumă pe care o primește de la familia Taylor. E o mizerie: abia acoperă mâncarea, fără alte adaosuri. Sheba are nevoie disperată de o pereche de pantofi. Și mai devreme sau mai târziu, va trebui să-și cumpere niște haine noi pentru tribunal. Nu prea s-ar cădea să apară în fața judecătorului plutind într-o rochie de-a ei hippy și transparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zis eu, arătând spre desenele animate care se vedeau pe ecran. Ben a răspuns ceva ininteligibil. — Poftim? Polly a ridicat ochii spre mine. — Mama e în bucătărie, a zis ea. Am găsit-o pe Sheba rezemată de bufet, uitându-se disperată la bucățile de carne pe care le cumpărase pentru cină. — Arată groaznic, nu? a zis ea. Le-am cumpărat ieri doar. Crezi că sunt stricate? Carnea care stătea întinsă pe tocător chiar arăta groaznic. Era lipsită de vlagă și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
rușinat și am plecat în grabă. Urăsc să mă duc la coafor și o fac cât mai rar posibil, dar nefericirea din noaptea precedentă mă făcuse să-mi neglijez aspectul. Nici măcar nu-mi mai periasem părul, iar acum aveam nevoie disperată de un aranjament. Oamenii de la coafor afișau o veselie mai degrabă disperată, caracteristică locurilor unde se lucrează în Anglia, în perioada Crăciunului. Toate fetele purtau beteală în păr și mângâiau, nu foarte igienic, un câine gri, un Yule, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care să te agăți stăteam în ochii tăi ca în hubloul unui submarin și frunza galbenă se încăpățâna să rămână suspendată se hrănea din lună cu clorofilă de miere avea genuchii umezi precum partiturile stropite de ploaie îți făcea semne disperate în limbajul surdo muților mâine oamenii or să-ți pară niște muște care bâzâie eram doi călători ultima nervură avea o bifurcație vatmanul a aprins felinarul ca un coșar pierdut în timp apoi a desfăcut bordul clipind de cadrane a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cap să-i iei locul personajului principal, acolo, pe pânză. Mă enervează. Sunt atâția băieți pe aici. Are de unde să aleagă și ea te-a găsit tocmai pe tine? Nu mă simțeam vinovat cu nimic și calmul meu aparent o dispera. Poate că era momentul să o întreb de Ion dar nu aveam atâta curaj așa că o lăsam pe ea să se agite. Îi simțeam egoismul care o caracteriza în acele momente și mă durea. Nu pot fi altruistă când trebuie
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
89. Acolo relatez o scenă cu Tovarășu’ Inspector care ne prelucra: - Gorbaciov a distrus mișcarea muncitorească! Acest lucru nu se poate întâmpla și în România. Știți de ce, tovarăși? Vă spun eu: fiindcă noi ne-am plătit datoriile externe. Eram din ce în ce mai disperați în ’86, ’87, ’88, dar apogeul disperării a fost atins chiar în ’89 - și aici îmi amintesc o expresie a lui Dinescu pe care am răsascultat-o la Europa Liberă: „Dacă se va construi Casa Comună a Europei, ei o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în Bronx. (Ceea ce e ca și cum ai spune că mai degrabă ai trăi în iad.) A înțeles imediat. La fel de încet, mi-a răspuns: — Am înțeles, să trăiți. Deja camera se golise. Singurii oameni care rămăseseră eram noi și agentul. Ceilalți alergau disperați după taxiuri sau goneau pe treptele de la metrou, gata să sară peste aparatele de taxat, sau fugeau - efectiv fugeau - de-a lungul celor 47 de străzi. — Ieși încee-eet, i-am zis lui Aidan. — Recepționat. Agentul ne-a observat pasul leneș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
car împodobit cu ghirlande de flori, dând un banchet după altul. Foamea lui nepotolită i-a pus în mișcare pe negustorii din întregul Imperiu, care dau fuga să-l aprovizioneze cu trufandale. Mai-marii orașelor în care se oprește Vitellius sunt disperați din cauza costurilor banchetelor pe care sunt obligați să le ofere, în timp ce soldații lui Vitellius - și sunt nu mai puțin de opt mii - jefuiesc orașele. Și asta nu-i tot... Vitellius a mai dat un edict: vrea ca toți prezicătorii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
naștere și poate chiar după aceea. Pântecul i se făcea tot mai mare, iar visele despre mâncare tot mai extravagante. Casa părea să se micșoreze. În jurul ei vara se întindea albă și fierbinte, până la o distanță infinită. Într-un târziu, disperată după un alt peisaj, găsi o cutie veche de creioane colorate în fundul unui dulap de bucătărie și, cu un sentiment vecin cu isteria, începu să deseneze pe pereții murdari și pătați ai casei. Desenă în jurul pozelor cu bebeluși agățate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
