9,387 matches
-
active" la ședințele de terapie colectivă (mereu la modă în America) ale unora și mai nefericiți decît el: oameni cu cancer - diverse tipuri, diverse faze -, sau oameni cu alte serioase "suferințe obiective" ("datornicii"! "alcoolicii anonimi"!). Regizorul pune în pagină spectacolul disperării cu un curaj epatant, în registrul unei ironii negre. În plimbările grotești prin gheena nenorocirilor, timidul nevrotic adulmecă, rapid, o intrusă, în persoana unei brune palide, cu zulufii zbîrliți (Helena Bonham Carter): "Te prefaci! Nu ești pe moarte! Ești turistă
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
enșpea (a cărui subliniere îmi aparține: în text el nu era marcat nici prin scriere cu caractere speciale, nici prin punere între ghilimele) e unul dintre cele pe care un străin le-ar putea căuta în dicționare sau gramatici cu disperare dar fără nici o șansă de reușită. Un vorbitor nativ le-ar recunoaște destul de ușor, dar ar rămîne totuși destul de surprins întîlnindu-le în scris. Cuvîntul - a cărui forma masculină e (al) enșpelea - circulă în româna familiară modernă, în care substituie compusul
Matematic și colocvial by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17355_a_18680]
-
colocvial, liber tare pe alocuri, fiind el însuși un punct de atracție. Tonurile și registrele folosite atît în piesă, cît și pe scenă, variază de la clovnerie sau bufonerie grotescă, la ironie și auto-ironie, la poezie și glumă amară, la o disperare tragică îmbrăcată în haine comice. Pentru a preîntîmpina riscurile unei monotonii, totuși inevitabilă la un moment dat, autorul introduce un personaj secund, ca pe un truc dramatic care învîrte altfel mecanismul, dînd senzația că monologul s-ar transforma într-un
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
puțin crispată, producția ei pare a-și fi cîștigat dreptul la mărturia "naturală", egală cu sine. Dramatismul condiției personale pe care s-a altoit dramatismul provinciei vitregite generează un astfel de tablou vizionar: "Zboară niște gheare fără păsări pe cerul disperării,/ se apropie în unghi ascuțit de Ochiul Albastru./ Îl vor sparge sau vor trece pe alături? se întreabă orbii.// Nebunii își rod unghiile în timpul rugăciunii,/ orfanii care au ajuns milioanri le aduc daruri de Crăciun,/ ologii își visează picioarele alergînd
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
nevrozele timpului nostru, bravură cutezătoare, densitate și rupturi; aștepți crispat momentele de liniște interioară în care Dan Grigore își îngăduie sieși să cânte în demitente atât de frumos cum știe. Un refuz categoric al calofiliei? Un Chopin nevrotic, pustiit de disperări, de mânie? Oricum, în urmă rămâne o stare de neliniște. Alături de recitalurile "grele", pe afiș a apărut și un tânăr pianist polonez Marek Ruszczynski - încă student - laureat la mai multe concursuri dintre care cel ce poartă numele lui "Chopin", de la
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
literară. Reluînd aplicația asupra textelor, poetul decodează planul cultural și înțelege să-și apere supremația față de lucrurile (metafore în text) care îl înconjoară dar nu cuvîntă. Cu supărare mare el se adresează iubitei (cea care îl visează perpetuu) topindu-și disperare în cuvinte frumoase, fraze limpezi, fără echivoc, se înțelege. Din adîncimea spirituală a lucrurilor, domnul Poet, în cazul în care e același cu domnul Paul Vinicius, revendică, pe bună dreptate Scriitorul complicat și complex al cuvintelor obținînd o formă poetică
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
tatălui ei de "Apostrof" și o scrisoare adresată ei în 1982 de cel mai mare epistolier al literaturii contemporane. Scrisoarea e un document excepțional despre atmosferă acelor oribili ani și despre umorul disperat al atît de atasantului I.D. Sîrbu: "...în disperările mele, de aici, din exilul meu barbar, între acești valahi semigloti, de fiecare dată cînd ridic mîinile spre cer și încep a urlă a neputința, a pustiu, si aia-măsii, mă tot aștept că, de după nouri, să văd apărînd zîmbetul calm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
injuriata" și "demolată". Dl Breban a intrat în posesia listei cu pricina, pe care d-sa s-ar afla în compania lui E. Simion, Valeriu Cristea, Marin Sorescu, D. Tepeneag, Fănus Neagu. Sumbrul scenariu ne-ar fi aruncat în brațele disperării pînă și pe noi, cei de la România literară, care habar n-aveam de faptul că sîntem, și în ce hal, manipulați (însă ignoranța nu-i o scuză), dacă dl Breban n-ar fi spus, din capul locului, de unde ni se
Candoarea dlui Breban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17910_a_19235]
-
care este lumea și care este umbră să fixată pe o peliculă de celuloid ce se învîrtește etern în măruntaiele unui aparat gigantic" (Oglindă). Pe planul expresionismului, Gabriel Chifu are puncte de inserție evidente în discursul saizecist: puștiul, solitudinea, spaimă, disperarea, duritatea materială, de rocă, a peisajului universal, drumul trudnic, sisific, în fine Neantul ruralizat sînt elementele de reper ale unei tradiții mai recente a liricii noastre, reluate aci. Notă sa personală consista într-o mai atentă lucrătura imagistică, în densificarea
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
umor. Calambururile lui erau grozave. Ironiile lui mușcătoare. Veselia lui sună uneori că o sfidare. În tot ce făcea era deosebit de ceilalți. Era elegant și inteligent. Profund și lejer. Umorului sau i se poate aplica faimoasa formulă: umorul e politețea disperării." Ion Bogdan Lefter, care l-a cunoscut tîrziu, în anii ^80, nu-l poate separă în evocare de Marină, soția cu care forma un cuplu perfect: "Se țesuse între ei acel tip de relație rară care unește doi oameni definitiv
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
vieții pe care o duc. Nimic, sau aproape nimic din acestea nu le-am putut regăsi în Craiul cîmpiilor. O carte sumbră, cu o materie narativa vîscoasa, cu un univers uman deprimant, o lume bîntuita de crime, ura, instinctualitate și disperare. Am răsfoit de cîteva ori primele pagini ale românului, si, cumva nedumerita de tonul neașteptat al narațiunii (pe care de altfel îl descoperi foarte rapid, reprezintă o abatere evidență de la un Sînger bine cunoscut), am amînat lectură, convinsă chiar că
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
aceea apți de modificări radicale, imprevizibili altfel decît strict la nivelul reacțiilor lor intense și umorale. Dacă ar fi sa imi închipui un film montat după acest român, îl percep că pe un uriaș și neîntrerupt urlet, de durere, groază, disperare, pofta, pasiune, plăcere: la tot pasul oamenii sînt torturați teribil, uciși fără milă, femeile sînt violate de către inamici și prieteni în egală măsură, aproape fără ca acest lucru să mai capete însemnătate, fetele tinere sînt sacrificate pe altarul unei divinități hîde
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
simbolul acestui univers în care și dragostea e convertibila în demență și crimă, un univers fără Dumnezeu în care tocmai de aceea poziția divinității e disponibilă pentru oameni, însă cei ce ajung să o ocupe sînt sortiți singurătății, dezgustului și disperării, precum Ben Dosa sau Cybula. În fine, Yagoda este personajul tăcut, cel ce se supune fără să înțeleagă nimic din ce se petrece in juru-i. Dar și ea acționează în virtutea logicii locului, chiar fără să știe că o face, ucigîndu-si
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
nici părinții nu ne mai puteau stăpîni. Eram fascinați, cu toate simțurile captate de spectacol. Eram moralizați, pedepsiți, bătuți. Zadarnic. Artă din spectacolul convoiului mortuar și din baletul soldaților mărșăluind spre un scop, ne subjuga. Dar a venit ziua unei disperări a părinților. Reforma monetară. Se împrăștiau norii de hohote, de plîns și revoltă ai mamelor. De blesteme și alergătura. Străzile erau pline de ai noștri, zburătăcind spre magazinele alimentare, cu hainele fîlfîind, cu mîinile pline de bancnote. Toți banii, pînă
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
de țesătura abstractă/ prin care poți zări/ un alt fel de alcătuire/ a lumii// golul din ore/ se umple cu nostalgii/ emoții/ sfîșiate între cele cîteva nume/ comune/ (cuvinte ce-și pierd înțelesul/îndată ce le rostești)// o duminică trăită cu disperare" (O anumita duminică). Golurile produse între eul sau și contextul obiectual se reduce pașnic, poemul vine din propria-i ființă, nereprezentînd o construcție extranee acesteia, mai mult ori mai puțin arbitrară: "Distanță dintre mine/ și vechile mobile/ se tot îngustează
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
Distanță dintre mine/ și vechile mobile/ se tot îngustează// prin pereți/ aud singurătatea cum/ picura// de pe foaia imaculata/ poemul îmi face semne/ să-l aduc la viață/ e acolo încins/ în tăcerile mele/ stăruitor/ hohotește" (Poemul nescris). Prin persuaziunea "blîndei disperări" a autoarei, lucrurile par convinse a-și dezvălui intimele resorturi, misterioasă fiziologie ontica a anorganicului: "pe mîini mi se scurge/ un fel de zăpadă/ crispata/ un alt fel de a surprinde/ încetineala din lucruri" (Bolta cu trandafiri). Sau: "o sete
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
au de ce să se audă. Șoaptele celor veniți la slujba în noaptea Învierii mi se par un serios avertisment asupra tot mai marii neîncrederi în celălalt. Sau, poate mai exact, asupra dezamăgirii față de celălalt. Sau, dacă vreți, un semn de disperare socială.