îngroziți. Sub mâinile mele, umerii îi erau calzi precum cărbunii. Picături de sudoare i se formau pe față ca lacrimile. Nu l-am mai putut ține drept. Picioarele i s-au înmuiat și s-a prăbușit pe punte. Uitându-mă disperată în jurul meu, le-am făcut semn lui Sebastian și lui Dominic, care deja se uitau curioși în această direcție. —Pentru Dumnezeu, Sam, dă-te la o parte! O să verse și tu vei fi în prima linie, a țipat Dominic, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ca tine n-am păpat la viața mea. Câți din ăștia veniți pă conductă n-am... De mă mai luai și la tine în dimineața aia și se prindea Riki că nici nu ești aviator, acu’ mai erai tot la disperați în sanator la Bălăceanca și făceai ca elicopteru’. Elicopter de la o parașută. Chicoti amuzată de poantă. Ridică din umeri: Avea Riki chestii de-astea. De lua plasă de la vre-unul, stătea pe capul lui de-l toca până își lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În birou, scăpând doar cu o privire prefăcută din partea băiatului care lustruia pantofii la UBS, care respecta regulile (și căruia, Întâmplător, Îi era de asemenea interzis să plece la prânz În caz că o pereche de pantofi În două culori aveau nevoie disperată de un lustruit cu scuipat Între 1 și 2 p.m.). Penelope m-a urmat până la boxa mea și s-a instalat pe scaunul care teoretic era pentru invitați și clienți, deși eu nu avusesem parte până acum de așa ceva. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să ia Încă una. —Altceva? Pune-mă rapid În temă cu decorațiunile, pungile de cadouri, interviurile și cine de ce se ocupă. Mi-am dat seama că ne apropiem de sfârșit și am fost Încântată, nu numai pentru că aveam o nevoie disperată de Încă o ceașcă de cafea și poate și de o a doua porție de ouă și brânză, dar și pentru că scosesem la capăt petrecerea asta, iar Kelly era impresionată. Lucrasem la asta continuu, zilnic, din ziua În care Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ușor cu mâna. Amândoi Îl cunoșteau pe Cosmin Oană de o viață. Cuceritorii semnalizară o nouă etapă a luptei. Arcașii, săgeți aprinse, foc În linie asupra țintelor. Din josul luminișului se auziră strigăte de durere. Ienicerii și spahii transmiseră semnale disperate spre Mahomed. Semnalele spuneau același lucru. Fuseseră doborâți comandanții de regimente și de detașamente. Armata otomană nu mai avea centre de comandă. Arcașii mongoli ucideau, cu precizie, toți ofițerii. Oană Închise ochii. Vedea, În sfârșit, tot ce se petrecea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
stau mai mult, cu atât mi se par mai greu de suportat. Sunt silită să recunosc că m-am îndrăgostit de momentul prezent și că urăsc faptul că trebuie să ia sfârșit. Mă simt cuprinsă de durere și devin din ce în ce mai disperată cu fiecare clipă care trece în zbor. Aș putea să-l sărut, mă gândesc. Aș putea să-l sărut așa cum am învățat la Casa Lotusului. Aș vrea ca Majestatea Sa să fie aidoma clienților care vizitează casa aia, căci ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cuvintele prin care toți îi urează Majestății Sale longevitate sună ca niște vorbe goale. În această dimineață, norii sunt atât de joși, că pot să simt cu degetele umezeala din aer. Peste tot prin curte țopăie broaște. Par a fi disperate să se miște. Le-am poruncit eunucilor să le îndepărteze acum o oră, dar ele s-au întors. Generalul Seng-ko-lin-chin se află în genunchi dinaintea împăratului. Imploră să fie pedepsit, și rugămintea îi este îndeplinită. I se iau toate titlurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cărui lectură într-adevăr te poate îngrozi pentru totdeauna. Fiindcă, se spune în el, "creștinismul a descoperit o nenorocire pe care omul n-o cunoaște, ca om, existența: și asta e maladia mortală". Iar faptul că nu știm că sîntem disperați, că adică sîntem niște sănătoși închipuiți, nu înseamnă că nu sîntem bolnavi de această boală care se aplică eternității noastre, chiar dacă murim fără să fi descoperit vreodată acest lucru. Iar cei superiori în conștiință sânt superiori și în disperare, știu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]