Slujba de Înviere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17977_a_19302]
-
afectarea pare a predomina în ultimele pagini ale volumului, în care autorul, prefirînd citate din Le livre à venir a lui Maurice Blanchot, se dezice de sine, nu moral, ci scriptural: "ain felul acesta te ferești de uitare și de disperarea de a nu avea nimic de spusă. De uitarea cui? Mai am așa de puține zile înainte... Abia apuc să scriu, cînd să recitesc? Ori, poate, de uitarea posterității. Haida, de! Cît despre disperarea de a nu avea nimic de
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
te ferești de uitare și de disperarea de a nu avea nimic de spusă. De uitarea cui? Mai am așa de puține zile înainte... Abia apuc să scriu, cînd să recitesc? Ori, poate, de uitarea posterității. Haida, de! Cît despre disperarea de a nu avea nimic de spus... Confortul, vrea să zică. M-ar prinde frică dacă aș avea ceva de spus". Oare atît de cumplită să fie îndoială de sine a autorului? Atît de dizolvanta? Decepția e prea familiară, prea
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
spirituale. Pentru Vasilica Chifu pictură este, in primul rînd, un document existențial. Departe de vuietul străzii, de convulsiile clipei și de freamătul istoriei nemijlocite, ea se concentrează exclusiv asupra propriilor sale neliniști lăuntrice. Amestec de exuberanta meridionala și de grave disperări nordice, de jubilație și de dramatism, temperamentul sau artistic este mărturia unei explozii neîntrerupte. Fără legături explicite cu lumea exterioară, cu realitatea episodica și cu formele constituite ale acesteia, pictorița își plasează viziunile într-un spațiu nedeterminat și în afara oricăror
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
se luptă, disprețuind orice regulă, pe trupul muribund al unei societăți putrefacte. Unii sunt mânați de obsesia supraviețuirii de pe azi pe mâine. Ceilalți, de patimă bolnăvicioasa a îmbuibării. Clase sociale întregi se târâie printre ruinele unui sistem falimentar, măruntelind cu disperare salariile de mizerie. În același timp, o mână de privilegiați își rotunjesc conturile în bănci străine, trăind suspendați în baloane umplute cu heliul verzui al dolarului, izolați de viermuiala - e drept, dizgrațioasa - a prostimii pe spinările căreia s-au cățărat
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
voia să reformeze înseși temeiurile umanului, printr-o parodie a religiei pe care o refuză, silindu-se a-i lua locul. Formulă psihică a respingerii realului aberant o reprezintă acele sentimente existențiale revelatoare despre care vorbea Heidegger, precum plictiseală, anxietatea, disperarea, caracteristice pentru un univers moral asumat, un univers al obstacolelor, al frămîntărilor și decepțiilor. Astfel încît nu putem a nu-i consideră pe poeții în chestiune decît un soi de existențialiști șui generis. Formulă lor poetica e cea a umorului
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
și editorialistul lui "Figaro", Raymond Aron, notează: "Je ne me sens jamais libre de mon passé". Aceste două fraze, venite din direcții atât de diferite, converg, după cum se poate constata cu ochiul liber. Ele sunt capabile să ne împingă la disperare, azi, pe noi, cei care încercăm imposibilul: să ne eliberăm de trecutul nostru și al celor din jur, care ne atârnă de suflete și minți asemenea ghiulelelor de la picioarele ocnașilor de altădată. Ocnași moderni, ai minții și sufletului însă, si
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
Carol Iancu) a prevăzut soluția finală: ăDacă va ajunge cuțitul la os, Europa creștină și iudeo-germană va fi pentru noi, si nu pentru semiții mozaici! Știm cât de iubiți sunt evreii în țările occidentale! Să încerce să ne ducă până la disperare și atunci să nu ne învinovățească dacă focul aprins...a". Nu s-a insistat asupra unei propoziții care trădează lecturi sau măcar dialoguri vieneze sau budapestane asupra temei: știm cât de iubiți sunt evreii... Dar un examen al textului ar
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
să pice în plasă. Decorurile lui Alain Chambon anunțau la început nu doar o furtună pe mare, ci și una spectaculoasă vizual pe scenă. N-a urmat nimic în acest sens. Și la acest nivel a intervenit platitudinea liniarității. O disperare mai colorată, mai dinamică și, oricum, mai nuanțată a avut-o partea feminină a distribuției. M-am gîndit că, probabil, o altfel de cronică trebuie scrisă la un asemenea gen de spectacol. Poate e nevoie de o hiperspecializare, ca în
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]